Oficiul pentru Vocaţii

 

Ghid de discernământ vocațional

Cu ocazia Zilei Mondiale de Rugăciune pentru Vocații care se celebrează duminică, 30 aprilie 2023, Oficiul pentru vocații Iași propune ca material de lucru un ghid de discernământ vocațional care să vină în ajutorul mai ales al tinerilor care doresc să-și aprofundeze vocația. În acest discernământ ne va însoți episcopul american Robert Barron.

Cum discerni care este voința lui Dumnezeu în viața?

Ca preot, iar acum ca episcop, aud de multe ori din partea multor oameni despre căutarea și îndrumarea lui Dumnezeu în viața lor. Ei se întreabă: ce vrea Dumnezeu să fac cu viața mea? Cum pot fi credincios lui Dumnezeu în deciziile mele de zi cu zi? Cum pot să-L aud pe Dumnezeu și să fiu sensibil la îndemnurile Lui?

Cu toții ne punem aceste întrebări. Acestea fac parte din viața unui creștin. De aceea, împreună cu Brandon Vogt am dedicat recent un episod întreg podcast-ului nostru, "The Word on Fire Show", pentru a răspunde acestor întrebări.

Mai jos veți găsi o transcriere a întregii emisiuni, astfel încât, să poată fi citită în liniște și meditând cu privire la modul în care Dumnezeu îți conduce pașii în viață.

În cele din urmă, tot discernământul se reduce la un ultim ultim scop: a găsi calea unei mari iubiri. Să căutăm această cale împreună.

Pace.

  Întrebare: Mulți oameni, de toate vârstele, se întreabă: ce vrea Dumnezeu să fac cu viața mea? Deci, astăzi, să ne concentrăm asupra acestei întrebări – cum să discern voia lui Dumnezeu în toate etapele ei, în momentele importante și grele ale vieții, dar și în situațiile banale din viața de zi cu zi. Să începem cu întrebarea esențială: cum îmi discern vocația, ce aleg pentru viața mea?

Fie că suntem chemați la căsătorie sau la viața religioasă, ce sfat ai da cuiva care caută să discearnă care este vocația sa/chemarea sa/menirea sa?

Ep. Robert: Ei bine, este o întrebare crucială și există atât de multe moduri în care putem răspunde. Gândește-te la Sf. Ignațiu de Loyola. Punctul central al exercițiilor lui spirituale este exact acesta: cum poți afla care îți este menirea, statutul , vocația în viață? În linii mari, ceea ce Dumnezeu vrea de la tine este să gasești calea către adevărata iubire. Dumnezeu este iubire. Iubirea este punctul central al vieții spirituale. Citiți despre Sf. Ioan al Crucii sau Reginald Gerrigou-Lagrange sau oricare dintre acești mari maeștri spirituali, și ei vă vor spune că în definitiv, totul vine din cultivarea iubirii. Deci, ce este iubirea?

Iubirea înseamnă a dori binele celuilalt. Nu este un sentiment sau o emoție — nu te chinui atât de mult cu asta. Sentimentele și emoțiile au rolul lor, dar nu le lăsa să te distragă.

Pur și simplu spunând, “ nu mă simt bine dacă fac asta ” sau “aceasta nu pare să fie calea cea bună, ” este prea superfcială. A iubi este un act de voință, a dori binele celuilalt. Deci, ce face ca această iubire să fie autentică în viața ta? Ce te face să iubești cu ușurință în viața ta? Ce cale îți va deschide cea mai mare capacitate de a iubi? Asta vrea Dumnezeu să faci.

Acum, pentru a fi mai specific, privește la cele mai mărețe exemple din Biblie. În Biblie găsim cheia acestei întrebări. Privește în Biblie și află felul în care oamenii și-au găsit propria cale. Este acolo cineva cu care te identifici? Cineva care a mers pe un drum așa cum este al tău? Cineva care a trecut printr-o convertire ca a ta? Fie că este vorba despre Moise sau David, fie că este Isaia sau Ieremia – figuri biblice care ne dezvăluie un mod de viață. Găsești puncte comune cu aceste modele din Biblie?

Acum, pentru a fi mai specific, în viața de zi cu zi: Cum discern clipă de clipă calea către iubire?

În acest sens, o găsesc pe Sf. Tereza de Lisieux, ”Mica floare” și ”Calea cea mică.”

Care este nevoia de iubire în momentul prezent? Nu te concentra prea mult pe greutatea întrebării, ci despre cum să trăiești iubirea în fiecare zi. În fiecare clipă avem oportunitatea de a ne deschide iubirii. În fiecare moment fac o alegere: îmi doresc doar propriul bine sau binele celorlalți. Ce faci? Alegi calea iubirii. Este ușor? Nu. Este ”calea cea mică”, dar asta nu înseamnă că este calea ușoară. „Mic” se referă la micile lucruri din viață care contează și nu marile proiecte și planuri. Înseamnă să-ți sufleci mânecile și să spui: „OK, ce ar trebui să fac acum?” Întreabă-te această întrebare simplă: „Care este calea care mă conduce spre adevărata iubire?” Și asta e ceea ce ar trebui să faci. Asta vrea Dumnezeu să faci.

Acum vom fi și mai specifici în această privință, dar acestea sunt câteva indicii generale despre ce înseamnă a face voința lui Dumnezeu.

Întrebare: Ați fost pentru câțiva ani rector al Seminarului din Mundelein. Ați ajutat sute de tineri să discearnă dacă Dumnezeu îi cheamă la viața sacerdotală. Ce i-ați spune unui tânăr vine și vă spune: „Nu știu dacă Dumnezeu m-a chemat la preoție sau la viața religioasă, însă, vreau să aflu acest lucru. De unde să încep?”

Ep. Robert: Pentru început, i-aș oferi toate aceste răspunsuri despre care am vorbit mai sus. Cea mai importantă sarcina este aceea de a discerne care este calea Acelei iubiri pentru tine. După aceea, m-aș întoarce la Biblie. Citești Biblia în fiecare zi? Este Biblia parte din ritmul tău de zi cu zi? Citești Biblia cu grijă, în rugăciune și având și cu îndrumare?

Biblia este unul dintre instrumentele pe care le avem și pe care Biserica ni l-a recomandat întotdeauna pentru a înțelege ceea ce Dumnezeu vrea.

În al doilea rând, participi la Sfânta Liturghie în fiecare zi? Dacă nu, ar trebui. Mergi la Sfânta Liturghie în fiecare zi și, în timpul Sfintei Liturghii, rostiți în adâncul ființei voastre această rugăciune: „Doamne, ce vrei să fac?”

Vei fi surprins cum vei începe să primești răspunsuri în timpul celebrării, fie în lecturi, fie la prefacere, în rugăciunile liturgice sau doar prin gesturile pe care preotul le face în timpul acesteia.

Desigur, un lucru pe care îl fac în fiecare zi ca preot este să mă rog Breviarul. Acesta este un alt lucru pe care l-aș recomanda. De fapt, în această dimineață am fost în capelă și m-am rugat Breviarul (una dintre marile bucurii ale vieții mele ca episcop acum este că am o capelă în casa mea). Petrec în fiecare dimineață o oră întreagă citind Liturgia Orelor, acea rugăciune frumoasă bazată în mare parte pe Cartea Psalmilor. Cu Breviarul, în fiecare dimineață te vei afla lucrând la drumul tău prin intermediul Bibliei sau mai bine, lăsând Biblia să te purifice. Deci, acestea sunt practicile de bază pe care le-aș recomanda: Scriptura, Sfânta Liturghie și meditarea Cuvântului.

Aș recomanda, de asemenea, un director spiritual. Sunt în asentimentul Sf. Teresa din Avila care spune: „Dacă alegi să te retragi de unul singur, cel mai probabil diavolul este directorul tău spiritual.” Există ceva cu adevărat înțelept în a avea o altă minte, o voce și doi ochi care să privească la viața ta împreună cu tine. Așadar, găsește-ți un bun director spiritual.

Când un tânăr vine la mine și spune: „Mă gândesc să merg la preoție”, următoarea mea întrebare este: „Ai un director spiritual? Există cineva cu care poți vorbi?”

I-aș mai spune că sunt practici sacramentele, în special Euharistia și Spovada. Practicați sacramentele în mod regulat? Pentru că nu poți discerne voia lui Dumnezeu dacă viața divină nu este în tine. Nu poți avea viața divină fără sacramente.

Acestea sunt un fel de instrumente clasice, de bază pe care Biserica le recomandă. Și ideea generală este că Duhul Sfânt nu este o forță îndepărtată. Duhul Sfânt este viu în Biserică. Trupul mistic al lui Isus este înălțat prin Duhul Sfânt. Duhul Sfânt dă viață și vitalitate Bisericii și de aceea credem că Biserica are înțelepciune și o bună înțelegere a istoriei. Intrați în dinamica fascinantă a Bisericii și veți găsi răspunsuri.

Iată un alt sfat pe care îl recomand adesea. Citiți capitolul 5 din Scrisoarea Sf. Paul către Galateni, care se referă la roadele Duhului Sfânt — dragostea, bucuria, pacea, înțelegerea etc. Citiți acest capitol și priviți cu atenție la aceste roade. Apoi, întrebați-vă care este calea care poate produce în voi mai multe dintre aceste fructe. Aceasta este calea pe care Dumnezeu vrea ca tu să mergi.

Un ultim aspect: Ce face ca viața ta să fie mai fericită?

Îmi amintesc că, atunci când mă aflam în Seminar, mă tot întrebam: ce anume îmi dă cea mai mare bucurie? Și nu mă refer la aspectele superficiale ale vieții cotidiene de a merge la un meci de baseball sau la entuziasmul pe care îl simți atunci când echipa ta preferată câștigă. Ce îți dă cu adevărat pace și bucurie? Și pentru mine, în ciuda ispitelor și încercărilor pe care le-am înfruntat și care mă determinau cu încăpățânare și consecvență să aleg un alt drum, răspunsul a fost întotdeauna preoția. Această idee m-a umplut de pace și a dat sens vieții mele, recunoscând astfel că preoția este cea mai mare bucurie a vieții mele. Deci, aruncați o privire asupra roadelor Duhului Sfânt din Gal 5 și căutați acele semne, în timp ce meditați la viața consacrată.

Întrebare: Ce sfaturi le-ați da celor care se luptă cu paralizia fricii? Ei încearcă să-și dea seama ce vrea Dumnezeu ca ei să facă, dar se tem că vor lua o decizie greșită și că restul vieții lor va fi afectat. Cum gestionezi acest tip de frică?

Ep. Robert.: Dragostea desăvârșită alungă orice teamă, așa că atunci când te încredințezi lui Dumnezeu, spune-i: „Doamne, eu vreau ceea ce Tu vrei.” Fă ca rugăciunea ta să fie una de credință și încredere: „Doamne, vreau ceea ce vrei, te rog, călăuzește-mă.” El te va călăuzi. Prin această rugăciune, îndepărtezi frica, îndepărtezi ceea ce pare a fi doar proiectul tău, pe care trebuie să îl descifrezi de unul singur; și dacă vei da greș, te vei vei simți condamnat.

Nu, este proiectul lui Dumnezeu atunci când spui „Doamne, vreau ceea ce tu vrei”. Este o rugăciune bună cu care să îți începi ziua: „Vreau ceea ce tu vrei pentru mine, Doamne!”.

De multe ori eu fac această rugăciune în fața Preasfântului Sacrament, aici, în capela mea.

Ceea ce mă rog acum foarte mult, sincer, este: „Doamne, fă-mă un episcop bun. M-ai făcut episcop – spre uluirea mea! – fă-mă unul bun, pentru că sunt aici pentru a coopera, și vreau ceea ce tu vrei pentru mine”.

Așa că, tu fă rugăciunea ta și Domnul nu te va dezamăgi.

Iată o a doua observație: Noi ne împotrivim în mod constant harului lui Dumnezeu. Se întâmplă tot timpul. Se numește păcat. Dar ce face Dumnezeu? El a refăcut puntea și ne-a propus ceva nou. Există celebrul clișeu: „Dumnezeu scrie drept pe linii strâmbe”. Poate fi o expresie banală, dar este adevărată. Chiar dacă noi respingem harul său și ne mișcăm spre altă cale, El ne repune pe calea Sa.

Mă folosesc de imaginea aplicației Waze GPS care oferă direcții de trafic. Când faci o întoarcere greșită sau, în cazul meu, când cred că știu mai bine și aleg să ignor direcțiile (ceea ce am învățat că nu mă ajută niciodată), vocea aplicației Waze nu râde de mine și nu mă mustră. În schimb, recunoaște pur și simplu că am făcut o alegere greșită și îmi arată imediat cum să ajung din nou pe drumul cel bun. Pentru mine aceasta este o imagine măreață a harului lui Dumnezeu. Facem tot timpul întoarceri greșite. Este acel lucru încăpățânat din noi toți în care spunem: „Doamne, am auzit glasul tău în Scriptură, la Sf. Liturghie, în sacramente, în sfatul directorului meu spiritual și în spovadă. Ți-am auzit vocea; știu că e calea cea bună… Dar nu, nu, nu, voi face această întoarcere greșită.”

Dumnezeu ne permite să facem această greșeală, să reparăm puntea și să ne dea o cale de a ne întoarce pe drumul cel bun.

Deci, pentru a scăpa de frică este să înveți să te încrezi în vocea lui Dumnezeu, care vine la noi în sute de moduri diferite în fiecare zi. Învață să ai încredere în El și frica va dispărea.

 Întrebare: Cred că mulți dintre cei care citesc acest articol și-au ales deja drumul și vocația pe care să o urmeze în viață. Ei sunt deja căsătoriți sau au ales să fie un călugăr sau o călugăriță, deci întrebarea „care este statutul meu în viață?”, nu este la fel de presantă ca aceasta: ,,Cum pot discerne voința lui Dumnezeu clipă de clipă, zi de zi în viața obișnuită?”

Unii maeștri spirituali sugerează că trebuie să fim mereu în strânsă conversație cu Dumnezeu. Mă gândesc la oameni ca fratele Lawrence, în minunata sa carte ”A practica prezența lui Dumnezeu”. El explică faptul că, fie că spală vasele, fie că lucrează în jurul mănăstirii, în fiecare moment vorbește cu Dumnezeu. Pe de altă parte, alții îl descriu pe Dumnezeu ca pe un tată bun care ne dă responsabilitatea de a lua propriile decizii și de a ne lua propriile decizii. Unde este echilibrul aici? Cum să înțelegem ce vrea Dumnezeu să facem cu fiecare moment al zilei noastre?

Ep. Robert: Ei bine, mai întâi de toate, cred că acele două lucruri pe care le menționați nu se exclud reciproc, din cauza modului în care Dumnezeu există într-o transcendență noncompetitivă. Nu e ca și când avem două voințe competitive care se luptă între ele pe același plan. Deci, de exemplu, dacă noi ne certăm și tu vrei calea ta și eu vreau calea mea, atunci unul trebuie să renunțe. Dar nu este chiar așa cu Dumnezeu, așa cum am argumentat – probabil ad nauseam – în scrierile mele. Nu suntem două voințe care concurează pe același plan, ci mai degrabă putem spune împreună cu profetul Isaia: „Doamne, Tu ești cel care ai împlinit tot ceea ce am făcut”. Aceasta este o afirmație minunată a ideii biblice – ,,Doamne, tu ai realizat-o, dar eu am făcut-o!”

Sf. Toma de Aquino spune că lui Dumnezeu îi place să ne atragă în cauzalitatea sa, ceea ce înseamnă că putem participa la ceea ce Dumnezeu vrea să realizeze. Primim toată bucuria, mândria și sentimentul legitim de sine care vine din această participare, iar Dumnezeu își găsește plăcerea în aceasta. El nu concurează cu voința noastră individuală.

Să ne întoarcem la povestea rugului aprins din Exod, capitolul 3. Suntem precum tufișul prin faptul că, cu cât Dumnezeu se apropie de noi, cu atât devenim mai frumoși și mai luminoși. Noi nu suntem mistuiți sau devorați de prezența lui Dumnezeu, ci devenim strălucitori prin ea. Deci, aceste două opțiuni – Dumnezeu ca Tată atotputernic care supraveghează alegerile mele și Dumnezeu ca Duh Sfânt care lucrează prin alegerile mele – de fapt, se potrivesc. Devin mult mai mult eu însumi în măsura în care mă încredințez lui Dumnezeu.

După ce am făcut această remarcă generală, să ne întoarcem la mica cale a Sfintei Tereza. Cum pot determina calea iubirii zi de zi și clipă de clipă? Ei bine, ce zici acum? Aici înregistrăm această discuție. Am putea amândoi să urmărim o anumită dorință, despre care am înțeles că aceasta este o cale a iubirii. Am realizat acest episod podcast, astfel încât, oamenii să poată afla că viața spirituală înseamnă a ”dori binele celorlalți”.

Și, spunând asta, nu încerc să ne mărim ego-urile. Este doar pentru a arăta cât de simplu este răspunsul: pentru noi, aceasta este calea iubirii. Da, am putea face alte lucruri care sunt, de asemenea, iubitoare, dar nu vă faceți griji în acest sens. Concentrați-vă doar pe această întrebare simplă: Pot găsi acum drumul unei iubiri care să mă împlinească?

La o scară și mai mică, cu doar câteva minute în urmă, am coborât și am salutat-o pe secretara mea, Sofie, cu un zâmbet prietenos, și i-am vorbit un pic despre Sf. Liturghie pe care am prezidat-o aseară. Dramatic? În nici un caz, dar în sine însuși, în mică măsură, este o cale a iubirii – a dori binele altcuiva. În aceste moduri foarte simple putem face voia lui Dumnezeu. Cred că aș fi putut fi rece sau nepăsător, să-mi fac micul-dejun și să o ignor pe Sofie. Aceasta este calea păcatului și noi o urmăm tot timpul. Dar eu, chiar dacă subconștient, am ales calea iubirii.

Clipă de clipă, cum veți face binele celuilalt? Să presupunem că ești în camera ta și ești deprimat. Ai o zi proastă și ești supărat pe toată lumea. Puteți rămâne în acea stare de spirit, sau puteți scrie o scrisoare unei persoane pe care o cunoașteți și aveți cunoștință despre lupta pe care o duce în acest moment. Puteți lua telefonul și suna persoana pe care o cunoașteți în spital. Ai putea merge să vizitezi acea persoană pe care o știi că se simte singură chiar acum. Care este calea iubirii? Care este calea iubirii? Care este calea iubirii? Aceasta este întrebarea care ar trebui să-ți răsune în minte tot timpul.

Cu toții suntem deprimați, furioși și plictisiți. Dar căutați acele mici acte de iubire și vă garantez că veți deveni mai buni. Nu vreau să spun că toate problemele tale vor fi rezolvate. Ceea ce vreau să spun este că prin acest act simplu, vei fi într-o stare mai bună a minții, a inimii și a spiritului.

S-ar putea chiar să vă gândiți să faceți o listă de lucruri pe care le-ați putea face și care ar implica binele aproapelui tău. În acest fel, vei avea întotdeauna ceva ce ai putea face, spune, scrie sau acționa, de a realiza ceva bun pentru altcineva. Când te simți căzut, alege să faci ceva din această listă!

Întrebare: Ce rol joacă circumstanțele noastre în a discerne care este voința lui Dumnezeu pentru noi?

Mă gândesc la un exemplu din urmă cu câteva săptămâni, din timpul unei conferințe. Un tânăr a venit la tine și i-ai spus ceva de genul: „Spune-mi câte ceva despre tine.” Tânărul a continuat să explice că era la facultate, cu dublă specializare în filosofie și teologie. Și l-ai privit în ochi și l-ai întrebat fără menajamente: „De ce nu ai ales preoția?”

În timp ce mă gândesc la impactul pe care conversația ar fi putut-o avea asupra lui, mă întreb cum folosește Dumnezeu circumstanțele noastre pentru a plasa oameni în viața noastră și a ne ajuta să discernem voia lui.

Ep. Robert:  Da, un mod excelent de a ne vedea viața este acela că nu este vorba doar despre a discerne voia lui Dumnezeu în viața mea. Mai degrabă, este bine să considerăm că toți cei din jurul nostru încearcă să discearnă și chemarea lor. Fiecare se află în aceeași călătorie pentru a descoperi ceea ce vrea Dumnezeu. Deci, este bine să vă întrebați cum putem  juca un rol în a ajuta pe altcineva în a-și descoperi vocația?

Mai mult, cum privesc eu lumea? Dacă mă uit la lume ca la această arenă în care Providența divină lucrează tot timpul, atunci mă conectez spiritual și încep să gândesc în mod natural în aceste direcții. De exemplu, te întrebi: „De ce a trimis Dumnezeu această persoană la mine chiar acum? Cum se face că el este aici în acest moment cu mine?” Acum, desigur, putem dramatiza în acest sens, dar cred că există ceva cu adevărat în intuiția noastră..

Îmi amintesc în ”Moby Dick” când căpitanul Ahab a spus: „Cu cinci mii de ani înainte ca mările să se rostogolească, această scenă a fost realizată de tine și de mine.” Acum este un fel de predestinare calvinistă, dar există ceva adevărat în intuiție: într-un fel, Dumnezeu, în providența sa veșnică, a hotărât că tu și cu mine vom avea această conversație chiar acum. Cum așa? Ce se întâmplă? Ce vrea El de la tine și de la mine?

Când îl aduci pe Dumnezeu în conversație, viața devine mult mai interesantă. Nu este vorba doar de „aici ne facem treaba și există implicații economice, politice și psihologice”. Și mai interesant, care sunt implicațiile sacre?

De exemplu, vinerea trecută, am avut o zi întreagă pentru mine, ceea ce este rar.

Așa că am urmărit primul sezon al serialului ”Vikings”, serial pe care mulți dintre voi l-ați văzut. Nu l-am văzut niciodată. Această noutate a mea va aduce o legătură cu cineva? Nu știu – poate. De ce mi-a permis Dumnezeu să urmăresc acest serial? Asta e o parte din amuzamentul lui, întrebându-se ce face.

Sf. Toma de Aquino scrie că Dumnezeu este în toate lucrurile prin esență, prezență și putere. Vechiul Catehism din Baltimore pune întrebarea: „Unde este Dumnezeu?”

Răspunsul corect este peste tot. Când lași acest lucru să pătrundă, totul se schimbă. Înainte, poate vă gândeați, unde este Dumnezeu? Și ai fi răspuns: „Nu știu. El se află undeva sus, ca un principiu metafizic îndepărtat.”

Nu, nu, nu.

El este peste tot! Peste tot, chiar și între mine și tine, există Dumnezeu. El este mereu acolo cu inteligența și voința sa infinită. Și ce vrea el? Să discernem asta împreună.

Amintiți-vă de acea scenă măreață din povestea Sf. Scholastica, sora Sf Benedict. Ea era în vizită la el și au purtat o conversație spirituală întreaga noapte.

Mi-a plăcut întotdeauna această imagine, pentru că despre ce altceva ai vrea să vorbești? Ce este mai interesant sau mai convingător decât a discerne împreună ce are de gând Dumnezeu în privința noastră?

Mergând pe calea ta, oricare ar fi ea, cu un sentiment puternic că Dumnezeu este pe deplin prezent și activ – acesta este cel mai bun mod de a-ți trăi viața.