Invitaţie la Veghe de rugăciune vocaţională

Sâmbătă, 8 decembrie 2018, în Catedrala „Sfânta Fecioară Maria, Regină” va avea loc hirotonirea întru diaconat a seminariştilor din anul VI de la Institutul Teologic Romano Catolic „Sf. Iosif din Iaşi”.

Pentru o pregătire mai profundă a acestui moment, dar şi pentru a-i însoți mai îndeaproape pe noii diaconi, comunitatea Seminarului propune pentru seara de 7 decembrie, ora 19.00, în Catedrala „Sfânta Fecioară Maria, Regină”, un moment de rugăciune vocaţională pentru noii diaconi dar şi pentru toţi tinerii care discern chemarea Domnului în viaţa lor. Momentul se va încheia cu Profesiunea de Credinţă, Jurământul de fidelitate şi Declarația de asumare a obligațiilor vieţii preoţeşti, pe care candidații la diaconat, înaintea hirotonirii, sunt chemaţi să le facă în faţa comunităţii ecleziastice.

La acest moment ne vom ruga pentru viitorii diaconi:

Vor intra în slujirea Diecezei de Iaşi:  

 Ricardo Dominic Baciu (parohia „Fericitul Ieremia” Roman) 

Gabriel Balint (parohia Oituz) 

 Iulian Gabriel Cocianga (parohia Luizi-Călugăra) 

Cătălin Farcaş (parohia „Sf. Tereza” - Iaşi) 

Paul Alexandru Gabor (parohia Nicolae Bălcescu) 

Emil Daniel Gaşpar (parohia Lespezi) 

În slujirea Arhidiecezei de Bucureşti: 

Alexandru Abadi (parohia Mangalia) 

Octavian Constantin Enache (parohia „Adormirea Maicii Domnului” Bucureşti) 

În slujirea Diecezei de Chişinău: 

Gabriel Cochiorca (parohia Faraoani) 

În slujirea Congregației Sfântului Iosif (Iosefinii lui Murialdo) 

fr. Petru Ţurcanu (parohia Săbăoani) 

Toţi cei care doresc să ne însoțească sunt invitaţi să ni se alăture în rugăciune în acest moment solemn din viaţa Seminarului şi a Dieceze.

 Mons. Benone Farcaş

rector

Cristos este Rege! Suntem chemaţi să domnim cu El în Adevăr!

Să observăm scena evangheliei: două puteri, una în faţa celeilalte; Pilat şi puterea necruțătoare a imperiului; Isus, un tânăr bărbat, neînarmat şi prizonier. Pilat, atotputernic în Ierusalim, se teme, îi este frică; şi din frică îl va da pe Isus la moarte, acționând împotriva convingerii sale: nu găsesc în el nicio vină.

Cu Isus, în schimb, sosește un aer de libertate şi de demnitate; el nu s-a lăsat vreodată cumpărat, nu s-a lăsat condiționat de nimeni.

Care dintre cei doi este mai puternic? Cine este mai liber? Cine este mai om?

De două ori Pilat îl întreabă: „Tu eşti regele iudeilor? Tu eşti rege?”

Încearcă să înţeleagă pe cine are în faţă, acel Galilean care nu lasă pe nimeni indiferent în cetate, pe care Sinedriul îl urăște cu toată puterea şi doreşte să îl elimine. Este posibil ca el să fie un pericol pentru Roma?

Isus îi răspunde cu o întrebare: „De la tine însuţi spui aceasta sau ţi-au spus alţii despre mine?” Adică, este gândul tău sau este gândul altora? Ca şi cum i-ar fi spus: priveşte în jur Pilat. Eşti un om liber sau eşti manipulat?

Şi încearcă să îl pună pe Pilat într-o altă sferă: „împărăţia mea nu este din lumea aceasta”. Există două lumi, eu sunt din cealaltă. Care este diferită, este o altă latitudine a inimii. Palatul tău este înconjurat de soldaţi, puterea ta are un suflet de violenţă şi din război, pentru că împărățiile de aici, de jos, se înfruntă. Puterea de aici de jos se hrănește din violență şi produce moarte. Lumea mea, spune Isus, este aceea a iubirii şi a slujirii, o lume care produce viaţă. Pentru domniile de aici de jos, pentru inimile de jos, esențialul este să învingă, în Împărăţia mea cel mai mare este cel care slujeşte.

Isus nu a angajat niciodată mercenari, nu a înrolat niciodată armate; el nu a intrat niciodată în palatele puterii, dacă nu ca prizonier. „Lasă sabia” i-a spus lui Petru, altfel va avea dreptate mereu cel mai puternic, cel mai violent, cel mai înarmat, cel mai crud. Cuvântul lui Isus este adevărat pentru că dezarmează, nu are altă putere decât lumina sa. Puterea lui Isus este de a fi lipsit de putere, gol, sărac.

Regalitatea sa este de a fi cel mai uman, cel mai bogat în umanitate, chipul cel mai înalt al omului, care este o iubire devenită vizibilă.

„Am venit ca să dau mărturie despre adevăr”. Pilat îi spune: Ce este adevărul? Adevărul nu este ceva ceva ce avem, însă ceva ce este. Pilat ar fi trebuit să formuleze altfel: cine este adevărul? Este acolo, în faţa lui, este acel om în care cuvintele cele mai frumoase ale lumii au devenit carne şi sânge, pentru aceasta sunt adevărate.

Vie împărăţia Ta, ne rugăm noi. Şi totuşi, Împărăţia sa a venit deja, este deja acolo ca steaua dimineţii, însă va veni ca dar va veni ca o amiază însorită; a venit deja ca o sămânţă de muştar şi va veni ca un copac puternic, plin de cuiburi. A venit ca o mică lumină îngropată, pe care eu trebuie să o eliberez pentru ca să devină destinul meu.

după Ermes Ronchi, "Un nuovo regno, dove il più potente è colui che serve"