Veghe de rugăciune pentru cea de-a 60-a Zi Mondială de Rugăciune pentru Vocații

 Cântec

 Privirea iubitoare și creativă a lui Dumnezeu a ajuns la noi în mod cu totul singular în Isus. Spre fiecare dintre noi se îndreaptă această privire a lui Isus plină de iubire. Să ne lăsăm atinși de această privire și să ne lăsăm duși de el dincolo de noi înșine! Și să învățăm să ne privim și unul pe altul în așa fel încât persoanele cu care trăim și pe care le întâlnim – oricare ar fi ele – să se poată simți primite și să descopere că există Cineva care le privește cu iubire și le invită să dezvolte toate potențialitățile lor.

Viața noastră se schimbă, când primim această privire. Totul devine un dialog vocațional, între noi și Domnul, dar și între noi și ceilalți. Un dialog care, trăit în profunzime, ne face să devenim tot mai mult cei care suntem: în vocația la preoția primită prin hirotonire, pentru a fi instrument al harului și al milostivirii lui Cristos; în vocația la viața consacrată, pentru a fi laudă a lui Dumnezeu și profeție a noii omeniri; în vocația la căsătorie, pentru a fi dar reciproc și generatori și educatori ai vieții.

(Papa Francisc, Mesaj pentru A 59-a Zi Mondială de Rugăciune pentru vocații, Roma 8 mai 2022).

 Invocarea Duhului Sfânt

Pe fundal muzical, între invocații, se poate prezenta în fața altarului câte o lumânare

 Duhule Sfinte, Mângâietorule, te ador cu umilinţă şi te rog cu toată ardoarea inimii să binevoieşti a mă ajuta să primesc sfintele tale daruri. Eu nu te pot primi, Duhule dumnezeiesc, fără ajutorul harului tău prevenitor. Fără tine nu pot să-ţi fiu plăcut. De aceea te rog ca, precum ai pregătit sfânta Inimă a Mariei pentru Întruparea Cuvântului veşnic, să pregăteşti şi inima mea ca să poată primi flăcările fericite ale iubirii tale, tu care vieţuieşti şi domneşti în vecii vecilor. Amin.

Duhule Sfinte, Sfinţitorul sufletelor noastre, dă-ne, te rugăm, darul fricii de Dumnezeu, pentru ca, având pururi conştiinţa vie a infinitei maiestăţi a Creatorului nostru şi a negrăitei lui iubiri, să fim gata a pierde toate, chiar şi viaţa, mai degrabă decât a-l supăra prin păcat. O, Marie, oglinda dreptăţii, dobândeşte-ne de la Duhul Sfânt acest dar care să ne dea căinţă desăvârşită pentru greşelile noastre din trecut şi putere să păstrăm cu sfinţenie poruncile lui Dumnezeu. Amin

Duhule Sfinte, Sfinţitorul sufletelor noastre, dă-ne, te rugăm, darul evlaviei, care să ne ataşeze de Tatăl ceresc şi să ne unească cu Isus, Fratele nostru, şi cu toţi oamenii, deveniţi, prin întruparea lui, fii ai aceluiaşi Părinte dumnezeiesc. O, Marie, vas vestit de cucernicie, dobândeşte-ne de la Duhul Sfânt acest dar, pentru ca în toate gândurile, cuvintele şi faptele noastre să ne arătăm adevăraţi fii ai lui Dumnezeu şi fraţi pentru toţi semenii noştrii. Amin.

Duhule Sfinte, Sfinţitorul sufletelor noastre, dă-ne, te rugăm, darul ştiinţei, ca toate lucrurile create şi toate evenimentele să ne vorbească despre Dumnezeu şi să ne îndemne la preamărirea lui. O, Marie, Chivotul legii, dobândeşte-ne de la Duhul Sfânt acest dar pentru ca, înălţându-ne de la cele văzute la cele nevăzute, să ne dezlipim inima de tot ceea ce este trecător, căutând numai împărăţia lui Dumnezeu şi sfinţenia lui. Amin

 

 Duhule Sfinte, Sfinţitorul sufletelor noastre, dă-ne, te rugăm, darul tăriei, care să ne umple de curaj întemeiat pe atotputernicia lui Dumnezeu, spre a duce la bun sfârşit tot ce ne cere chemarea noastră. O, Marie, Fecioară puternică, dobândeşte-ne de la Duhul Sfânt acest dar, pentru ca respectul omenesc să nu ne împiedice în îndeplinirea îndatoririlor noastre de creştini şi să fim gata de a suferi orice, mai degrabă, decât a călca poruncile lui Dumnezeu. Amin

Duhule Sfinte, Sfinţitorul sufletelor noastre, dă-ne, te rugăm, darul sfatului, care să ne arate limpede ce trebuie să facem în orice împrejurare şi care sunt mijloacele cele mai potrivite spre a ajunge la scopul vieţii noastre. O, Marie, Maica bunului sfat, dobândeşte-ne de la Duhul Sfânt acest dar, pentru a putea acţiona întotdeauna, cu umilinţă şi încredere, pentru înstăpânirea împărăţiei lui Dumnezeu în noi şi în lume. Amin

Duhule Sfinte, Sfinţitorul sufletelor noastre, dă-ne, te rugăm, darul înţelegerii, care să ne deschidă mintea spre a pricepe Cuvântul dumnezeiesc al Sfintei Scripturi aşa cum ni-l vesteşte Sfânta Biserică. O, Marie, Fecioară preaînţeleaptă, dobândeşte-ne de la Duhul Sfânt acest dar, ca să nu ne lăsăm înşelaţi niciodată de învăţături greşite, ci Cristos să trăiască pururi, prin dreapta credinţă, în sufletele noastre. Amin

Duhule Sfinte, Sfinţitorul sufletelor noastre, dă-ne, te rugăm, darul înţelepciunii, care să ne lumineze ochii sufletului spre a crede cu tărie adevărurile revelate şi a vedea toate lucrurile în lumina lui Dumnezeu. O, Marie, Scaunul înţelepciunii, dobândeşte-ne de la Duhul Sfânt acest dar, pentru ca, înflăcăraţi de iubire faţă de Dumnezeu, să împlinim voinţa lui în toate. Amin.

 

Să ne rugăm:

O Dumnezeule, care prin darul Duhului Sfânt conduci credincioşii la tot adevărul, fă, te rugăm, ca în acelaşi Duh, să participăm la adevărata înţelepciune şi să ne bucurăm necontenit de mângâierea lui. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.

 

Cântec

 

1.        Chemați la a fi un singur trup

 

Fiecare dintre noi face parte din Biserică ca un membru viu, mereu în relație cu ceilalți membri. Pentru a sublinia această unitate organică și vitală a Bisericii, sf. Paul folosește imaginea trupului și a diferitelor mădulare unite în unicul trup al lui Cristos prin Duhul Sfânt.

Nu este vorba despre o simplă solidaritate, dar despre o nouă logică care inspiră relaţiile în comunitatea creștină, unde fiecare este chemat să devină „o singură inimă şi un singur suflet” în „poliedrul minunat” al Bisericii lui Isus Cristos.

Susținuți de această viziune comună putem deci spune că există o vocaţie a întregului trup eclezial: aceea de a vesti Evanghelia și de a duce tuturor popoarelor mântuirea obținută de Domnul nostru Isus Cristos.

 Ascultă

 Din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni (1Cor 12,12-14)

 Aşa cum trupul este unul şi are multe membre, iar toate membrele trupului, deşi sunt multe, formează un singur trup, tot la fel şi Cristos. Căci noi toţi am fost botezaţi într-un singur Duh spre a fi un [singur] trup, fie iudei, fie greci, fie sclavi, fie liberi, şi toţi am fost adăpaţi într-un singur Duh. Trupul nu este un singur mădular, ci mai multe.

 Din Cartea Faptele Apostolilor (Fap 4,31-33)

 Pe când se rugau, s-a cutremurat locul în care erau adunaţi; toţi s-au umplut de Duhul Sfânt şi vesteau cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală. Mulţimea celor care au crezut era o singură inimă şi un singur suflet. Niciunul dintre ei nu spunea că ceea ce are este al său, ci toate le aveau în comun. Apostolii dădeau mărturie cu multă putere despre învierea Domnului Isus şi ei toţi se bucurau de mult har.

 Din Exortația apostolică postsinodală Christus vivit (206-207)

 Pastorația tineretului nu poate să fie decât sinodală, adică una capabilă să dea formă unui „a merge împreună” care implică o „valorizare a carismelor pe care Duhul le dăruiește conform vocației și rolului fiecăruia dintre membri săi, printr-un dinamism de coresponsabilitate. […]

În acest mod, învățând unii de la alții, vom putea reflecta mai bine acel poliedru minunat care trebuie să fie Biserica lui Isus Cristos. Ea poate să-i atragă pe tineri tocmai pentru că nu este o unitate monolitică, ci o rețea de diferite daruri pe care Duhul le revarsă neîncetat în ea, făcând-o mereu nouă în pofida mizeriilor sale.

 Să ne rugăm cu ajutorul câtorva pasaje din Mesajul Papei Francisc cu ocazia celui de-a 53 Zi Mondiale de Rugăciune pentru vocații (17 aprilie 2016)

 Chemarea lui Dumnezeu are loc prin medierea comunitară

Dumnezeu ne cheamă să facem parte din Biserică şi, după o anumită maturizare în ea, ne dăruieşte o vocaţie specifică. Drumul vocaţional se face împreună cu fraţii şi cu surorile pe care Domnul ni-i dăruieşte: este o con-vocaţie. Dinamismul eclezial al chemării este un antidot pentru indiferenţă şi pentru individualism. Stabileşte acea comuniune în care indiferenţa a fost învinsă de iubire, deoarece cere ca noi să ieşim din noi înşine punând existenţa noastră în slujba planului lui Dumnezeu şi însuşindu-ne situaţia istorică a poporului său sfânt.

Vocaţia se naşte în Biserică

Încă de la apariţia unei vocaţii este necesar un adecvat „simţ” al Bisericii. Nimeni nu este chemat exclusiv pentru o regiune determinată, nici pentru un grup sau mişcare eclezială, ci pentru Biserică şi pentru lume. „Un semn clar al autenticităţii unei carisme este eclezialitatea sa, capacitatea sa de a se integra armonios în viaţa poporului sfânt al lui Dumnezeu pentru binele tuturor” (Evangelii gaudium, 130). Răspunzând la chemarea lui Dumnezeu, tânărul vede cum se extinde propriul orizont eclezial, poate să ia în considerare multiplele carisme şi astfel să facă un discernământ mai obiectiv. Comunitatea devine, în acest mod, casa şi familia unde se naşte vocaţia.

 2.        Chemați la reciprocitate

Isus ne cheamă, ne invită pe toți: „veniți și vedeți”. Suntem chemați să fim ucenici, conștienți că aceasta este originea vieții creștine, fiind într-o relație strânsă cu El. Numai recuperând această dimensiune a vieții noastre de credință vom putea simți cu adevărat că suntem frați și surori ai aceluiași Tată.

 Din Evanghelia după sfântul Ioan (In 1,35-39)

În ziua următoare, Ioan stătea din nou împreună cu doi dintre discipolii săi. Şi, privindu-l pe Isus care trecea, a zis: „Iată-l pe Mielul lui Dumnezeu!”. Cei doi discipoli ai săi l-au auzit vorbind şi l-au urmat pe Isus. Isus, întorcându-se şi văzându-i că îl urmează, le‑a zis: „Ce căutaţi?”. Ei i-au spus: „Rabbi – ceea ce, tradus, înseamnă «Învăţătorule!» – unde locuieşti?”. El le-a zis: „Veniţi şi vedeţi!”. Aşadar, au venit şi au văzut unde locuieşte şi au rămas la el în ziua aceea. Era cam pe la ceasul al zecelea.

 Cântec + expunerea Preasfântului Sacrament

 Psalmul 138

Te laud, Doamne, din toată inima,

[pentru că ai ascultat cuvintele gurii mele].

Îţi cânt înaintea îngerilor.

Mă prostern spre templul tău cel sfânt.

Laud numele tău pentru îndurarea şi adevărul tău,

căci ţi s-a mărit faima prin împlinirea cuvintelor tale.

 

În ziua în care te-am chemat, m-ai ascultat,

[m-ai îmbărbătat şi] mi-ai întărit sufletul.

Toţi regii pământului, Doamne,

te vor lăuda când vor auzi cuvintele gurii tale.

 Ei vor cânta căile Domnului,

căci mare este gloria Domnului.

 

Oricât de sus ar fi Domnul, el îl vede pe cel umil

şi îl recunoaşte din depărtare pe cel îngâmfat.

Chiar dacă trebuie să trec printr-o strâmtorare,

tu mă faci să trăiesc, în ciuda mâniei duşmanilor mei;

tu îţi întinzi mâna şi dreapta ta mă mântuieşte.

 

Domnul va duce la bun sfârşit [ceea ce a început] pentru mine.

Doamne, bunătatea ta este veşnică.

Nu părăsi, Doamne, lucrarea mâinilor tale!

 

Din Evanghelia după Sfântul Ioan (In 15, 1-8)

 Eu sunt viţa cea adevărată, iar Tatăl meu este viticultorul. Orice mlădiţă care este în mine, şi nu aduce rod, el o înlătură şi oricare aduce rod, o curăţă ca să aducă şi mai mult rod. Voi sunteţi deja curaţi, datorită cuvântului pe care vi l-am spus. Rămâneţi în mine, şi eu în voi! După cum mlădiţa nu poate aduce rod de la sine dacă nu rămâne în viţă, tot la fel nici voi, dacă nu rămâneţi în mine. Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel care rămâne în mine şi eu în el, acela aduce rod mult, pentru că fără mine nu puteţi face nimic. Dacă cineva nu rămâne în mine, este aruncat afară, la fel ca mlădiţa, şi se usucă; se adună, se aruncă în foc şi arde. Dacă rămâneţi în mine şi cuvintele mele rămân în voi, orice voiţi, cereţi şi vi se va face! În aceasta a fost glorificat Tatăl meu, ca să aduceţi rod şi să fiţi discipolii mei.

 Mulțumire

 În fața lui Isus din Preasfântul Sacrament dorim să ne amintim de vocația noastră și de cei care ne-au fost alături în diferite feluri și ne-au susținut: laici, persoane consacrate, preoți, părinți, frați, surori, prieteni. Arborele vieții noastre spune o poveste.

 Moment de tăcere pe un fundal muzical

 Mijlocire

 

Să ne gândim acum la cei pentru care dorim să ne rugăm pentru vocația lor, poate cunoaștem tineri care tind spre sfânta preoție ori viața consacrată sau logodnici care se pregătesc pentru căsătorie. Îi prezentăm pe toți aceștia lui Isus din Preasfântul Sacrament.

 

Tăcere pe un fundal muzical

 

3.        Rugăciunea credincioșilor

 Doamne, îți mulțumim și ți-i încredințăm pe Sfântul Părinte Papa Francisc, pe episcopii, pe preoții și diaconii noștri.

R: Sprijină-i cu puterea Duhului Sfânt

 Doamne, îți mulțumim și îți încredințăm toate persoanele consacrate, pe prietenii noștri călugări, pe călugăriţe şi pe membrii institutelor laice.

R: Sprijină-i cu puterea Duhului Sfânt

 Doamne, îți mulțumim și ți-i încredințăm pe toți călugării și pe toate călugărițele care trăiesc în comunități de viață contemplativă masculină și feminină.

R: Sprijină-i cu puterea Duhului Sfânt

 Doamne, îți mulțumim și ți-i încredințăm pe toți soții creștini, pe familiile noastre și pe laicii necăsătoriți care au ales să-și trăiască vocația primită la Botez.

R: Sprijină-i cu puterea Duhului Sfânt

 Doamne, îți mulțumim și ți-i încredințăm pe seminariștii, novicii, postulanții, logodnicii și pe toți cei care au început singuri o călătorie de discernământ asupra propriei lor vocaţii.

R: Luminează-i cu puterea Duhului Sfânt

 Doamne, îți mulțumim și ți-i încredințăm pe toți copiii, pe adolescenți și pe tineri.

R: Păzește-i cu puterea Duhului Sfânt

 Doamne, îți mulțumim și ți-i încredințăm pe cei căsătoriți, pe preoți, pe persoanele consacrate care se luptă în vocaţia lor sau pe care au abandonat-o.

R: Dă-le uşurarea şi speranţa Duhului Sfânt

 Doamne, îți mulțumim și ți-i încredințăm pe politicieni, pe cei cu funcții administrative, pe profesori și pe toți muncitorii.

R: Sprijină-i cu puterea Duhului Sfânt

 Doamne, te invocăm din toată inima: convertește inima și mintea celor care caută războiul și ajută-i să experimenteze iubirea și pacea ta.

R: Luminează-i cu puterea Duhului Sfânt

 Doamne, îți mulțumim și ți-i încredințăm pe cei săraci, pe prizonieri, pe migranți, pe cei exploatați și pe care suferă tot felul de violențe.

R: Susține-i cu puterea Duhului Sfânt

 Tatăl nostru

 Rugăciune pentru cea de-a 60-a Zi Mondială de Rugăciune pentru Vocații

 Tată bun, dătătorul vieții, toată creația, timpul, istoria ne vorbesc despre tine, despre iubirea ta pentru fiecare dintre noi.

Pe tine, care ne-ai chemat încă din sânul matern sădind în noi dorințe profunde de fericire și de plinătate, te rugăm să îl trimiți pe Duhul Sfânt pentru a lumina ochii inimii noastre pentru a putea recunoaște și valorifica tot binele cu care îmbogățești viața noastră.

Ajută-ne să ne lăsăm pătrunși de lumina ta pentru ca din Biserica ta să se răspândească culorile frumuseții tale și fiecare dintre noi, răspunzând propriei sale vocații, să participe la opera minunată și multiformă pe care vrei să o împlinești în lume.

Aceasta ți-o cerem prin Cristos, Domnul nostru. Amin.

 Toți să adorăm fierbine

Binecuvântarea euharistică

Cântec final

 

 

 

 

 

 

 

 

Cum să facem pentru a avea vocații

 Să nu căutăm vocații de preoți ci vocații de sfinți

 Cu ocazia Zilei Mondiale de Rugăciune pentru Vocații, Oficiul pentru vocații al Diecezei de Iași vă propune spre aprofundare un interviu realizat cu părintele Stéphane Duteurtre, responsabil al Seminarului Major din Paris.

 Se vorbește mult despre o criză a vocațiilor. Ce părere aveți?

 Pr. Stéphane Duteurtre: Expresia ,,criză a vocațiilor” este un păcat împotriva Duhului Sfânt. Trebuie să vedem realitatea și să recunoaștem o scădere a numărului de preoți. În Franța, astăzi (2018), în jur de 850 de tineri se pregătesc să devină preoți. Când conștientizăm ce înseamnă a răspunde la chemarea lui Dumnezeu, a rămâne celibatar, a-ți oferi viața în slujirea lui Dumnezeu și a oamenilor, nu putem decât să ne minunăm. Utilizând expresia ,,criză a vocațiilor”, în loc de a ne bucura, ne îngrijorăm, de multe ori fără a-i considera la justa lor valoare pe cei care deja aleg această cale. Ei nu aleg să devină preoți pe considerentul că nu au altceva de făcut. Ei sunt plini de forță, de haruri, de zel, de iubire pentru oameni. Sunt oameni de primă clasă și pe care Dumnezeu îi cheamă.

 Ce așteptați de la această zi de rugăciune pentru vocații?

 Pr. Stéphane Duteurtre: Ca preot cred că această zi este o ocazie frumoasă de a aminti că poporul lui Dumnezeu are nevoie de toate vocațiile, totuși are nevoie în mod special de preoți pentru ca el să poată trăi din zi în zi vocația sa de preot, profet și rege. Mai întâi poporul lui Dumnezeu are nevoie de preoți diecezani. Ei nu sunt pentru ei înșiși ci pentru poporul lui Dumnezeu; pentru ca el să fie un popor de sfinți în mijlocul lumii trebuie ca preoții să-l însoțească, să-l ajute, să-l întărească prin învățăturile lor și prin celebrarea sacramentelor. Nu este întâmplător că Ziua Mondială de Rugăciune pentru Vocații cade în duminica Bunului Păstor.

 Cum faceți pentru a discerne vocația la preoție?

 Pr. Stéphane Duteurtre: Discernem această vocație dacă un candidat este fericit de a vesti Evanghelia și vedem aceasta prin diferitele servicii de apostolat precum catehezele sau animarea unor grupuri. Distingem această vocație și prin capacitatea candidatului de a se deschide unui studiu în ceea ce privește misterul lui Dumnezeu. Mă explic: studiile pe care le urmează seminariștii noștri nu au ca scop obținerea unei diplome, ci ele doresc să provoace inteligența lor pentru a fi penetrată de misterul lui Dumnezeu, pentru a fi capabili să dea cont de el și să se lase modelați de el. Un alt aspect, cred că cel mai important, în discernerea vocației la preoție este capacitatea candidatului de a avea grijă de ceilalți, de a se interesa de ei și chiar de a-i pune pe primul loc. Când cineva părăsește seminarul, o face în comun acord cu formatorii lui. În majoritatea cazurilor, candidatul își dă seama că nu va fi fericit și împlinit în această formă de viață, dar este și adevărat că uneori poate fi complicat de a-l face să înțeleagă. În aceste cazuri, deseori este o problemă de exercitare a libertății. Înțelegând-o în mod corect, aceasta poate declanșa în el ceva care poate să aducă roade.

 Este un profil tip al seminaristului parizian?

 Pr. Stéphane Duteurtre: Este vorba despre același profil al tânărului catolic parizian. O mare parte dintre seminariștii parizieni sunt tineri care au primit o formare creștină în familie și în Scout. Pentru o altă parte, este vorba despre un alt tip de persoane: de bărbați care s-au convertit pe la vârsta de 40 de ani și alții care vin din medii total străine religiei catolice. Trebuie spus și aceasta: seminariștii sunt după imaginea catolicilor din Franța.

 În ce circumstanțe sunt mai multe vocații?

 Pr. Stéphane Duteurtre: Dacă cineva intră în seminar pe la vârsta de 22-23 de ani, aceasta se datorează de cele mai multe ori faptului că a făcut parte din Scout, că a participat la Ziua Mondială a Tinerilor sau că a urmat un ciclu de formare creștină, că a participat la zile de reculegere precum cele propuse de iezuiți, pentru a discerne vocația lor. Unii dintre ei au avut și un director spiritual înainte de a intra în seminar. Pentru cei care intră în seminar mai târziu, aceștia sunt oameni a căror viață de credință a început mai târziu sau care a fost blocată la un moment dat înainte.

 Cum să facem pentru a avea vocații?

 Pr. Stéphane Duteurtre: Nu trebuie să căutăm vocațiile de preot ci trebuie să căutăm să avem vocații de sfinți. Isus nu ne spune că trebuie să avem un anumit număr de preoți pentru un oraș sau pentru o țară. Cred că sunt trei aspecte prin care putem să avem vocații sfinte: o viață de rugăciune personală, slujirea și formarea intelectuală (dacă rămânem la catehismul de la Prima Împărtășanie sau de la Mir nu vom avea o viață de credință adultă). Dacă ne îngrijim de rugăciune, de formarea spirituală a tinerilor și de a sluji, Domnul își va face partea sa.

Trebuie să înaintăm fără a ne teme și a însoți vocațiile fără a fi prea concentrați asupra lor. Și în sfârșit, așa cum tinerii au ocazia să întâlnească familii fericite, trebuie să le oferim posibilitatea de a întâlni persoane consacrate și preoți fericiți în slujirea lor.

 

Sursa: fr.aleteia.org

 

Ghid de discernământ vocațional

Cu ocazia Zilei Mondiale de Rugăciune pentru Vocații care se celebrează duminică, 30 aprilie 2023, Oficiul pentru vocații Iași propune ca material de lucru un ghid de discernământ vocațional care să vină în ajutorul mai ales al tinerilor care doresc să-și aprofundeze vocația. În acest discernământ ne va însoți episcopul american Robert Barron.

Cum discerni care este voința lui Dumnezeu în viața?

Ca preot, iar acum ca episcop, aud de multe ori din partea multor oameni despre căutarea și îndrumarea lui Dumnezeu în viața lor. Ei se întreabă: ce vrea Dumnezeu să fac cu viața mea? Cum pot fi credincios lui Dumnezeu în deciziile mele de zi cu zi? Cum pot să-L aud pe Dumnezeu și să fiu sensibil la îndemnurile Lui?

Cu toții ne punem aceste întrebări. Acestea fac parte din viața unui creștin. De aceea, împreună cu Brandon Vogt am dedicat recent un episod întreg podcast-ului nostru, "The Word on Fire Show", pentru a răspunde acestor întrebări.

Mai jos veți găsi o transcriere a întregii emisiuni, astfel încât, să poată fi citită în liniște și meditând cu privire la modul în care Dumnezeu îți conduce pașii în viață.

În cele din urmă, tot discernământul se reduce la un ultim ultim scop: a găsi calea unei mari iubiri. Să căutăm această cale împreună.

Pace.

  Întrebare: Mulți oameni, de toate vârstele, se întreabă: ce vrea Dumnezeu să fac cu viața mea? Deci, astăzi, să ne concentrăm asupra acestei întrebări – cum să discern voia lui Dumnezeu în toate etapele ei, în momentele importante și grele ale vieții, dar și în situațiile banale din viața de zi cu zi. Să începem cu întrebarea esențială: cum îmi discern vocația, ce aleg pentru viața mea?

Fie că suntem chemați la căsătorie sau la viața religioasă, ce sfat ai da cuiva care caută să discearnă care este vocația sa/chemarea sa/menirea sa?

Ep. Robert: Ei bine, este o întrebare crucială și există atât de multe moduri în care putem răspunde. Gândește-te la Sf. Ignațiu de Loyola. Punctul central al exercițiilor lui spirituale este exact acesta: cum poți afla care îți este menirea, statutul , vocația în viață? În linii mari, ceea ce Dumnezeu vrea de la tine este să gasești calea către adevărata iubire. Dumnezeu este iubire. Iubirea este punctul central al vieții spirituale. Citiți despre Sf. Ioan al Crucii sau Reginald Gerrigou-Lagrange sau oricare dintre acești mari maeștri spirituali, și ei vă vor spune că în definitiv, totul vine din cultivarea iubirii. Deci, ce este iubirea?

Iubirea înseamnă a dori binele celuilalt. Nu este un sentiment sau o emoție — nu te chinui atât de mult cu asta. Sentimentele și emoțiile au rolul lor, dar nu le lăsa să te distragă.

Pur și simplu spunând, “ nu mă simt bine dacă fac asta ” sau “aceasta nu pare să fie calea cea bună, ” este prea superfcială. A iubi este un act de voință, a dori binele celuilalt. Deci, ce face ca această iubire să fie autentică în viața ta? Ce te face să iubești cu ușurință în viața ta? Ce cale îți va deschide cea mai mare capacitate de a iubi? Asta vrea Dumnezeu să faci.

Acum, pentru a fi mai specific, privește la cele mai mărețe exemple din Biblie. În Biblie găsim cheia acestei întrebări. Privește în Biblie și află felul în care oamenii și-au găsit propria cale. Este acolo cineva cu care te identifici? Cineva care a mers pe un drum așa cum este al tău? Cineva care a trecut printr-o convertire ca a ta? Fie că este vorba despre Moise sau David, fie că este Isaia sau Ieremia – figuri biblice care ne dezvăluie un mod de viață. Găsești puncte comune cu aceste modele din Biblie?

Acum, pentru a fi mai specific, în viața de zi cu zi: Cum discern clipă de clipă calea către iubire?

În acest sens, o găsesc pe Sf. Tereza de Lisieux, ”Mica floare” și ”Calea cea mică.”

Care este nevoia de iubire în momentul prezent? Nu te concentra prea mult pe greutatea întrebării, ci despre cum să trăiești iubirea în fiecare zi. În fiecare clipă avem oportunitatea de a ne deschide iubirii. În fiecare moment fac o alegere: îmi doresc doar propriul bine sau binele celorlalți. Ce faci? Alegi calea iubirii. Este ușor? Nu. Este ”calea cea mică”, dar asta nu înseamnă că este calea ușoară. „Mic” se referă la micile lucruri din viață care contează și nu marile proiecte și planuri. Înseamnă să-ți sufleci mânecile și să spui: „OK, ce ar trebui să fac acum?” Întreabă-te această întrebare simplă: „Care este calea care mă conduce spre adevărata iubire?” Și asta e ceea ce ar trebui să faci. Asta vrea Dumnezeu să faci.

Acum vom fi și mai specifici în această privință, dar acestea sunt câteva indicii generale despre ce înseamnă a face voința lui Dumnezeu.

Întrebare: Ați fost pentru câțiva ani rector al Seminarului din Mundelein. Ați ajutat sute de tineri să discearnă dacă Dumnezeu îi cheamă la viața sacerdotală. Ce i-ați spune unui tânăr vine și vă spune: „Nu știu dacă Dumnezeu m-a chemat la preoție sau la viața religioasă, însă, vreau să aflu acest lucru. De unde să încep?”

Ep. Robert: Pentru început, i-aș oferi toate aceste răspunsuri despre care am vorbit mai sus. Cea mai importantă sarcina este aceea de a discerne care este calea Acelei iubiri pentru tine. După aceea, m-aș întoarce la Biblie. Citești Biblia în fiecare zi? Este Biblia parte din ritmul tău de zi cu zi? Citești Biblia cu grijă, în rugăciune și având și cu îndrumare?

Biblia este unul dintre instrumentele pe care le avem și pe care Biserica ni l-a recomandat întotdeauna pentru a înțelege ceea ce Dumnezeu vrea.

În al doilea rând, participi la Sfânta Liturghie în fiecare zi? Dacă nu, ar trebui. Mergi la Sfânta Liturghie în fiecare zi și, în timpul Sfintei Liturghii, rostiți în adâncul ființei voastre această rugăciune: „Doamne, ce vrei să fac?”

Vei fi surprins cum vei începe să primești răspunsuri în timpul celebrării, fie în lecturi, fie la prefacere, în rugăciunile liturgice sau doar prin gesturile pe care preotul le face în timpul acesteia.

Desigur, un lucru pe care îl fac în fiecare zi ca preot este să mă rog Breviarul. Acesta este un alt lucru pe care l-aș recomanda. De fapt, în această dimineață am fost în capelă și m-am rugat Breviarul (una dintre marile bucurii ale vieții mele ca episcop acum este că am o capelă în casa mea). Petrec în fiecare dimineață o oră întreagă citind Liturgia Orelor, acea rugăciune frumoasă bazată în mare parte pe Cartea Psalmilor. Cu Breviarul, în fiecare dimineață te vei afla lucrând la drumul tău prin intermediul Bibliei sau mai bine, lăsând Biblia să te purifice. Deci, acestea sunt practicile de bază pe care le-aș recomanda: Scriptura, Sfânta Liturghie și meditarea Cuvântului.

Aș recomanda, de asemenea, un director spiritual. Sunt în asentimentul Sf. Teresa din Avila care spune: „Dacă alegi să te retragi de unul singur, cel mai probabil diavolul este directorul tău spiritual.” Există ceva cu adevărat înțelept în a avea o altă minte, o voce și doi ochi care să privească la viața ta împreună cu tine. Așadar, găsește-ți un bun director spiritual.

Când un tânăr vine la mine și spune: „Mă gândesc să merg la preoție”, următoarea mea întrebare este: „Ai un director spiritual? Există cineva cu care poți vorbi?”

I-aș mai spune că sunt practici sacramentele, în special Euharistia și Spovada. Practicați sacramentele în mod regulat? Pentru că nu poți discerne voia lui Dumnezeu dacă viața divină nu este în tine. Nu poți avea viața divină fără sacramente.

Acestea sunt un fel de instrumente clasice, de bază pe care Biserica le recomandă. Și ideea generală este că Duhul Sfânt nu este o forță îndepărtată. Duhul Sfânt este viu în Biserică. Trupul mistic al lui Isus este înălțat prin Duhul Sfânt. Duhul Sfânt dă viață și vitalitate Bisericii și de aceea credem că Biserica are înțelepciune și o bună înțelegere a istoriei. Intrați în dinamica fascinantă a Bisericii și veți găsi răspunsuri.

Iată un alt sfat pe care îl recomand adesea. Citiți capitolul 5 din Scrisoarea Sf. Paul către Galateni, care se referă la roadele Duhului Sfânt — dragostea, bucuria, pacea, înțelegerea etc. Citiți acest capitol și priviți cu atenție la aceste roade. Apoi, întrebați-vă care este calea care poate produce în voi mai multe dintre aceste fructe. Aceasta este calea pe care Dumnezeu vrea ca tu să mergi.

Un ultim aspect: Ce face ca viața ta să fie mai fericită?

Îmi amintesc că, atunci când mă aflam în Seminar, mă tot întrebam: ce anume îmi dă cea mai mare bucurie? Și nu mă refer la aspectele superficiale ale vieții cotidiene de a merge la un meci de baseball sau la entuziasmul pe care îl simți atunci când echipa ta preferată câștigă. Ce îți dă cu adevărat pace și bucurie? Și pentru mine, în ciuda ispitelor și încercărilor pe care le-am înfruntat și care mă determinau cu încăpățânare și consecvență să aleg un alt drum, răspunsul a fost întotdeauna preoția. Această idee m-a umplut de pace și a dat sens vieții mele, recunoscând astfel că preoția este cea mai mare bucurie a vieții mele. Deci, aruncați o privire asupra roadelor Duhului Sfânt din Gal 5 și căutați acele semne, în timp ce meditați la viața consacrată.

Întrebare: Ce sfaturi le-ați da celor care se luptă cu paralizia fricii? Ei încearcă să-și dea seama ce vrea Dumnezeu ca ei să facă, dar se tem că vor lua o decizie greșită și că restul vieții lor va fi afectat. Cum gestionezi acest tip de frică?

Ep. Robert.: Dragostea desăvârșită alungă orice teamă, așa că atunci când te încredințezi lui Dumnezeu, spune-i: „Doamne, eu vreau ceea ce Tu vrei.” Fă ca rugăciunea ta să fie una de credință și încredere: „Doamne, vreau ceea ce vrei, te rog, călăuzește-mă.” El te va călăuzi. Prin această rugăciune, îndepărtezi frica, îndepărtezi ceea ce pare a fi doar proiectul tău, pe care trebuie să îl descifrezi de unul singur; și dacă vei da greș, te vei vei simți condamnat.

Nu, este proiectul lui Dumnezeu atunci când spui „Doamne, vreau ceea ce tu vrei”. Este o rugăciune bună cu care să îți începi ziua: „Vreau ceea ce tu vrei pentru mine, Doamne!”.

De multe ori eu fac această rugăciune în fața Preasfântului Sacrament, aici, în capela mea.

Ceea ce mă rog acum foarte mult, sincer, este: „Doamne, fă-mă un episcop bun. M-ai făcut episcop – spre uluirea mea! – fă-mă unul bun, pentru că sunt aici pentru a coopera, și vreau ceea ce tu vrei pentru mine”.

Așa că, tu fă rugăciunea ta și Domnul nu te va dezamăgi.

Iată o a doua observație: Noi ne împotrivim în mod constant harului lui Dumnezeu. Se întâmplă tot timpul. Se numește păcat. Dar ce face Dumnezeu? El a refăcut puntea și ne-a propus ceva nou. Există celebrul clișeu: „Dumnezeu scrie drept pe linii strâmbe”. Poate fi o expresie banală, dar este adevărată. Chiar dacă noi respingem harul său și ne mișcăm spre altă cale, El ne repune pe calea Sa.

Mă folosesc de imaginea aplicației Waze GPS care oferă direcții de trafic. Când faci o întoarcere greșită sau, în cazul meu, când cred că știu mai bine și aleg să ignor direcțiile (ceea ce am învățat că nu mă ajută niciodată), vocea aplicației Waze nu râde de mine și nu mă mustră. În schimb, recunoaște pur și simplu că am făcut o alegere greșită și îmi arată imediat cum să ajung din nou pe drumul cel bun. Pentru mine aceasta este o imagine măreață a harului lui Dumnezeu. Facem tot timpul întoarceri greșite. Este acel lucru încăpățânat din noi toți în care spunem: „Doamne, am auzit glasul tău în Scriptură, la Sf. Liturghie, în sacramente, în sfatul directorului meu spiritual și în spovadă. Ți-am auzit vocea; știu că e calea cea bună… Dar nu, nu, nu, voi face această întoarcere greșită.”

Dumnezeu ne permite să facem această greșeală, să reparăm puntea și să ne dea o cale de a ne întoarce pe drumul cel bun.

Deci, pentru a scăpa de frică este să înveți să te încrezi în vocea lui Dumnezeu, care vine la noi în sute de moduri diferite în fiecare zi. Învață să ai încredere în El și frica va dispărea.

 Întrebare: Cred că mulți dintre cei care citesc acest articol și-au ales deja drumul și vocația pe care să o urmeze în viață. Ei sunt deja căsătoriți sau au ales să fie un călugăr sau o călugăriță, deci întrebarea „care este statutul meu în viață?”, nu este la fel de presantă ca aceasta: ,,Cum pot discerne voința lui Dumnezeu clipă de clipă, zi de zi în viața obișnuită?”

Unii maeștri spirituali sugerează că trebuie să fim mereu în strânsă conversație cu Dumnezeu. Mă gândesc la oameni ca fratele Lawrence, în minunata sa carte ”A practica prezența lui Dumnezeu”. El explică faptul că, fie că spală vasele, fie că lucrează în jurul mănăstirii, în fiecare moment vorbește cu Dumnezeu. Pe de altă parte, alții îl descriu pe Dumnezeu ca pe un tată bun care ne dă responsabilitatea de a lua propriile decizii și de a ne lua propriile decizii. Unde este echilibrul aici? Cum să înțelegem ce vrea Dumnezeu să facem cu fiecare moment al zilei noastre?

Ep. Robert: Ei bine, mai întâi de toate, cred că acele două lucruri pe care le menționați nu se exclud reciproc, din cauza modului în care Dumnezeu există într-o transcendență noncompetitivă. Nu e ca și când avem două voințe competitive care se luptă între ele pe același plan. Deci, de exemplu, dacă noi ne certăm și tu vrei calea ta și eu vreau calea mea, atunci unul trebuie să renunțe. Dar nu este chiar așa cu Dumnezeu, așa cum am argumentat – probabil ad nauseam – în scrierile mele. Nu suntem două voințe care concurează pe același plan, ci mai degrabă putem spune împreună cu profetul Isaia: „Doamne, Tu ești cel care ai împlinit tot ceea ce am făcut”. Aceasta este o afirmație minunată a ideii biblice – ,,Doamne, tu ai realizat-o, dar eu am făcut-o!”

Sf. Toma de Aquino spune că lui Dumnezeu îi place să ne atragă în cauzalitatea sa, ceea ce înseamnă că putem participa la ceea ce Dumnezeu vrea să realizeze. Primim toată bucuria, mândria și sentimentul legitim de sine care vine din această participare, iar Dumnezeu își găsește plăcerea în aceasta. El nu concurează cu voința noastră individuală.

Să ne întoarcem la povestea rugului aprins din Exod, capitolul 3. Suntem precum tufișul prin faptul că, cu cât Dumnezeu se apropie de noi, cu atât devenim mai frumoși și mai luminoși. Noi nu suntem mistuiți sau devorați de prezența lui Dumnezeu, ci devenim strălucitori prin ea. Deci, aceste două opțiuni – Dumnezeu ca Tată atotputernic care supraveghează alegerile mele și Dumnezeu ca Duh Sfânt care lucrează prin alegerile mele – de fapt, se potrivesc. Devin mult mai mult eu însumi în măsura în care mă încredințez lui Dumnezeu.

După ce am făcut această remarcă generală, să ne întoarcem la mica cale a Sfintei Tereza. Cum pot determina calea iubirii zi de zi și clipă de clipă? Ei bine, ce zici acum? Aici înregistrăm această discuție. Am putea amândoi să urmărim o anumită dorință, despre care am înțeles că aceasta este o cale a iubirii. Am realizat acest episod podcast, astfel încât, oamenii să poată afla că viața spirituală înseamnă a ”dori binele celorlalți”.

Și, spunând asta, nu încerc să ne mărim ego-urile. Este doar pentru a arăta cât de simplu este răspunsul: pentru noi, aceasta este calea iubirii. Da, am putea face alte lucruri care sunt, de asemenea, iubitoare, dar nu vă faceți griji în acest sens. Concentrați-vă doar pe această întrebare simplă: Pot găsi acum drumul unei iubiri care să mă împlinească?

La o scară și mai mică, cu doar câteva minute în urmă, am coborât și am salutat-o pe secretara mea, Sofie, cu un zâmbet prietenos, și i-am vorbit un pic despre Sf. Liturghie pe care am prezidat-o aseară. Dramatic? În nici un caz, dar în sine însuși, în mică măsură, este o cale a iubirii – a dori binele altcuiva. În aceste moduri foarte simple putem face voia lui Dumnezeu. Cred că aș fi putut fi rece sau nepăsător, să-mi fac micul-dejun și să o ignor pe Sofie. Aceasta este calea păcatului și noi o urmăm tot timpul. Dar eu, chiar dacă subconștient, am ales calea iubirii.

Clipă de clipă, cum veți face binele celuilalt? Să presupunem că ești în camera ta și ești deprimat. Ai o zi proastă și ești supărat pe toată lumea. Puteți rămâne în acea stare de spirit, sau puteți scrie o scrisoare unei persoane pe care o cunoașteți și aveți cunoștință despre lupta pe care o duce în acest moment. Puteți lua telefonul și suna persoana pe care o cunoașteți în spital. Ai putea merge să vizitezi acea persoană pe care o știi că se simte singură chiar acum. Care este calea iubirii? Care este calea iubirii? Care este calea iubirii? Aceasta este întrebarea care ar trebui să-ți răsune în minte tot timpul.

Cu toții suntem deprimați, furioși și plictisiți. Dar căutați acele mici acte de iubire și vă garantez că veți deveni mai buni. Nu vreau să spun că toate problemele tale vor fi rezolvate. Ceea ce vreau să spun este că prin acest act simplu, vei fi într-o stare mai bună a minții, a inimii și a spiritului.

S-ar putea chiar să vă gândiți să faceți o listă de lucruri pe care le-ați putea face și care ar implica binele aproapelui tău. În acest fel, vei avea întotdeauna ceva ce ai putea face, spune, scrie sau acționa, de a realiza ceva bun pentru altcineva. Când te simți căzut, alege să faci ceva din această listă!

Întrebare: Ce rol joacă circumstanțele noastre în a discerne care este voința lui Dumnezeu pentru noi?

Mă gândesc la un exemplu din urmă cu câteva săptămâni, din timpul unei conferințe. Un tânăr a venit la tine și i-ai spus ceva de genul: „Spune-mi câte ceva despre tine.” Tânărul a continuat să explice că era la facultate, cu dublă specializare în filosofie și teologie. Și l-ai privit în ochi și l-ai întrebat fără menajamente: „De ce nu ai ales preoția?”

În timp ce mă gândesc la impactul pe care conversația ar fi putut-o avea asupra lui, mă întreb cum folosește Dumnezeu circumstanțele noastre pentru a plasa oameni în viața noastră și a ne ajuta să discernem voia lui.

Ep. Robert:  Da, un mod excelent de a ne vedea viața este acela că nu este vorba doar despre a discerne voia lui Dumnezeu în viața mea. Mai degrabă, este bine să considerăm că toți cei din jurul nostru încearcă să discearnă și chemarea lor. Fiecare se află în aceeași călătorie pentru a descoperi ceea ce vrea Dumnezeu. Deci, este bine să vă întrebați cum putem  juca un rol în a ajuta pe altcineva în a-și descoperi vocația?

Mai mult, cum privesc eu lumea? Dacă mă uit la lume ca la această arenă în care Providența divină lucrează tot timpul, atunci mă conectez spiritual și încep să gândesc în mod natural în aceste direcții. De exemplu, te întrebi: „De ce a trimis Dumnezeu această persoană la mine chiar acum? Cum se face că el este aici în acest moment cu mine?” Acum, desigur, putem dramatiza în acest sens, dar cred că există ceva cu adevărat în intuiția noastră..

Îmi amintesc în ”Moby Dick” când căpitanul Ahab a spus: „Cu cinci mii de ani înainte ca mările să se rostogolească, această scenă a fost realizată de tine și de mine.” Acum este un fel de predestinare calvinistă, dar există ceva adevărat în intuiție: într-un fel, Dumnezeu, în providența sa veșnică, a hotărât că tu și cu mine vom avea această conversație chiar acum. Cum așa? Ce se întâmplă? Ce vrea El de la tine și de la mine?

Când îl aduci pe Dumnezeu în conversație, viața devine mult mai interesantă. Nu este vorba doar de „aici ne facem treaba și există implicații economice, politice și psihologice”. Și mai interesant, care sunt implicațiile sacre?

De exemplu, vinerea trecută, am avut o zi întreagă pentru mine, ceea ce este rar.

Așa că am urmărit primul sezon al serialului ”Vikings”, serial pe care mulți dintre voi l-ați văzut. Nu l-am văzut niciodată. Această noutate a mea va aduce o legătură cu cineva? Nu știu – poate. De ce mi-a permis Dumnezeu să urmăresc acest serial? Asta e o parte din amuzamentul lui, întrebându-se ce face.

Sf. Toma de Aquino scrie că Dumnezeu este în toate lucrurile prin esență, prezență și putere. Vechiul Catehism din Baltimore pune întrebarea: „Unde este Dumnezeu?”

Răspunsul corect este peste tot. Când lași acest lucru să pătrundă, totul se schimbă. Înainte, poate vă gândeați, unde este Dumnezeu? Și ai fi răspuns: „Nu știu. El se află undeva sus, ca un principiu metafizic îndepărtat.”

Nu, nu, nu.

El este peste tot! Peste tot, chiar și între mine și tine, există Dumnezeu. El este mereu acolo cu inteligența și voința sa infinită. Și ce vrea el? Să discernem asta împreună.

Amintiți-vă de acea scenă măreață din povestea Sf. Scholastica, sora Sf Benedict. Ea era în vizită la el și au purtat o conversație spirituală întreaga noapte.

Mi-a plăcut întotdeauna această imagine, pentru că despre ce altceva ai vrea să vorbești? Ce este mai interesant sau mai convingător decât a discerne împreună ce are de gând Dumnezeu în privința noastră?

Mergând pe calea ta, oricare ar fi ea, cu un sentiment puternic că Dumnezeu este pe deplin prezent și activ – acesta este cel mai bun mod de a-ți trăi viața.