I. Eşti în dorinţa lui Dumnezeu

În această primă cateheză ne oprim asupra conștientizării din partea adolescenților şi tinerilor că fiecare este creat de un Dumnezeu care îl dorește alături de El.

Vocația – o dorinţă divină (=Dumnezeu care dorește să cheme în slujirea sa o persoană) căreia îi corespunde o dorinţă umană, din partea celui care îl alege pe Dumnezeu.

1. Ce ne spune Sfânta Scriptură?

Să plecăm de la Cuvântul Domnului. Deschizând Sfânta Carte descoperim cum Dumnezeu îl creează pe om şi iese zi de zi în întâmpinarea lui. Creaţia este semnul iubirii lui Dumnezeu, iar crearea omului este punctul culminant şi cel mai măreț al creaţiei. De ce l-a creat Dumnezeu pe om? Pentru că dorea să reverse iubirea şi bunătatea sa într-un altul diferit de sine. Omul este creat după imaginea unui Dumnezeu iubire, un Dumnezeu care dorește să comunice omului iubirea şi binefacerile sale. El îl dorește pe om fericit, şi de aceea îi pune la dispoziție toate condiţiile pentru ca omul să îşi împlinească această dorinţă de fericire. Din păcate, răul începe să dea târcoale omului, iar Adam păcătuiește, rupând această legătură de iubire cu Creatorul.

Chiar dacă omul a păcătuit, Dumnezeu nu încetează să îl caute pe om şi să îi redea demnitatea. Imediat după păcatul originar, Dumnezeu promite mântuirea, şi în repetate rânduri doreşte să reînnoiască legătura cu oameni. De aceea El cheamă în mod continuu oameni care să îl facă prezent în contextul istoric. Se folosește de capacitățile lor, le dăruiește daruri deosebite, pentru ca misiunea lor să fie împlinită cât mai bine.

Câteva exemple:

Abraham: în istoria lui Abraham descoperim dorinţa lui Dumnezeu de a-şi forma un popor. Din Abraham, cel care va deveni părintele unui mare număr de popoare, Dumnezeu va ridica o întreagă descendență. Iată ce ne spune Sfânta Scriptură despre el: „Abraham a fost părintele cel mare al unei mulţimi de neamuri şi nu s-a mai aflat vreunul asemenea lui în glorie. El a ţinut legea Celui Preaînalt şi a ajuns în alianţă cu el; în trupul său a pus alianţa şi în încercare a fost aflat credincios. De aceea, [Domnul] a pus în jurământul cu el să fie binecuvântate neamurile prin descendenţa lui; să se înmulțească precum pulberea pământului şi să înalţe descendenţa lui ca stelele, iar ei vor moșteni de la mare la mare şi de la râu până la marginile pământului” (Ben Sirah 44,19-21).

Moise: cu el începe un nou capitol din viaţa poporului lui Dumnezeu. Istoria lui Moise ne arată cum Dumnezeu dorește un popor liber, care să îi aparțină doar Lui. De aceea, Dumnezeu dorește ca Moise să fie cel care să călăuzească poporul prin pustiu, găsind astfel calea spre libertate şi țara promisă.

Dar am dori să ne oprim mai mult asupra unui alt personaj biblic, pe care Dumnezeu îl doreşte pentru sine, ca el să fie reprezentantul său în faţa poporului si să îl conducă spre bine: regele David.

Modalitatea în care Dumnezeu îl alege pe el poate să fie sintetizată de cuvintele: „Omul privește aparența, Domnul priveşte inima”. Deci, Dumnezeu îl doreşte pe David pentru că îi cunoaşte inima şi ştie cel mai bine ce poate realiza prin acest om. Putem spune că în acest fel Dumnezeu se descoperă şi pe sine. Inima omului şi inima lui Dumnezeu: prima văzută de privirea „cordială” a lui Dumnezeu aşa cum este; inima lui Dumnezeu care invită omul să iubească în acelaşi mod, în plinătate, pentru a fi unici şi măreţi, chiar dacă suntem mici.

Dorinţa lui Dumnezeu şi vocaţia noastră sunt revelarea identității noastre, a ceea ce suntem chemaţi să fim, pentru a realiza tot mai mult în noi acea imagine şi asemănare după care suntem creaţi. Vocaţia este identitatea noastră, ceea ce dorește Dumnezeu pentru noi şi de la noi, adică să devenim tot mai mult imagine şi asemănare a sa. Iar dacă vocaţia este o propunere specială de asemănare cu Dumnezeu, rezultă că fiecare este şi descoperire a lui Dumnezeu, a unui particular aspect al identității sale, sau a modului său de a fi şi de a acționa cu omul.

Aşa este şi în cazul lui David. Când Samuel a fost trimis de Dumnezeu să aleagă şi să ungă noul rege dintre fii lui Iese, David nici măcar nu era acolo. Este cel mai mic din familia sa, iar aspectul cel mai interesant este că tatăl său l-a trimis să pască oile, în timp ce pe ceilalți fii mai mari îi prezenta profetului, în speranța că unul dintre ei va fi ales. Dar Dumnezeu nu priveşte la aparențe, cum face omul, ci mai curând la inimă (1Sam 16,7). Iar ultimul devine primul, păstorașul este ales ca uns şi rege al Domnului.

Este curiosul stil de a acționa a lui Dumnezeu, care ne arată, înainte de toate, un mod singular al său de a privi realitatea: omul priveşte exteriorul, se lasă impresionat de ceea ce apare la prima vedere, Dumnezeu se pune în contact cu inima, îi citește dorinţele şi intenţiile, chiar şi temerile şi suferințele. Şi inimii îi adresează propunerea sa, pentru că El a creat-o, El a pus în ea o extraordinară sete de infinit şi de veşnicie. Chemarea sa este răspunsul la această sete. Şi este adresată inimii pentru că acolo omul se decide sau nu pentru Dumnezeu.

Iată de ce este nevoie ca fiecare se întoarcă la inima sa, să înveţe să o privească şi să o cerceteze, pentru a găsi acolo dorinţa lui Dumnezeu după el, pentru a-i auzi suspinul care îl cheamă.

Dar mai este o scenă, pe care sigur toţi o cunosc: David în faţa lui Goliat. Adică gigantul puternic în faţa unui adolescent gingaş, căntăreţ la harpă; războinicul înarmat până în dinți împotriva păstorașului dotat cu o simplă praștie şi cinci pietre, dar cu o certitudine care îi dădea speranţă: „Tu vi la mine cu arme…, eu vin la tine în numele Domnului”. Şi în numele Domnului băiețandrul blond şi frumos ca înfățișare pornește împotriva acelui „dulap” de om cu tot armamentul său.

Ne întâlnim iar cu stilul lui Dumnezeu, sau cu o curioasă şi totuşi învingătoare „teologie a nimicului”, aşa cum o numea cineva. Nimicul din om atrage privirea şi acţiunea lui Dumnezeu, cel care iubeşte să acţioneze în neputința omului, iubeşte mai ales omul care se încrede atât de mult în el încât îl sfidează pe Goliat în orice situație şi se aruncă în lupte care par imposibile.

Şi tu eşti chemat, asemenea lui David, să te încrezi în Dumnezeu, că ai convingerea că El dorește pentru tine lucruri măreţe.

 Istoria este însă lungă şi plină de astfel de exemple, de oameni care au simțit această dorinţă a lui Dumnezeu şi i-au spus DA, dar şi de oameni care nu au fost capabili să renunţe la propriile dorinţe pentru a alege dorinţa lui Dumnezeu pentru ei

2. Un exemplu din zilele noastre

Iar Dumnezeu nu a încetat să dorească oameni care să îi fie mai aproape. Dorim să prezentăm un caz mai curios, un tânăr care a simţit că Dumnezeu îl doreşte alături de El, după ce a trăit multe dificultăți în viaţă.

Este vorba de părintele Joshua Johnson, care acum are aproape 30 de ani. Este preot al diecezei de Baton Rouge, în Statele Unite ale Americii. Înainte de a se hotărî să-l urmeze pe Dumnezeu pe calea spre preoţie, a fost un cântăreţ de rap (un rapper), şi spune el, continuă să fie.

Tânărul preot catolic, căruia îi place muzica rap, are ceva ce mărturisește tuturor despre credinţa sa şi muzica rap: când era tânăr nu îi plăcea să meargă la Biserică. Faima lui derivă din abilitatea sa în acest stil de muzică, iar la radio promovează o emisiune care se numește „Spune-o lumii”.

Johnson, care este preot la biserica Cristos Rege din campusul Universității de Stat din Louisiana, a fost sfințit în 2014, după ani de zile în care el a evitat vocaţia sa. De mai multe ori a participat la Congrese ale Tineretului Afroamerican, şi a relatat istoria sa înaintea a mii de persoane.

„Am fost educat în credinţa Catolică, dar, atunci când eram mic, nu îmi plăcea tare mult să merg la Biserică. Mi se părea că era multă plictiseală şi nici nu înțelegeam prea multe” a explicat el. Dificultatea sa principală era legată de Euharistie: „Nu reușeam să înţeleg cum acolo era Trupul şi Sângele lui Cristos, aşa cum ne învaţă Biserica”.

În mod paradoxal, convertirea sa a început tocmai de la ceea ce nu înțelegea: Isus din Preasfântul Sacrament. Era ultima vară de liceu, la vârsta de 17 ani când, în timpul unui campus, a fost propusă o oră de adoraţie.

„Acea noapte în adoraţie, când preotul l-a expus pe Isus Cristos în Euharistie, tot ceea ce pot să spun este că harul lui Dumnezeu m-a învins”, aminteşte părintele Joshua. „Priveam ostia consacrată, am conștientizat că era Dumnezeu, că era Isus Cristos. A fost ca o îndrăgostire neașteptată. Am început să plâng. Eram în genunchi pentru a-l adora pe Dumnezeu, iar primul lucru pe care l-am simțit că mi-l spune a fost „Te iubesc”, iar aceasta a străbătut inima mea aşa cum continuă să o facă şi astăzi, pentru că mi-a spus că mă iubea chiar dacă trăiam în păcat.”

În acea zi a primit o altă chemare, aceea de a deveni preot, dar nu se simțea pregătit, motiv pentru care a ales să meargă la o altă facultate. „Nu doream să devin preot, căutam să scap de această dorinţă”.

Însă fuga nu a durat prea mult: „Nu reușeam să mă încetez să nu mă gândesc la preoţie. Pentru tot timpul în care am rămas la Southern University am ştiut că locul unde trebuia să fie era seminarul”.

Din acel moment Joshua nu s-a mai despărțit de capela de adorație, iar în 2006 a început primul său curs la Seminarul sf. Iosif din Covington, dincolo de faptul că studiază Teologia la Seminarul Notre Dame din New Orleans. „Au fost printre cei mai buni ani din viaţa mea”, a explicat pentru ziarul The Avocate. „a fost o perioadă de profundă intimitate cu Isus pentru că aveam mult timp pentru studiu dar şi mai mult pentru rugăciune”.

Singurul lucru pe care nu l-a abandonat din viaţa sa precedentă este muzica rap: „Am crescut cântând-o pentru divertisment şi am continuat să o cânt şi în seminar ca divertisment” pentru el şi pentru colegi. Repede a descoperit potențialul evanghelizator al hip-hopului pentru a se apropia de cei mai tineri.

„Când tinerii mă aud cântând rap, capturez atenția lor. Cânt întotdeauna rap despre Isus, şi despre ceea ce el a adus în viaţa mea. Unele persoane intră în contact cu muzica mea prin Facebook şi Youtube, şi îmi spun: „te caut pentru că am văzut acest video şi vreau să îmi dăruiesc viaţa lui Cristos”.

Pentru cât timp va mai cânta muzică rap? „Ştiu că trebuie să îmi ţin privirea fixă asupra lui Cristos şi asupra a ceea ce el doreşte ca eu să fac. Voi face tot ceea ce el îmi va spune să fac pentru sfinţirea poporului căruia el m-a trimis să îi slujesc”.

Preotul a explicat că nu cântă pentru a fi plăcut oamenilor, dar pentru ai fi plăcut lui Dumnezeu. „Dacă muzica rap nu este negativă nu este păcat. Face parte dintr-o cultură. Putem să o folosim. Nu trebuie să refuzăm cultura, trebuie să fim atenţi la ea şi să promovăm ceea ce este bun. Iar din acest tip de muzică pot să iasă mari beneficii”.

Actualmente părintele Joshua desfășoară ministerul său pastoral în campusul Universității statale din Louisiana, unde studiază 14.000 de catolici. Să îi ascultăm sfatul „trebuie să trăim Cuvântul lui Dumnezeu pentru ca el să vorbească prin noi”. Chiar şi în ritmuri de rap.

3. Dorinţa lui Dumnezeu pentru noi: o viaţă plină de binecuvântări

Mulți copii şi tineri trăiesc gândind că Dumnezeu nu se interesează de viaţa lor, de ceea ce li se întâmplă; că Dumnezeu are un fel de conflict personal cu ei, şi mai ales că nu îi iubeşte. Nu reușesc să conștientizeze că harul lui Dumnezeu îi însoțește datorită iubirii şi a milostivirii sale, şi nu pentru că vreunul dintre noi o merită. Dumnezeu nu are fii preferați. Trebuie să ajungem să vedem că El doreşte ca toți fiii săi să se bucure de harurile sale în orice dimensiune a vieții.

Apostolul Ioan ne descoperă atitudinea inimii lui Dumnezeu cu privire la dorinţa lui de bine pentru toți oamenii, atunci când spune „Preaiubitule, mă rog ca toate să-ţi meargă bine şi să fii sănătos, aşa cum stai bine cu sufletul” (3In 2).

Dumnezeu doreşte ca fiecare aspect al vieţii tale să abunde de victorii, aşa cum victoriile au abundat în viaţa regelui David; vrea ca viaţa ta să fie plină de haruri, asemenea vieţii oricărui om care îl urmează pe Cristos. Vrea ca să te bucuri de o sănătate bună şi să reușești în treburile tale. Vrea ca să găsești pacea şi fericirea sufletească, aşa cum a făcut părintele Joshua.

Cum îl priveşti pe Dumnezeu?

Crezi că te iubeşte cum l-a iubit pe David?

Simți că doreşte şi pentru tine ceva măreț, cu a dorit pentru Joshua?

pr. Pius Petru Iancu