Cum să facem pentru a avea vocații

 Să nu căutăm vocații de preoți ci vocații de sfinți

 Cu ocazia Zilei Mondiale de Rugăciune pentru Vocații, Oficiul pentru vocații al Diecezei de Iași vă propune spre aprofundare un interviu realizat cu părintele Stéphane Duteurtre, responsabil al Seminarului Major din Paris.

 Se vorbește mult despre o criză a vocațiilor. Ce părere aveți?

 Pr. Stéphane Duteurtre: Expresia ,,criză a vocațiilor” este un păcat împotriva Duhului Sfânt. Trebuie să vedem realitatea și să recunoaștem o scădere a numărului de preoți. În Franța, astăzi (2018), în jur de 850 de tineri se pregătesc să devină preoți. Când conștientizăm ce înseamnă a răspunde la chemarea lui Dumnezeu, a rămâne celibatar, a-ți oferi viața în slujirea lui Dumnezeu și a oamenilor, nu putem decât să ne minunăm. Utilizând expresia ,,criză a vocațiilor”, în loc de a ne bucura, ne îngrijorăm, de multe ori fără a-i considera la justa lor valoare pe cei care deja aleg această cale. Ei nu aleg să devină preoți pe considerentul că nu au altceva de făcut. Ei sunt plini de forță, de haruri, de zel, de iubire pentru oameni. Sunt oameni de primă clasă și pe care Dumnezeu îi cheamă.

 Ce așteptați de la această zi de rugăciune pentru vocații?

 Pr. Stéphane Duteurtre: Ca preot cred că această zi este o ocazie frumoasă de a aminti că poporul lui Dumnezeu are nevoie de toate vocațiile, totuși are nevoie în mod special de preoți pentru ca el să poată trăi din zi în zi vocația sa de preot, profet și rege. Mai întâi poporul lui Dumnezeu are nevoie de preoți diecezani. Ei nu sunt pentru ei înșiși ci pentru poporul lui Dumnezeu; pentru ca el să fie un popor de sfinți în mijlocul lumii trebuie ca preoții să-l însoțească, să-l ajute, să-l întărească prin învățăturile lor și prin celebrarea sacramentelor. Nu este întâmplător că Ziua Mondială de Rugăciune pentru Vocații cade în duminica Bunului Păstor.

 Cum faceți pentru a discerne vocația la preoție?

 Pr. Stéphane Duteurtre: Discernem această vocație dacă un candidat este fericit de a vesti Evanghelia și vedem aceasta prin diferitele servicii de apostolat precum catehezele sau animarea unor grupuri. Distingem această vocație și prin capacitatea candidatului de a se deschide unui studiu în ceea ce privește misterul lui Dumnezeu. Mă explic: studiile pe care le urmează seminariștii noștri nu au ca scop obținerea unei diplome, ci ele doresc să provoace inteligența lor pentru a fi penetrată de misterul lui Dumnezeu, pentru a fi capabili să dea cont de el și să se lase modelați de el. Un alt aspect, cred că cel mai important, în discernerea vocației la preoție este capacitatea candidatului de a avea grijă de ceilalți, de a se interesa de ei și chiar de a-i pune pe primul loc. Când cineva părăsește seminarul, o face în comun acord cu formatorii lui. În majoritatea cazurilor, candidatul își dă seama că nu va fi fericit și împlinit în această formă de viață, dar este și adevărat că uneori poate fi complicat de a-l face să înțeleagă. În aceste cazuri, deseori este o problemă de exercitare a libertății. Înțelegând-o în mod corect, aceasta poate declanșa în el ceva care poate să aducă roade.

 Este un profil tip al seminaristului parizian?

 Pr. Stéphane Duteurtre: Este vorba despre același profil al tânărului catolic parizian. O mare parte dintre seminariștii parizieni sunt tineri care au primit o formare creștină în familie și în Scout. Pentru o altă parte, este vorba despre un alt tip de persoane: de bărbați care s-au convertit pe la vârsta de 40 de ani și alții care vin din medii total străine religiei catolice. Trebuie spus și aceasta: seminariștii sunt după imaginea catolicilor din Franța.

 În ce circumstanțe sunt mai multe vocații?

 Pr. Stéphane Duteurtre: Dacă cineva intră în seminar pe la vârsta de 22-23 de ani, aceasta se datorează de cele mai multe ori faptului că a făcut parte din Scout, că a participat la Ziua Mondială a Tinerilor sau că a urmat un ciclu de formare creștină, că a participat la zile de reculegere precum cele propuse de iezuiți, pentru a discerne vocația lor. Unii dintre ei au avut și un director spiritual înainte de a intra în seminar. Pentru cei care intră în seminar mai târziu, aceștia sunt oameni a căror viață de credință a început mai târziu sau care a fost blocată la un moment dat înainte.

 Cum să facem pentru a avea vocații?

 Pr. Stéphane Duteurtre: Nu trebuie să căutăm vocațiile de preot ci trebuie să căutăm să avem vocații de sfinți. Isus nu ne spune că trebuie să avem un anumit număr de preoți pentru un oraș sau pentru o țară. Cred că sunt trei aspecte prin care putem să avem vocații sfinte: o viață de rugăciune personală, slujirea și formarea intelectuală (dacă rămânem la catehismul de la Prima Împărtășanie sau de la Mir nu vom avea o viață de credință adultă). Dacă ne îngrijim de rugăciune, de formarea spirituală a tinerilor și de a sluji, Domnul își va face partea sa.

Trebuie să înaintăm fără a ne teme și a însoți vocațiile fără a fi prea concentrați asupra lor. Și în sfârșit, așa cum tinerii au ocazia să întâlnească familii fericite, trebuie să le oferim posibilitatea de a întâlni persoane consacrate și preoți fericiți în slujirea lor.

 

Sursa: fr.aleteia.org