De la tată de familie la preoție

 

Vocația părintelui Bruno Raffara

 Înainte de a deveni preot, părintele Bruno a fost mai întâi soț și tată.  După moartea soției și creșterea copiilor, după un lung discernământ vocațional, Bruno a decis să intre în seminar pentru a deveni preot. A fost hirotonit preot la 28 iunie 2020 și activează ca paroh în dieceza de Angers în Franța. 

Ne întrebăm cum de a apărut vocația la preoție în timp ce el a fost soț și tată de familie ? Ajuns la vârsta de 57 de ani, părintele Bruno răspunde că de-a lungul timpului au fost mai multe semne care l-au condus spre această vocație.

În 1984, pe la vârsta de 20 de ani, în timpul unei întâlniri a voluntarilor la Lourdes, Bruno o întâlnește pe Clara, cea care avea să-i fie soție. Doi ani mai târziu, în 1986 se căsătoresc. Clara a profesat ca învățătoare iar Bruno ca profesor de economie. Viața lor de familie era ritmată de muncă dar și de diferitele responsabilități pe care le aveau în parohie. Făceau parte din comunitatea Cuvântul Vieții, o mișcare carismatică.

În 1999 Clara a început să aibă primele semne de boală, o boală care o va chinui până la începutul anului 2002 provocându-i decesul. În tot acest timp familia a fost susținută de membrii comunității carismatice. Episcopul de Angers, Mons. Bruguès, a vizitat familia chiar cu o săptămână înainte de decesul Clarei. Vizita episcopului a încurajat foarte mult familia mult încercată. La 25 ianuarie 2002 Clara se stinge din viață lăsând în urmă trei copii : în vărstă de 13, 11 și unul 7 ani. Chiar dacă durerea a fost mare pentru Bruno din cauza pierderii soției, totuși a avut puterea să continue, ocupându-se de creșterea și educația celor trei copii ai săi.

Bruno mărturisește că după moartea soției, s-a simțit ca deposedat de vocația sa, nu mă mai puteam ocupa de Clara pentru că se afla de acum în ceruri. Dintr-o dată m-am simțit cu mâinile goale. În această stare, acest tată de familie a început să se întrebe în rugăciune : Ce să fac ? Bineînțeles, prima responsabilitate era aceea de a se îngriji de copii.

După nouă luni de la decesul Clarei, o durată pe care el o consideră simbolică, a început să se gândească la preoție. Puțin timp după aceea, după o sfântă liturghie, Bruno este întrebat de episcopul Bruguès : V-ați gândit să vă puneți în serviciul Bisericii ? Tatăl de familie îi răspunde că este deja angajat în parohia sa. Însă episcopul se gândea la diaconat. Dar Bruno îi răspunde că el se gandește chiar la preoție. Totuși rămâne și varianta de a se recăsători. Episcopul îi răspunde: când veți fi sigur că nu sunteți chemat la a vă recăsători, vă aștept pentru o întâlnire. În același timp, episcopul l-a sfâtuit să se lase însoțit pentru un discernământ vocațional. Au urmat apoi multe indicii care l-au condus spre preoție.

Într-o vară, în timpul unei întâlniri a familiilor, Bruno dă peste un verset din prima carte a lui Samuel 2, 35  care spune :  Îmi voi ridica un preot credincios care va lucra după inima mea şi după sufletul meu; îi voi zidi o casă trainică şi va umbla înaintea unsului meu în toate zilele. 

Cum să nu văd în acest verset un semn ? se întreabă Bruno. Un semn care a venit chiar în sărbătoarea sfintei Ana, sărbătorită la 26 iulie, ziua în care el s-a căsătorit cu Clara.

Anii au trecut iar copiii au crescut. În inima lui Bruno discernămîntul devine tot mai clar. În decembrie 2013, merge la episcopul de Angers, de data aceasta mons. Delmas. Episcopul îi spune : dacă dumneavoastră nu ați fi venit, eu însumi v-aș fi căutat.

La 11 februarie 2015, în sărbătoarea Sfintei Fecioare de la Lourdes, episcopul îi propune să intre în seminar începând cu luna septembrie. Dar cum să împace seminarul cu munca ? Fiica mai mică era încă la școală. În opt zile problema s-a rezolvat. La 18 februarie, în sărbătoarea sfintei Bernadeta, după o întrevedere cu directorul școlii a reușit să obțină un concediu mai îndelungat cu posibilitatea de a-și păstra locul de muncă.

În septembrie Bruno devine seminarist și urmează cursurile teologice ale facultății de teologie din Angers. Episcopul îl însoțește pe acest drum de formare dar nu prea îndeaproape pentru a lăsa mai multă libertate seminariștilor. Totodată este însoțit și de alți formatori.

În ceea ce-i privește pe copii, nu prea s-au simțit bine văzându-l pe tatăl lor că devine un personaj public, dar cu timpul s-au obișnuit. Astfel Bruno Raffara ajunge să fie hirotonit preot la 28 iunie 2020 iar în prezent este paroh într-o parohie din dieceza de Angers.

Credincioșii se bucură de prezența lui. Spune părintele Bruno: trăiesc aceleași lucruri ca și ei. Ei mă încurajează să îmi mai iau concediu, să mă odihnesc, să merg să îmi văd copiii.

În prezent părintele Bruno îi mulțumește lui Dumnezeu pentru delicatețea sa arătată în această vocație neașteptată, o vocație pentru care Dumnezeu l-a pregătit de-a lungul timpului.

Sursa: fr.aleteia.org