marți, 17 mai 2022

Mucenița Daniela din București

 

Eu vreau să-i dau totul lui Dumnezeu


 

Această floare aleasă a răsărit pe pământul românesc în anul 1967. De mică era foarte apropiată de Dumnezeu. Când ieşea de la şcoală trecea totdeauna pe la biserică. Pentru aceasta era mustrată foarte aspru de tatăl ei: „Unde ai fost? Toata ziua la biserică? Ce îți dă ţie Dumnezeu?” Ea nu răspundea nimic, numai lacrimile îi curgeau pe obraji.


Era evlavioasă şi stătea mult timp la rugăciune. La banchetul de la sfârşitul liceului n-a vrut să se ducă. Diriginta ei o ruga: „Hai, Dănuţa, vino şi tu cu noi!”, însă ea a zis: „Nu pot, dar să ştiţi că eu vă iubesc foarte mult pe toţi, însă la banchet nu pot veni…iertaţi-mă…”. Era foarte blândă şi foarte bună cu toţi. Îi ajuta pe colegi la lecţii; stătea şi noaptea să scrie pentru ei. Învăţa foarte bine, atât la şcoală, cât şi la facultate. Îi plăcea foarte mult să lucreze. Toate hainele ei erau făcute de ea.

Studentă fiind, avea în grijă o bătrână paralizată, uitată de toţi – mama Ioana. Cuvioasa Daniela se ducea zilnic la ea: dimineaţa, înainte de facultate şi seara. Era drum destul şi osteneală multă. O spăla, o îngrijea, îi făcea cumpărăturile. Din bursa ei punea deoparte şi pentru mama Ioana. Îi spăla hainele, îi citea, îi cânta şi aducea bucurie în sufletul bătrânei.

A fost fiica duhovnicească a cuviosului părinte Sofian de la Mănăstirea Antim.

Era foarte blândă şi foarte milostivă. N-a fost niciodată supărată pe cineva. Se acuza întotdeauna pe sine, iar pe ceilalţi îi scuza.

Odată, cineva a bătut-o tare pe Daniela, deşi aceasta nu era vinovată. După ce a răbdat în tăcere bătaia, s-a aplecat până la pământ, a îngenunchiat şi a sărutat piciorul care o lovise cu sălbăticie.

Anumite persoane din familie încercau să o convingă să se mărite, iar ea spunea: „Nu, nu. Eu vreau să rămân cu Dumnezeu”. „Dar poţi să fii cu Dumnezeu şi măritată” – i se spunea. „Da, dar dacă mă mărit, înseamnă că-L dau puţin pe Dumnezeu la o parte, şi eu nu pot asta, nu vreau. Eu vreau să-i dau totul lui Dumnezeu”.

Stătea multe ore noaptea să-şi spună rugăciunile. Niciodată nu s-a culcat fără să se roage. Iar fraţii ei strigau la ea: „Ce îți dă ţie Dumnezeu? Ce-ţi face credinţa ta? Că tata îţi dă de mâncare… De ce ai făcut facultatea, ca să te duci la mănăstire”?

Când a terminat facultatea a fugit la mănăstire. Tatăl ei a căutat-o mult timp, a găsit-o, a bătut-o şi a adus-o acasă. A fugit de mai multe ori. De fiecare dată a fost adusă cu forţa acasă şi bătută cumplit.

Odată, în noaptea de dinainte de ultima plecare a sa la mănăstire, a plâns şi s-a rugat fără încetare. A făcut 1000 de metanii, cu lacrimi multe, cerând luminare de la Maica Domnului. Spre ziuă a adormit. Când s-a trezit, a luat iconiţa cu Maica Domnului pe care o primise de la Părintele Sofian. A făcut cruce, a sărutat iconiţa şi foarte hotărâtă şi-a strâns lucrurile pentru plecare. Apoi a lăsat unei prietene o scrisoare pentru Părintele Sofian. Iată conţinutul:

Am visat, Părinte, icoana Maicii Domnului. Şi am văzut că icoana prinde viaţă şi Maica Domnului mă privea atent şi eu mă rugam în faţa ei şi o întrebam: „Ce să fac”?. Şi am văzut cum mă privea cu multă durere. Şi am văzut lacrimi pe obrazul Ei. Şi, deodată, şi-a întins mâinile la rugăciune şi o lacrimă din ochii ei a picurat pe mâna mea. Şi ea, cu mâinile ridicate în sus, se ruga şi plângea. Când m-a atins lacrima Ei m-am trezit. Şi m-am hotărât să plec.

Şi a plecat. Pe drumul Crucii, pe urmele Mântuitorului Cristos.

Însă tatăl ei a găsit-o şi de data aceasta. Când a adus-o de la mănăstire, a bătut-o cumplit. Apoi i-a tăiat veşmintele monahale cu foarfeca şi i le-a aruncat la gunoi. I-a smuls de la gât cruciuliţa şi a țipat la ea. Atunci ea a leşinat. Şi când s-a trezit se ruga de tatăl ei: „Te rog, lasă-mi icoanele. Eu nu pot trăi fără ele. Te rog…”. Şi el le-a pus sub picior, a călcat pe ele şi apoi le-a luat pe toate. Atunci ea a zis: „Bine, mi-ai luat totul, dar sufletul nu poţi să mi-l iei, aici e totul”.

Şi de atunci numai aşa se ruga: „Maica Domnului, ajută-mă, nu mă părăsi! Doamne Iisuse Cristoase…”.

Văzând tatăl ei că nu o poate abate de la calea vieții consacrate, a născocit o rezolvare diabolică. A găsit nişte medici asemenea lui şi i-au stabilit diagnosticul de „schizofrenie paranoidă cu delir mistic”. Până la sfârşitul vieţii sale pământeşti a fost obligată să ia medicamente „care s-o liniştească”. Ultimii doi ani i-a petrecut prin spitale, cu perfuzii. Din cauza medicamentelor era aproape tot timpul inconştientă. Tatăl ei o păzea de la prima oră până noaptea la orele 22 – 23, ca să nu poată lua legătura cu persoane credincioase.

Imobilizarea în pat şi medicamentele primite de la psihiatru i-au provocat o paralizie aproape completă şi un ileus paralitic (pseudoobstrucţie intestinală). În aceste chinuri a trecut către Domnul, marţi 6 aprilie 2004, în Săptămâna Mare. Aceasta s-a întâmplat la ora 10. Şi pentru că tatăl ei n-ar fi acceptat chemarea unui preot, Dumnezeu a rânduit în chip minunat să afle despre ea Părintele Constantin. Ajuns la spital la ora 11, acesta i-a făcut slujba de înmormântare. Pentru prima dată, tatăl ei lipsea, deşi dimineaţa fusese văzut în spital…

La mormântul său au început să se facă minuni.

Prima minune cunoscută este vindecarea unui tânăr care suferea de opt ani de pseudoobstrucţie intestinală cu crize repetate. Acesta a dobândit vindecare în ziua de miercuri, 12 mai 2004. De atunci, tinerele credincioase care au aflat despre viața şi pătimirea surorii lor, au dobândit şi mai multă evlavie şi râvnă pentru cinstirea şi pomenirea ei. A doua minune este vindecarea unui student de o afecţiune vasculară (2004), iar a treia este vindecarea unui tânăr care venise cu criză de apendicită (2005).

Mormantul Danielei se găsește în cimitirul Andronache, cartierul Colentina din Bucuresti.

 

 

Sursa: produsemanastiresti.ro

 

miercuri, 11 mai 2022

Mărturia de credință a Kamilei Kamińska

 

            Am învățat să-mi deschid inima!

 

La 30 aprilie 2000, la Roma, Papa Ioan Paul al II-lea o canoniza pe Faustina Kowalska, o soră poloneză. La 19 mai 2021 în sălile franceze de film a fost prezentat filmul Sfânta Faustina, apostolul milostivirii a realizatorului Michal Kondrat. Actrița poloneză Kamila Kaminska care a jucat rolul principal, a avut parte de o convertire spirituală în timpul turnării filmului.

 Te-ai gândit vreodată că vei juca rolul Sfintei Faustina?

 Nu. Un prieten m-a convins să particip la casting, chiar dacă nu semănam cu Faustina, excepție făcând ochii mei verzi ca ai ei. A fost o surpriză pentru mine atunci când am primit rolul principal.

 Ai petrecut o săptămână la monăstirea surorilor Sfintei Fecioare a Milostivirii. De ce acest timp de pregătire?

 Voiam să cunosc totul despre sora Faustina. Nu doar faptele vieții sale, ci și viața sa spirituală pe care doream să o înțeleg din interior: să cunosc ritmul zilelor, rugăciunile și îndatoririle surorilor. Acest timp de pregătire a fost important pentru mine, pentru a mă insera tot mai mult în rol. Cum era vorba despre un film documentar și în acelați timp ficțiune, era esențial pentru mine să intru în contact cu mărturiile persoanelor atinse de milostivirea divină și de Micul jurnal al sorei Faustina.


Cum era sfânta Faustina așa cum ai reușit tu să o cunoști?

 Am descoperit-o ca pe o tânără cool, simplă, surâzătoare și directă. O bună prietenă. În același timp, era o persoană foarte umilă. Alegerile sale de viață au necesitat o încredere deosebită în Dumnezeu. Într-o zi am simțit că am devenit prietene. Din acel moment am încetat să mă concentrez asupra personajului ei. Am început să simt puternic prezența lui Dumnezeu prcum și iubirea Faustinei pentru mine. Ea îmi dădea încrederea de care aveam nevoie pentru a încarna rolul ei. Aceasta a fost o experiență unică în viața mea, ceva minunat pentru viața mea interioară. Acest rol m-a hrănit spiritual.

 Poți spune că în timpul turnării filmului ai avut parte de o convertire spirituală?

 Nu știu cum să numesc ceea ce am trăit. A fost ca un fulger, simțind o ființă foarte aproape de mine pe plan spiritual. Un gând mi-a apărut atunci foarte clar: există o altă viață în afara celei pe care o trăim pe pământ. Am înțeles că sunt suflete care au nevoie de ajutorul nostru, de rugăciunea noastră, de iubirea noastră. Am văzut ca într-o oglindă diferitele etape ale vieții mele pe care trebuia să le îndrept. Am plâns mult. Fără a înțelege ceea ce mi se întâmpla, m-am simțit copleșită de o iubire infinită. Doresc fiecăruia să trăiască o astfel de experiență. Când ne dorim să-l ascultăm pe Dumnezeu cu adevărat, Dumnezeu ni se face prezent.

 

Ce este sfințenia pentru tine?

 Să asculți glasul lui Dumnezeu. Nu este vorba doar de a respecta toate interdicțiile cerute de Dumnezeu, departe de așa ceva. Cel mai important este de a fi în relație cu el, de a fi conectat cu el. Atunci când cădem, șansa de a fi sfânt nu se pierde definitiv. Este mereu o a doua șansă, apoi o a treia, o a patra până la infinita milostivire a lui Dumnezeu.

Credem că un sfânt este mereu o persoană perfectă din toate punctele de vedere. Din contră. Un sfânt este cel care riscă dar mereu cu încredere în Dumnezeu. Da, putem cădea și recădea, dar trebuie păstrat curajul și încrederea în Dumnezeu. Un sfânt știe să pună cuvântul lui Dumnezeu pe primul loc, mai presus de al altora și de al său. Pentru mine, sfințenia este de a găsi propriul drum alături de el. Să nu uităm că putem să-i spunem lui totul, fără a ne ascunde, pentru că el ne acceptă așa cum suntem, chiar și cu eșecurile noastre.

 

Cum poți găsi astăzi acest drum spre Dumnezeu?

 Eu continui să caut. Învăț. Nu am un răspuns pregătit. În micul său jurnal sora Faustina scrie că dorește să fie o sfântă. Ea distinge trei etape ale acestui drum spre sfințenie. Prima etapă: sufletul împlinește toate interdicțiile cerute de Dumnezeu. A doua etapă: sufletul urmează inspirațiile interioare și le împlinește. A treia etapă: sufletul îl lasă pe Dumnezeu să acționeze liber, sufletul i se supune lui Dumnezeu.

Isus i-a spus sorei Faustina: doresc ca tu să împlinești voința mea în profunzimile cele mai secrete ale sufletului tău. În fond, Isus a invitat-o să lucreze asupra ei înșiși. Ea ne descoperă că se afla în a doua etapă a drumului spiritual. Dacă parcursul ei a fost astfel, atunci unde mă aflu eu? Fiecare are drumul său. Sfânta Faustina m-a învățat să cunosc și să respect aceste diferite etape și mereu să am încredere.

 Dorești să transmiți lumii, în stilul tău, mesajul milostivirii?

 În timpul admiterii mele la școala de teatru, comisia m-a întrebat de ce doresc să devin actriță. Am răspuns că vreau să transmit altora lucruri care fac bine și au sens. La prima vedere acest răspuns pare fi copiat de undeva. Spre surprinderea mea, viața m-a învățat veridicitatea acestui răspuns. A face bine poate fi foarte creativ. Totuși, la acel moment nu mă gândeam să evanghelizez. Cu acest film, Sfânta Faustina, apostolul milostivirii, am dorit să încarnez un persoanj care trăiește cât mai fidel posibil iubirea pe care Faustina o avea în ea. Am impresia uneori că ea a fost cea care a ajucat rolul în locul meu. Desigur și tehnica ajută, totuși, ceea ce doream să transmit s-a produs ca de la sine, aparent chiar fără aportul meu. Un lucru s-a schimbat. Înainte nu vorbeam deloc despre credința mea așa cum o fac astăzi. Este ceva nou. Dacă nu știu încă să o exprim într-un mod cât mai frumos, totuși mă străduiesc. Poate că aceasta este cea mai frumoasă lecție pe care am primit-o de la Sfânta Faustina: am învățat să-mi deschid inima.




 Sursa: Kamila Kamińska, sainte Faustine à l'écran, se confie sur sa conversion spirituelle (aleteia.org)

joi, 5 mai 2022

Să ne rugăm

 

Rugăciunea credincioșilor pentru vocații

 

Să-i cerem în rugăciunea noastră lui Dumnezeu Tatăl să ne mențină mereu uniți cu Isus, păstorul cel bun care ne călăuzește la izvoarele vieții veșnice.

 


1.     Pentru sfântul părinte papa Francisc, pentru episcopul nostru Iosif și pentru toți păstorii sufletești pentru ca ei să reprezinte cât mai fidel imaginea lui Cristos bunul păstor în lumea de astăzi, făcând să se audă vocea sa care continuă să cheme oițele sale în staulul Bisericii.

 

2.     Pentru responsabilii politici, ca ei să aibă o atenție deosebită față de dezvoltarea armonioasă a copiilor și a tinerilor.

 

3.     Pentru persoanele care și-au consacrat întreaga viață Împărăției cerurilor și slujirii aproapelui, întărește-le cu Duhul tău Sfânt, pentru a răspunde mereu cu bucurie și dăruire misiunii lor.

 

4.     Pentru soții uniți în sacramentul căsătoriei, ca ei să conștientizeze rolul lor în transmiterea vocației, ca prin trăirea în armonie a vieții de familie să fie un model și o invitație în trăirea vieții creștine.

 

5.     Pentru tinerii noștri, ca ei să găsească în Cristos, în preoți, în persoanele consacrate și propriile familii, un adevărat izvor de bogăție spirituală care să îi ajute să răspundă la rândul lor chemării Domnului.

 

6.     Prin diferitele vocații din Biserică, vindecă-i pe cei bolnavi, mângâie-i pe cei mâhniți și întoarce-i pe cei rătăciți și păcătoși pe calea adevărului și a binelui în staulul Bisericii.

 

7.     Pentru noi toți, ca să putem promova vocațiile la preoție, la viața consacrată și la viața de familie, astfel încât Biserica noastră să fie acel staul unit în jurul lui Cristos, bunul păstor.

 

Părinte milostiv, în Cristos Fiul tău, ne-ai oferit modelul adevăratului păstor care își dă viața pentru turma sa. Fă-ne atenți la glasul său și promți în urmarea sa pe calea adevărului și a iubirii. El care viețuiește și domnește în toți vecii vecilor. Amin.

Rozariul pentru vocații


 În luna mai să ne rugăm pentru vocații

 

Sfântul Părinte Papa Francisc în mesajul său pentru cea de-a 53-a Zi Mondială de Rugăciune pentru Vocații (17 aprilie 2016) spune că Biserica este mamă a vocațiilor:

Toți credincioșii sunt chemați să devină conștienți de dinamismul eclezial al vocației, pentru ca, după exemplul Fecioarei Maria, comunitățile de credință să poată deveni sân matern care primește darul Duhului Sfânt (cf. Lc 1,35-38). Maternitatea Bisericii se exprimă prin rugăciunea perseverentă pentru vocații și cu acțiunea educativă și de însoțire pentru cei care percep chemarea lui Dumnezeu.

Încurajați de aceste cuvinte, oficiul pentru vocații al diecezei de Iași propune pentru luna mai, lună dedicată Sfintei Fecioare Maria, rozariul pentru vocații, cu invitația ca el să fie recitat cel puțin o dată pe săptămână de toți credincioșii diecezei de Iași.

Să o rugăm cu încredere și evlavie pe Sfânta Fecioară Maria, mama Bisericii, să mijlocească pentru dieceza noastră cât mai multe vocații la preoție, la viața consacrată și la căsătorie.

 

Rozariul pentru vocații

 Misterele de bucurie

 Primul mister: Vestirea arhanghelului: „Atunci Maria a spus: iată slujitoarea Domnului, fie mie după cuvântul tău. Și îngerul a plecat de la ea” (Lc 1, 38).

Marie, prin DA-ul tău spus îngerului, tu ai făcut posibilă venirea lui Isus în lume. Cu tine, Marie, îl rugăm pe Domnul secerișului pentru tinerii comunităților noastre, ai diecezei noastre și din toată Biserica, cărora Dumnezeu le adresează invitația de a-l urma. Te rugăm pentru părinții lor: ca ei să fie dispuși să accepte vocația pe care Domnul le-o oferă copiilor lor.

 Al doilea mister: Vizita Mariei la Elisabeta: „Când a auzit Elisabeta salutul Mariei, a tresăltat copilul în sânul ei, iar Elisabéta a fost umplută de Duhul Sfânt şi a strigat cu glas puternic: Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul sânului tău! Şi de unde îmi este [dată] mie aceasta ca să vină mama Domnului meu la mine?” (Lc 1,41-43)

Marie, datorită disponibilității tale, Elisabeta a putut să se lase atinsă de Domnul venit în lume și prezent în tine. Cu tine, Marie, îl rugăm pe Domnul secerișului pentru ca Biserică, ca ea să fie mereu deschisă oamenilor de astăzi. Să fim dispuși noi înșine să-i slujim pe frații noștri, mărturisind astfel bucuria de a-l urma pe fiul tău.

 Al treilea mister: Nașterea lui Isus: „Îngerul le-a spus: Nu vă temeţi, căci, iată, vă vestesc o mare bucurie care va fi pentru tot poporul: astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut Mântuitorul care este Cristos Domnul”. (Lc 2,10-11) 

Marie, în Isus, fiul tău, Dumnezeu s-a făcut om. Întruparea sa alungă orice teamă, fiindcă el este mereu prezent alături de noi. Cu tine, Marie, ne rugăm pentru a putea sesiza prezența lui Isus cel înviat în viața noastră și, astfel, prin cuvintele și faptele noastre, să putem construi o lume de pace și de dreptate.

 Al patrulea mister: Prezentarea la Templu: „Acum eliberează-l, pe slujitorul tău, Stăpâne, după cuvântul tău, în pace, căci au văzut ochii mei mântuirea ta pe care ai pregătit-o înaintea tuturor popoarelor, lumină spre luminarea neamurilor şi gloria poporului tău, Israel!” (Lc 2, 29-32).

Marie, împreună cu Iosif, soțul tău feciorelnic, l-ați prezentat pe Isus la Templu, iar bătrânul Simeon ni-l descoperă ca lumină a lumii. Cu tine, Marie, îl rugăm pe Domnul secerișului pentru toți cei care își consacră viața Domnului, ca ei să fie lumină și speranță pentru lumea de astăzi.

 Al cincilea mister: Regăsirea lui Isus: „El însă le-a spus: De ce m-aţi căutat? Nu ştiaţi că eu trebuie să fiu în casa Tatălui meu?. Însă ei n-au înţeles cuvântul pe care li-l spusese” (Lc 2, 49-50).

Marie, în timpul anilor petrecuți alături de fiul tău, ai trăit experiențe pe care nu ți le-ai imaginat niciodată. În ziua regăsirii lui Isus la Templu, tu nu ai înțeles cuvintele lui, totuși, te-ai încrezut în promisiunea Domnului la care meditai în inima ta. Cu tine, Marie, îl rugăm pe Domnul secerișului, să ne dea și nouă încrederea care te însuflețea, atunci când, asemenea ție, nu înțelegem planul său cu noi. Să avem curajul de a propune sau de a alege calea preoției, a vieții consacrate, dar și a căsătoriei într-o lume în care totul ni se pare atât de nesigur.

 Misterele de lumină

Primul mister: Botezul lui Isus: „În zilele acelea, a venit Isus din Nazaretul Galileii şi a fost botezat de Ioan în Iordan. Şi îndată ce s-a ridicat din apă, a văzut cerurile deschise şi Duhul, ca un porumbel, coborând spre el. Şi din cer a fost un glas: Tu eşti Fiul meu cel iubit, în tine mi-am găsit bucuria” (Mc 1,9-11).

Isus, lumina lumii, se prezintă cu umilință în fața lui Ioan Botezătorul pentru a fi botezat.Prin botezul său, Isus dorește să ne învețe că pentru a intra în Împărăția iubirii Tatălui, trebuie să te naști din apă și din Duhul Sfânt (cf. In 3,5). Porumbelul care coboară asupra lui Isus îl simbolizează pe Duhul Sfânt care ne este dăruit și nouă în timpul Botezului și care ne face copii ai lui Dumnezeu. Astfel îl putem numi pe Dumnezeu Tată. Fiecare dintre noi, prin credință, putem auzi același glas al Tatălui: Tu ești fiul meu cel iubit, în tine mi-am găsit bucuria.

Cu tine, Marie, ne rugăm Domnului secerișului să ne ajute să trăim ca adevărați copii ai lui Dumnezeu, trăind într-o continuă dorință de a ne sfinți.

 Al doilea mister: Manifestarea atotputerniciei lui Isus la nunta din Cana: „S-a făcut o nuntă în Cana Galileii şi mama lui Isus era acolo. A fost chemat şi Isus cu discipolii lui la nuntă. Lipsind vinul, mama lui Isus i-a zis: Nu [mai] au vin. Mama lui Isus le-a spus slujitorilor: Faceţi tot ce vă va spune!” (In 2, 1-5).

La Cana, în Galilea, la începutul activității sale publice, Isus transformă o mare cantitate de apă într-un vin savuros. Aceasta a avut loc datorită mijlocirii Mariei care se prezintă în fața fiului ei spunându-i de lipsa vinului. Maria mijlocește pentru o familie aflată într-o situație umilitoare. Prin minunea care se petrece, Isus își manifestă gloria sa, iar discipolii cred în el. După ce i-a chemat să-l urmeze, Isus îi invită pe ucenicii săi la o nuntă. De ce la o nuntă și nu o retragere în deșert pentru a se ruga? Pentru că Împărăția cerurilor se aseamănă unui ospăț de nuntă. Nunta din Cana face referire la nunta veșnică unde toți oamenii sunt invitați la masă, este vorba de noua alianță în Isus Cristos unde el este mirele divin.

Cu tine, Marie, ne rugăm Domnului secerisului, pentru familiile noastre, pentru ca ele să fie locul în care să fie trăită plenitudinea darului alianței, unde apa umanității noastre să poată fi transformată în vinul iubirii divine. Astfel, familiile noastre vor deveni locuri de sfințire și terenuri fertile roditoare de vocații.

Al treilea mister: Proclamarea împărăției lui Dumnezeu: „[Isus] străbătea toată Galileea, învăţând în sinagogile lor, predicând evanghelia împărăţiei şi vindecând orice boală şi orice suferinţă în popor. [...] Văzând mulţimile, [Isus] s-a urcat pe munte şi, după ce s-a aşezat, s-au apropiat de el discipolii săi. Şi, deschizându-şi gura, îi învăţa, zicând: Fericiţi cei săraci în duh, pentru că a lor este împărăţia cerurilor!” (Mt 4, 23; 5, 1-3)

Isus anunță sosirea Împărăției lui Dumnezeu și îi invită pe oameni la convertire, iertând păcatele celor care se apropie de el cu umilință.

Milostivirea lui Dumnezeu manifestată în Fiul său, Isus Cristos, continuă până la sfârșitul timpurilor. Slujirea săracilor este un act de evanghelizare în care persoanele consacrate îl reprezintă pe Isus ce anunță oamenilor Împărăția lui Dumnezeu, un Isus ce vindecă pe cei bolnavi și răniți, un Isus ce-i întoarce pe cei păcătoși pe calea binelui, un Isus ce binecuvântează copiii și face bine tuturor.

Cu tine, Marie, care ai fost primul ucenic ce te-ai pus printr-o dăruire totală în slujirea planului de mântuire a lui Dumnezeu, ne rugăm ca Domnul secerișului să trimită cât mai mulți lucrători în secerișul său.

 Al patrulea mister: Schimbarea la față: „După şase zile, Isus i-a luat pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan, fratele lui, i-a dus deoparte pe un munte înalt şi i s-a schimbat înfăţişarea înaintea lor: faţa lui a strălucit ca soarele şi hainele lui au devenit albe ca lumina. [și] iată că i-a învăluit un nor luminos şi iată că un glas din nor spunea: Acesta este Fiul meu cel iubit, în care este plăcerea mea; ascultaţi de el!” (Mt 17, 1-13).

Petru, Iacob și Ioan participă la evenimentul schimbării la față a lui Isus de pe muntele Tabor. În acest moment ei văd un Isus luminos, glorios, alături de două personaje importante ale Vechiului Testament, Moise și Ilie. Viața consacrată are misiunea de a-l arăta lumii pe Fiul lui Dumnezeu făcut om ca Splendoarea în fața căreia pălește orice altă lumină, ca pe Frumusețea infinită care singură poate umple inima omului. O tradiție creștină veche leagă viața contemplativă de rugăciunea lui Isus făcută pe acest munte al schimbării la față. Mesajul monahismului și al vieții contemplative dorește să spună că Dumnezeu pus pe primul loc oferă existenței umane o plenitudine de sens și de bucurie, căci omul este făcut pentru Dumnezeu și nu-și va afla liniștea până nu se va odihni în Dumnezeu, după cum spunea sfântul Augustin.

Cu tine, Marie, care ești reflecția Frumuseții divine, ne rugăm Domnului secerișului, de a fi mereu adoratori fascinați de splendoarea feței sale, astfel încât viața noastră să fie trasfigurată de contemplarea sa.

 Al cincilea mister: Instituirea sfintei Euharistii: „Domnul Isus, în noaptea în care era vândut, a luat pâinea şi, mulţumind, a frânt-o şi a zis: Acesta este trupul meu cel care este pentru voi. Faceţi aceasta în amintirea mea!. De asemenea, după cină, a luat potirul spunând: Acesta este potirul noului legământ în sângele meu. Faceţi aceasta, ori de câte ori beţi, în amintirea mea!”(1Cor 11,23-25)

Înainte de a părăsi lumea aceasta, Isus ne-a lăsat semnul prezenței sale permanente în mijlocul nostru: pâinea și vinul care, prin cuvintele preotului de la sfânta Liturghie, devin trupul și sângele lui Cristos. ,,Cine mănâncă trupul meu și bea sângele meu rămâne în mine și eu în el” (In 6,56). Euharistia, rod al sacrificiului lui Isus de pe cruce, ne descoperă dorința sa de a fi în mijlocul nostru ca un prieten. La rândul nostru, ca prieteni ai lui Isus, suntem invitați să trăim asemenea lui. Așa cum el a spălat cu umilință și cu iubire picioarele ucenicilor săi și noi suntem invitați să devenim slujitori unii altora în iubire, în iertare. Să devenim astfel o euharistie vie.

Cu tine, Marie, care ai fost prima care ai primit Trupul lui Isus, ne rugăm Domnului secerișului de a trezi în tineri vocații la sfânta Preoție pentru ca Pâinea vieții să nu lipsească niciodată poporului aflat în deșertul acestei lumi.

 Misterele de durere

 Primul mister: Agonia lui Isus:[Isus] s-a îndepărtat de ei ca la o aruncătură de piatră şi, punându-se în genunchi, se ruga, spunând: Tată, dacă vrei, îndepărtează potirul acesta de la mine, dar nu voinţa mea, ci a ta să fie!”(Lc 22,41-42)

Marie, cu câteva ore înainte de moartea sa, fiul tău, Isus, trece prin proba îndoielii, dar este atât de unit cu Tatăl încât se abandonează voinței sale. Cu tine, Marie, ne rugăm Domnului secerișului pentru toți tinerii care doresc să-și construiască viața lor pe stânca solidă care este Isus Cristos, dar care se îndoiesc sau ezită de a se angaja în urmarea lui, ca ei să fie mereu disponibili Duhului Sfânt pentru a conștientiza că renunțarea pe care o cere urmarea lui Isus este puțin lucru în comparație cu ceea ce ei vor primi în schimb.

 Al doilea mister: Biciuirea lui Isus: „iar pe Isus, biciuindu-l, l-a dat ca să fie răstignit” (Mt 27,26)

Marie, trupul fiului tău este sfâșiat de loviturile de bici, totuși, el va spune puțin mai târziu: „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac” (Lc 23,33). În fața urii, singurul răspuns posibil este cel al iertării. Cu tine, Marie, ne rugăm Domnului secerișului pentru toți cei botezați care îndeplinesc o slujire particulară în Biserică, ca ei să fie martori animați de o iubire înflăcărată în lumea noastră adesea sfâșiată de loviturile urii și ale violenței.

 Al treilea mister: Încununarea cu spini: „Atunci, soldaţii guvernatorului l-au adus pe Isus în pretoriu şi au adunat în jurul lui toată cohorta şi, după ce l-au dezbrăcat, l‑au acoperit cu o mantie purpurie. Împletind o coroană de spini, i‑au pus-o pe cap, iar în mâna dreaptă o trestie şi, îngenunchind înaintea lui, îşi băteau joc de el, spunând: Bucură-te, rege al iudeilor!. Apoi, scuipându-l, îi luau trestia şi-l loveau peste cap” (Mt 27,27-30).

Marie, în acest moment, fiul tău, Isus, cunoaște umilința extremă: este considerat un rege de comedie, luat în râs, batjocorit. Astfel el devine însoțitorul celor care, de-a lungul timpului, au cunoscut persecuțiile pentru faptul că au făcut din Isus regele și salvatorul lor. Cu tine, Marie, ne rugăm Domnului secerișului pentru toți creștinii care și astăzi sunt persecutați. Uniți cu ei în rugăciune, să fim și noi constructori curajoși ai Împărăției pe care Isus a inaugurat-o prin venirea sa în lume.

 Al patrulea mister: Isus își duce crucea: ,,În timp ce ieşeau, au găsit un om din Cirene cu numele de Simon. Pe acesta l-au constrâns să-i ducă crucea” (Mt 27,32).

Marie, fiul tău nu este singur pe drumul crucii. Simon din Cirene este prezent și el pe acest drum pentru a-l ajuta pe Isus să-și poarte crucea pe drumul greu al Golgotei. Mulți tineri se angajează în diferite grupuri și asociații în Biserică, arătându-se disponibili invitației fiului tău, de a se pune în serviciul celor mici și săraci. Cu tine, Marie, ne rugăm Domnului secerișului pentru tinerii care se angajează pentru a-i sluji pe cei nevoiași în mod gratuit, pentru ca ei să recunoască în ceilalți prezența lui Cristos: „tot ce aţi făcut unuia dintre fraţii mei cei mai mici, mie mi‑aţi făcut” (Mt 25,40).

 Al cincilea mister: Moartea lui Isus pe cruce: „După aceasta, văzând Isus că toate s-au împlinit, ca să se împlinească Scriptura, a zis: Mi-e sete. Era acolo un vas plin cu oţet. Atunci, ei au pus în isop un burete îmbibat cu oţet şi i l-au apropiat de gură. După ce a luat oţetul, Isus a spus: S-a împlinit. Şi, plecându-şi capul, şi-a dat duhul” (In 19, 28-30).

Marie, fiul tău a ajuns până la iubirea maximă. A răspunde chemării fiului tău de a-l urma, înseamnă a ne dărui viața, pentru ca, împreună cu el, omenirea să meargă pe drumul învierii. Cu tine, Marie, ne rugăm Domnului secerișului pentru Sfântul Părinte Papa, pentru episcopi, preoți și diaconi care au misiunea de a conduce poporul lui Dumnezeu pe drumul învierii într-o lume deseori agitată și tulburată, ca ei să poată sustrage din relația cu Cristos cel viu forța necesară pentru a-și îndeplini slujirea lor, fiind susținuți în același timp și de colaborarea credincioșilor pe care îi păstoresc.

 Misterele de slavă

Primul mister: Învierea lui Isus: „Intrând în mormânt, au văzut un tânăr aşezat la dreapta, îmbrăcat cu o haină lungă, albă, şi au fost cuprinse de spaimă. Dar el le-a zis: Nu vă înspăimântaţi! Îl căutaţi pe Isus Nazarinéanul, cel răstignit. A înviat, nu este aici! Iată locul în care îl puseseră!” (Mc 16, 5-6).

Marie, în dimineața Paștelui, vestea îngerului pe care ai primit-o la Buna Vestire, capătă un sens nou: „sfântul care se va naşte va fi numit Fiul lui Dumnezeu” (Lc 1,35). Da, Isus, pe care tu l-ai purtat, crescut și însoțit în tăcere în anii copilăriei și tinereții sale în mijlocul oamenilor, este Fiul lui Dumnezeu care deschide umanității porțile vieții veșnice. Cu tine, Marie, ne rugăm Domnului secerișului pentru Sfânta Biserică, trupul lui Cristos înviat prezent în lume, ca ea să nu se lase atinsă de descurajare, iar cei botezați să-și amintească că sunt templele Duhului Celui înviat și să trăiască în lume ca oameni înnoiți și mărturisitori ai învierii.

 Al doilea mister: Înălțarea lui Isus: „Însă, când va veni Duhul Sfânt asupra voastră, voi veţi primi o putere şi îmi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea şi Samaria şi până la marginile pământului.  Şi spunând acestea, sub privirile lor, [Isus] a fost înălţat şi un nor l-a ascuns din ochii lor” (Fap 1, 8-9).

Marie, în dimineața înălțării, fiul tău, Isus, îi trimite pe ucenicii săi în misiune. Duhul Sfânt îi va conduce la întâlnirea cu toate popoarele. Cu tine, Marie, ne rugăm Domnului secerișului, pentru toți misionarii: preoți, presoane consacrate și laici care vestesc Evanghelia în diferite zone de misiune, ca ei să fie animați de curaj și bucurie în mărturisirea credinței în Isus Cristos și să fie un stimulent pentru întreaga Biserică de a fi misionară, de a fi deschisă să meargă la întâlnirea cu toți oamenii.

 Al treilea mister: Coborârea Duhului Sfânt: „Toţi au fost umpluţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum Duhul le dădea să vorbească”. (Fap 2,4)

Marie, în ziua Bunei Vestiri, îngerul Domnului ți-a spus să nu te temi căci ,,Duhul Sfânt va veni asupra ta și puterea Celui Preaînalt te va umbri” (Lc 1, 35). În ziua Rusaliilor, același Duh Sfânt este dăruit Bisericii, Duh care alungă orice teamă. Astfel, Biserica poate anunța cu încredere vestea cea bună a învierii. Cu tine, Marie, ne rugăm Domnului secerișului, pentru toți credincioșii din dieceza noastră care au primit sau vor primi sacramentul Mirului în acest an, ca rămânând fideli Duhului Sfânt pe care l-au primit, să răspundă cu curaj vocației lor creștine și să trăiască cu bucurie Evanghelia în viața lor.

Al patrulea mister: Ridicarea sfintei Fecioare Maria cu trupul și sufletul la cer: ,,căci mi-a făcut lucruri mari Cel Atotputernic şi numele lui e sfânt!” (Lc 1,49).

Marie, prin ridicarea ta la cer, noi te sărbătorim ca pe cea care călăzește și susține speranța Bisericii care se află pe pământ în drum spre mântuire. Cu tine, Marie, ne rugăm Domnului secerișului pentru Sfânta Biserică, ca ea să mărturisească faptele minunate ale lui Dumnezeu și să cheme cu încredere și bucurie lucrători pentru a vesti Evanghelia în mijlocul oamenilor.

 Al cincilea mister: Încoronarea sfintei Fecioare Maria în cer ca regină: „și s-a arătat în cer un semn mare: o Femeie îmbrăcată în soare; ea avea luna sub picioarele ei, iar pe cap o coroană de douăsprezece stele” (Ap 12,1).

Marie, ajunsă în fața lui Dumnezeu Tatăl, ești încoronată de glorie și onoare. Dintr-o copilă simplă din Palestina ai devenit mare în inima lui Dumnezeu pentru încrederea și disponibilitatea ta. Cu tine, Marie, ne rugăm Domnului secerișului ca, meditând aceste mistere de credință împreună cu tine, să fim mereu disponibili chemării de a-l urma pe fiul tău, Isus Cristos și, prin noi, această chemare să ajungă și la oamenii pe care îi întâlnim.