Unde pot face cel mai mare bine?

 

Unde pot face cel mai mare bine?

Un preot și o soră religioasă își amintesc cum povestea lor de dragoste i-a condus către o altă vocație. Înainte de a-și descoperi vocațiile, părintele Javier Olivera și sora Maria a Înțelepciunii erau logodiți și își planificau nunta dar Dumnezeu avea alte planuri.

Dacă i-ai întâlni astăzi, nu ți-ai imagina niciodată că există o legătură între un preot diocezan din Argentina și o soră religioasă din sudul Franței. Dar cu ani în urmă, părintele Javier Olivera și sora Maria erau de fapt logodiți pentru a se căsători.

Părintele Javier și Sr. Maria (al cărui nume de botez este Trinidad María Guiomar) au crescut în familii catolice în același cerc social deci au fost prieteni de mici. Până când au plecat la universitate, însă, nu se mai văzuseră de câțiva ani iar viețile lor luase direcții foarte diferite. În timp ce Trinidad își practica cu devotament credința, Javier se îndepărtase complet de credința sa.

Părintele Javier și-a amintit cum tocmai se întorsese dintr-o călătorie cu rucsacul în spate când a început o discuție cu prietena sa din copilărie despre învățăturile bisericești pe care le considera arhaice și arbitrare, mai exact despre interdicția sexului premarital. Spre surprinderea lui, Trinidad nu a fost de acord cu el dar în schimb i-a explicat convingerile atât de bine încât a fost impresionat.

„Am întâlnit o femeie care știa să apere ceea ce credea,” a spus el, „și care era și inteligentă. În scurt timp, el se îndrăgostise de Trinidad și nu doar de ea ci și de Biserică, datorită influenței ei.

Încă de la început, o profunzime intelectuală neobișnuită și dedicație pentru căutarea adevărului le-a caracterizat relația.

„Am încercat să profităm de viața culturală prin muzică, literatură și filosofie”, spune părintele Javier. „Am citit cărți împreună, am ieșit la cafea. Am avut un grup de prieteni cu care am participat la conferințele autorilor catolici argentinieni. ”

Între timp, Dumnezeu a lucrat prin Trinidad și prin dragostea pe care ea și Javier au împărtășit-o, în apropierea acestuia de Biserică.

„Am început să practic credința, să mă rog, să merg duminica la liturghie. Toate în mare parte datorită ei - lui Dumnezeu în principal - dar ei ca instrument”, spune părintele Javier. El își amintește cum au cultivat o viață de pietate, găsind timp să se roage Rozariul împreună și primind frecvent sf. Euharistie.

Javier și Trinidad erau logodiți și urmau să se căsătorească la 21 de ani. Au decis să se căsătorească după absolvire, care era la doi ani și jumătate distanță, și au început să-și facă planuri pentru viața viitoare împreună.

Viața lor s-a schimbat brusc, însă, când fratele mai mare al lui Trinidad și-a anunțat decizia de a intra la seminar. În ciuda credinței lor serioase, vestea a venit ca un șoc pentru Javier și Trinidad. L-au dus la seminar, iar în drum spre casă, au avut o conversație importantă.

„Când ne-am întors, am vorbit despre cât de nebunesc a fost, că fratele ei a lăsat totul în urmă, posibilitatea de a avea o familie, o carieră foarte importantă. Am început să ne întrebăm: „Ce s-ar întâmpla dacă Dumnezeu ne-ar chema la viața religioasă? „” spune părintele Javier. „Primul lucru pe care l-am spus a fost „nu” și că a fost o nebunie, pentru că aveam o relație frumoasă și deja cumpăram lucruri pentru a ne căsători”.

Odată cu ideea intrării în viața religioasă atât Javier cât și Trinidad au descoperit că nu mai puteau scăpa de ea. În scurt timp, ei au luat decizia să se separe pentru un discernământ serios.

Și-au petrecut următorii doi ani discernând cu ajutorul unui director spiritual înțelept, unde Dumnezeu îi chema, sau cum spunea părintele Javier: „cum să știu dacă cea mai bună cale pentru mine de a ajunge în Rai este viața preoțească sau viața de căsătorie? Unde pot face cel mai mare bine? ”

În sfârșit, chemarea la viața religioasă a devenit incontestabilă pentru amândoi. Părintele Javier a devenit preot al Episcopiei San Rafael și în cele din urmă profesor universitar.

Astăzi are un blog numit Que no te la cuenten și a scris o carte despre discernământul vocațional.

Sr. Maria aparține congregației Surorile lui Isus Milostivul, și activează într-o comunitate aflată în sudul Franței.

Spune sora Maria: „Consider că este un har special faptul că am fost chemați amândoi aproape în același timp, o delicatețe a Providenței Divine, căreia nu-i scapă niciun detaliu. Și eu prețuiesc foarte mult continuitatea neîntreruptă în prietenie, nu doar între noi doi, ci și între familiile noastre”.

„Acum avem o prietenie frumoasă”, spune părintele Javier. „Ea este cea mai bună prietenă a mea”.

Istoria creștină este plină de povești de prietenie spirituală între bărbați și femei sfinți, care s-au încurajat reciproc pentru a-l urma pe Isus Cristos. Cu siguranță povestea părintelui Javier și a sorei Maria este o completare potrivită pentru aceste anale. Victor Hugo a scris odată că „A iubi o altă persoană înseamnă a vedea fața lui Dumnezeu”, iar povestea lor este o mărturie valoroasă că „văzând fața lui Dumnezeu” într-o altă persoană poate și ar trebui să conducă fiecare persoană către o relație mai strânsă cu Isus Cristos.

Sursa: HugotSeminarista