Fiule
al lui Dumnezeu, trimis de Tatăl la oamenii din toate timpurile și
din toate părțile pământului!
Te
invocăm prin mijlocirea Mariei, Maica ta și a noastră: fă ca în Biserică să nu
lipsească vocațiile, în particular acelea dedicate în mod special împărăției
tale. Isuse, Mântuitor unic al omului! Te rugăm pentru ai noștri
frați și surori care au răspuns „da” chemării tale la preoție, la viața
consacrată și la misiune.
Fă ca
experiențele lor să se reînnoiască zi de zi, și să devină evanghelie vie. Doamne milostiv și sfânt, continuă să trimiți lucrători noi
în secerișul împărăției tale!
Ajută-i
pe aceia pe care îi chemi să te urmeze în acest timp al nostru: fă așa încât,
contemplând chipul tău, să răspundă cu bucurie la misiunea minunată pe care
le-o încredințezi spre binele poporului tău și al tuturor oamenilor.
Tu care
ești Dumnezeu și viețuiești și domnești împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt în
vecii vecilor. Amin.
Sf. Ioan Paul al II-lea
A XLI-a Zi Mondială de
Rugăciune pentru Vocații
23 noiembrie 2003
Isuse,
Fiul lui Dumnezeu, în care sălășluiește plinătatea divinității, tu chemi pe
toți cei botezați „să înainteze în larg”, străbătând calea sfințeniei.
Trezește
în inimile tinerilor dorința de a fi în lumea de azi mărturisitori ai puterii
iubirii tale. Umple-i cu Duhul tău de tărie și prudență, ca să fie capabili să
descopere adevărul deplin despre sine și despre vocația proprie.
Mântuitorul
nostru, trimis de Tatăl pentru a ne arăta iubirea milostivă, fă Bisericii tale
darul unor tineri pregătiți să înainteze în larg, pentru a fi printre frați
manifestare a prezenței tale care reînnoiește și mântuiește.
Fecioară
Marie, maica Mântuitorului, călăuză sigură pe drumul către Dumnezeu și
aproapele, tu care ai păstrat cuvintele sale în intimitatea inimii, sprijină cu
mijlocirea ta maternă familiile și comunitățile ecleziale, ca să-i ajute pe
adolescenți și pe tineri să răspundă cu generozitate la chemarea Domnului.
Amin.
Sf. Ioan Paul al II-lea,
A XLII-a Zi Mondială de
Rugăciune pentru Vocații
17 aprilie 2005
O Tată, fă să
răsară între creștini numeroase și sfinte vocații la preoție, care să mențină
vie credința și să păstreze amintirea recunoscătoare a Fiului tău Isus prin
predicarea cuvântului său și administrarea sacramentelor, cu care tu
reînnoiești încontinuu pe credincioșii tăi.
Dă-ne
slujitori sfinți ai altarului tău, care să fie păzitori atenți și zeloși ai
Euharistiei, sacramentul darului suprem al lui Cristos pentru răscumpărarea
lumii.
Cheamă
slujitori ai milostivirii tale, care, prin sacramentul Reconcilierii să
răspândească bucuria iertării tale.
Fă, o Tată, ca
Biserica să primească cu bucurie numeroasele inspirații ale Duhului Fiului tău și,
docilă față de învățăturile sale, să se îngrijească de vocațiile la slujirea
preoțească și la viața consacrată.
Susține pe
episcopi, pe preoți, pe diaconi, pe cei consacrați și pe toți cei botezați în
Cristos, pentru ca să îndeplinească în mod fidel misiunea lor în slujba
evangheliei.
Îți cerem aceasta prin Cristos Domnul nostru. Amin.
Marie, regina apostolilor, roagă-te pentru noi!
Papa emerit Benedict al XVI-lea
A XLIII-a Zi Mondială de Rugăciune pentru Vocații
7 mai 2006
Sfinte
Iosif, tu care ai iubit-o pe Maria cu libertate şi ai ales să renunţi la
imaginarul tău pentru a face spaţiu realităţii, ajută pe fiecare dintre noi să
ne lăsăm surprinşi de Dumnezeu şi să primim viaţa nu ca pe un neprevăzut de
care să ne apărăm, ci ca pe un mister care ascunde secretul bucuriei adevărate.
Dobândeşte tuturor logodnicilor creştini bucuria şi radicalitatea, păstrând
însă mereu conştiinţa că numai milostivirea şi iertarea fac posibilă iubirea.
Amin.
Sfinte
Iosif,tu care ai păzit legătura cu Maria și cu Isus, ajută-ne să avem grijă de
relațiile din viața noastră. Nimeni să nu experimenteze acel sentiment de
abandonare care vine din singurătate. Fiecare să se reconcilieze cu propria
istorie, cu acela care l-a precedat, și să recunoască și în greșelile comise un
mod prin care Providența și-a făcut drum, iar răul nu a avut ultimul cuvânt. Arată-te prieten pentru cel căruia îi este mai greu, și
așa cu i-ai sprijinit pe Maria și pe Isus în momentele dificile, tot așa
susține-ne și pe noi pe drumul nostru. Amin.
Sfinte Iosif, tu care ai avut mereu încredere în Dumnezeu
și ai făcut alegerile tale condus de providența sa, învață-ne să nu ne bazăm
atât pe proiectele noastre, cât mai ales pe planul său de iubire. Tu care vii
din periferii, ajută-ne să convertim privirea noastră și să preferăm ceea ce
lumea rebutează și pune la margini. Întărește pe cel care se simte singur și
susține pe cel care se angajează în tăcere pentru a apăra viața și demnitatea
umană. Amin.
Papa Francisc
Bacău: Admiterea în clasa a IX-a la Seminarul Liceal "Sfântul Iosif" pentru anul şcolar 2022-2023
"În acest timp în care glasul lui Dumnezeu pare sufocat de «alte voci», iar propunerea de a-l urma pe Cristos, dăruindu-i întreaga viaţă, pare mult prea grea, fiecare comunitate creştină, fiecare credincios trebuie să-şi asume cu responsabilitate misiunea de a promova vocaţiile la preoţie şi la viaţa consacrată" (Mesajul Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea pentru a XLVIII-a Zi Mondială de Rugăciune pentru Vocaţii).
Conştienţi de responsabilitatea şi misiunea pe care o avem în Biserica noastră locală, vom organiza şi anul acesta concursul de admitere la Seminar pentru anul şcolar 2022-2023.
Ştim cu toţii că, în ultimii ani, opţiunile absolvenţilor clasei a VIII-a pentru Seminar sunt tot mai puţine, iar numărul scăzut al seminariştilor pune sub semnul întrebării viitorul acestei instituţii. În aceste condiţii, după discuţii repetate cu episcopii diecezei noastre şi după consultarea Consiliului Prezbiteral în data de 28 aprilie 2022, s-a decis deschiderea clasei a IX-a de seminar şi pentru elevii - băieţi - care vor să urmeze acest profil, fără a fi seminarişti. Pentru a putea completa o clasă, dorim să oferim posibilitatea băieţilor să frecventeze cursurile clasei a IX-a, profil teologic, de la Seminarul Liceal, fie ca elevi navetişti, fie ca elevi interni, având asigurate, contra cost, cazare şi masă. Precizăm încă o dată că aceşti tineri nu vor fi seminarişti, ci vor avea un program şi un regulament diferit.
Planul de şcolarizare prevede o clasă - 24 de locuri, profil teologic.
Înscrierile se fac în perioada 16-17 mai 2022, la secretariatul Seminarului Liceal "Sfântul Iosif" (Calea Moldovei, nr. 233, Bacău), între orele 9.00-16.00.
Candidaţii vor susţine probele de aptitudini miercuri, 18 mai 2022, începând cu ora 9.00.
Probele de aptitudini cuprind:
un interviu/colocviu/probă orală, evaluate cu calificativ admis/respins
verificarea dicţiei prin rostirea unei rugăciuni/poezii, la alegerea candidatului;
motivarea alegerii unei unităţi de învăţământ vocaţional teologic;
o probă de verificare a cunoştinţelor religioase evaluată cu notă
proba de verificare a cunoştinţelor religioase constă în calcularea, cu două zecimale, fără rotunjire, a mediei aritmetice a mediilor anuale la disciplina Religie din clasele V-VIII. Nota prin care se evaluează această probă constituie nota finală la probele de aptitudini;
Media minimă la proba de verificare a cunoştinţelor religioase la disciplina Religie trebuie să fie minimum 7 (şapte).
Comunicarea rezultatelor la probele de aptitudini - 23 mai 2022.
Rezultatele la probele de aptitudini nu sunt rezultate finale: absolvenţii clasei a VIII-a, inclusiv cei care s-au înscris la noi şi au susţinut şi promovat probele de aptitudini, vor susţine testele naţionale urmând ca în data de 8 iunie 2022 să fie actualizate listele şi să se comunice rezultatele finale.
Dosarul de înscriere va cuprinde următoarele acte:
anexa la fişa de înscriere - se eliberează de şcoala de provenienţă şi va fi dusă înapoi după probele de aptitudini, completată cu notele obţinute şi ştampilată de noi;
certificat de naştere - copie;
adeverinţă cu mediile anuale la disciplina Religie din clasele V-VIII;
fişa medicală în original;
declaraţie din partea candidatului şi a părintelui/reprezentantului legal al acestuia că au luat la cunoştinţă Regulamentul de Ordine Interioară şi că sunt de acord să îl respecte;
caracterizare-recomandare din partea părintelui paroh.
Pentru mai multe detalii puteţi contacta unul dintre următoarele numere de telefon: 0741.911.527 - pr. Tarciziu Grădinaru, 0741.330.066 - pr. Raimond-Tiberiu Iancu, 0741.616.832 - pr. Liviu Focioroş.
Pentru aprofundarea Zilei
Mondiale a Vocațiilor, Oficiul pentru vocații Iași recomandă mai ales
grupurilor de tineri vizionarea mărturiei vocațională a sorei Clara Crockett.
Clara Crockett sau
căutarea Absolutului
„Deviza vieții mele a fost totul
sau nimic, a deveni o actriță celebră sau nimic. Alb sau negru. Pot spune că am
căutat iubirea în locuri în care nu am găsi-o. Am avut iubiți, prieteni și
prietene, mult succes în lumea teatrului, am jucat într-un film, am fost
prezentatoare etc. Și cu toate acestea mă simțeam neîmplinită”.
Clara Crockett, o soră cu un
temperament de clown, a trecut la Domnul în 2016 la vârsta de doar 33 de ani
după ce un cutremur de pământ a făcut ca locuința în care se afla cu câteva tinere
cărora le preda lecții de chitară, să cadă peste ea. Sora Clara a lăsat în urma
ei o mărturie de viață impresionantă: „Domnul m-a învățat un lucru: cel care
își pierde viața și care se uită pe sine, cel care moare pentru sine, este
fericit și acesta este adevărul”.
Clara s-a născut în 1982 în
Irlanda de Nord într-o familie catolică nepracticantă. Orașul său natal, Derry,
era marcat de conflicte politice, violența și ura prezentă în societate ajung
să rănească inima ei. Cu toate acestea ea reușește să anime atmosfera în sala
sa de clasă imitând într-un mod foarte vesel vreun profesor sau făcând temele
colegilor ei în schimbul câtorva țigări. Visul ei era acela de a deveni o
actriță cu renume mondial. Astfel ea scrie piese și joacă teatru. Datorită
talentului ei ajunge în televiziune la vârsta de 15 ani, unde prezintă două
emisiuni la două posturi importante. Tot la această vârstă ea încetează să mai
participe la Sfânta Liturghie.
În
anul 2000, prietena ei, Sharon, o invită să meargă în Spania, călătoria fiind
gratuită. Clara în vârsta de 17 ani credea că va merge la plajă și în cluburi,
dar mai apoi își va da seama că era vorba despre un pelerinaj chiar în plină
Săptămână Sfântă. Cu toate acestea Clara nu renunță să meargă, numele său fiind
deja pe biletul de călătorie. Programul spiritual
era organizat de Casa Mamei, o cumunitate religioasă recunoscută în 1994
de episcopul de Cuenca, Mons. José Guerra Campos. În primele
zile ale prezenței sale în Spania, Clara pare că se plicitisește. Ajunge în
Vinerea Sfântă unde participă la celebrarea pătimirii Domnului. Se așază undeva
în spatele bisericii și așteaptă sfârșitul celebrării pentru a servi cina.
În timpul
procesiunii pentru venerarea crucii se pune și ea în rând cu mâinile în
buzunar. Când a venit momentul să sărute crucea, Clara a simțit un electroșoc
spiritual, în acel moment a înțeles că Dumnezeu și-a dat viața în mod real
pentru ea și că singurul mod de a-i răspunde este de a se oferi lui pe sine
însăși. Câteva minute mai târziu ea îi mărturisește părintelui Rafael Alonso,
fondatorul comunității, dorința sa de a deveni călugăriță. Totuși cum ea dorea
să fie celebră, Clara se gândește la cele două „vocații” spunându-și că poate
deveni o soră celebră. Domnul îi va asculta această dorință.
Reținem de aici o
primă învățătură. Domnul a intervenit în viața ei într-un mod surprinzător,
totuși, fără invitația prietenei sale, Sharon, Clara nu ar fi participat la
pelerinajul organizat de comunitatea în care ea va intra câteva luni mai
târziu. Inițiativele surprinzătoare ale lui Dumnezeu nu sunt pentru noi o
încurajare la o lipsă de elan misionar.
După aceste zile
intense, Clara se întoarce în Irlanda și aici participă la turnarea unui film.
Lumea cinematografică o conduce spre alcool, țigări, droguri, relații. Ea va
explica mai târziu: „credeam că nu mă voi putea opri din toate acestea. Simțeam
că nu aveam puterea necesară…evident că nu aveam forța necesară, căci nu-l
rugasem pe Domnul să mă ajute. Voiam să fac totul prin forțele mele. Ea va
recunoaște mai apoi această stare de păcat de moarte în care a trăit, departe
de harul lui Dumnezeu.
Asemenea Sfintei
Faustina care s-a întâlnit cu Cristos în timpul unui bal, Clara primește și ea
o a doua chemare divină în plină discotecă, chiar când băuse alcool peste
măsură. Domnul i s-a făcut prezent și îi pune această întrebare: „De ce
continui să mă rănești?”
La câteva zile
după, în camera unui hotel din Londra în care se pregătea pentru turnarea unui
film, ea simte foarte puternic un gol interior al existenței sale. Clara
înțelege atunci că viața sa nu are sens decât dacă ea i se oferă lui Cristos.
Acest lucru se
petrece în 2001 când intră în comunitatea surorilor Slujitoarele „Casei Mamei”,
unde ea începuse itinerariul spiritual. Cu toate acestea continuă să fie
deranjată de apelurile managerului său care o cheamă din nou pe platourile de
filmare iar vechiul anturaj continuă să o descurajeze în urmarea dorinței sale
de consacrare lui Dumnezeu. Pentru a scăpa de toate acestea și a se oferi în
întregime lui Dumnezeu, Clara decide să părăsească Irlanda pentru a merge în
Spania.
Aici găsim o a
doua învîțătură: nu putem să ne convertim doar prin propriile forțe. Pe lângă
voința proprie de a lupta împotriva păcatului, este nevoie și de necesitatea de
a-i cere lui Dumnezeu ajutorul conștienți fiind de cuvintele lui Cristos: „Fără
mine nu puteți face nimic” (In 15, 5).
Marele sacrificiu
al vieții sale a fost acela de a renunța la visul ei de a ajunge o actriță
faimoasă la Hollywood: „La început aveam ispita de a privi înapoi și de a mă
plânge, dar am înțeles apoi că am găsit o iubire mai mare”, spune ea.
Debutul său în
viața religioasă nu a fost simplu. Inima sa rănită de violențele din Derry
trebuia vindecată printr-un balsam de pace și de caritate. Efortul psihic o obosea
foarte mult. Îi plăcea să atragă atenția, făcându-și intrarea solemnă în sala
de mese zicând: „Iată-mă!”. Treptat, harul a ajuns să depășească această
dorință de afirmare.
Toată viața sa, tot
temperamentul său a condus spre dorința de a parcurge tot mai mult calea
sfințeniei, iar această dorință de sfințenie a făcut să dispară toată zgura din
persoanlitatea sa.
Clara pronunță
primele sale voturi în anul 2006, luând numele de sora Clara Maria a Sfintei
Treimi și a Inimii Mariei. În anul 2010 pronunță voturile pe viață, la 10 ani
de la prima ei chemare.
De-a lungul anilor,
ea desfășoară o activitate intensă în mai multe case ale comunității, în
Spania, în Florida și în Ecuador. De apostolatul său beneficiază tinerii săraci
care fac parte din familii în dificultate. De asemenea, participă și la alte
activități cum ar fi apostolatul bolnavilor în fază terminală în perioada
petrecută la Valencia.
Sora Clara avea un
dar special de a atinge sufletele copiilor și a adolescenților. Un tânăr care a
întâlnit-o pe sora Clara mărturisește: „Primul lucru care îmi atrăgea atenția
la sora Clara, pe lângă simțul umorului și afecțiunea cu care ne primea, era
modul în care ea vorbea cu Domnul”. Chiar dacă făcea o mie de mimici când
spunea o glumă, atunci când se ruga, ochii ei erau asemenea unei îndrăgostite
care pronunța plină de respect: „Domnul nostru”. Clara le spunea tuturor că
trebuie să începi prin a fi în starea harului sfințitor, altfel restul nu
servește la nimic.
O tânără își
amintește despre o situație când a întâlnit-o pentru prima dată pe sora Clara
atunci când ea era încă novice: „Cine este această soră ciudată cu un accent
irlandez și nebună? Aceasta
a fost prima mea impresie despre ea. După ce am cunoscut-o mai îndeaproape, am
descoperit că a fi sfânt și a fi „cool” sunt compatibile și constituie un mod
minunat de a trăi”.
Umorul era modul
ei de a schimba o situație tensionată. De exemplu, la finalul unui campus
responsabilii au cerut să se facă curățenie și acest lucru a creat o mică
tensiune. Atunci Clara pentru a da exemplu și a detensiona situația a luat o
mătură și a început să joace rolul unui clown.
Virtuțile sale
reies clar din mărturia uneia dintre superioarele sale: „Nu știam mereu ce
anume îi plăcea să facă și ce nu, trebuia eu să ghicesc. Când îi ceream un
lucru, ea mereu răspundea: Desigur!”
O virtute de-a sa
poate fi aceea a generozității. Ea scria aceste cuvinte cu un an înainte de a
muri: „Nu pot să explic această bucurie și această dorință plină de entuziasm
de a suferi pentru Domnul. Totul mi se pare derizoriu: privarea de somn,
postul, căldura, slujirea celorlalți. Tot ceea ce mă costă mă umple de bucurie
deoarece aceasta mă apropie de Domnul”.
Câteva luni mai
târziu ea scria aceste cuvinte: „Sunt fericită! Fericită! Fericită! Chiar dacă
sunt zile când multe lucruri sunt grele de împlinit. Toate acestea merită
efortul de a-mi da viața pentru Dumnezeu care este atât de mare. Este ceea ce
inima mea a dorit mereu și ceea ce nicio iubire umană, niciun proiect, niciun
alt lucru nu a putut să mă umple. Este un alt lucru pe care Domnul mi-l
amintește deseori. Sunt soră de 14 ani, iar eu cer harul de a fi slujitoare,
căci, cred cu sinceritate că încă nu am ajuns să fiu astfel. Domnul îmi cere
să-l iubesc cu mai multă intensitate și de a-l lăsa să-mi purufice sufletul.
Rugați-vă pentru mine pentru ca că nu-i refuz nimic”.
Un cutremur de
pământ petrecut pe când ea era în Ecuador a fost cel care a pus capăt
pelerinajul său pe acest pământ, cutremur care s-a petrecut la 16 aprilie 2016.
Clara a fost găsită sub dărămături cu o bucată de chitară în mână, aproape un
rezumat al modului ei de a vedea viața.
Domnul poate a
permis o viață atât de scurtă deoarece Clara nu a avut nevoie de mult timp
pentru a atinge vârful vieții spirituale. Putem crede că moartea sa a permis ca
strălucirea Clarei să se răspândească fără oprire. Astfel, filmul „Totul sau
nimic” care povestește viața ei a fost vizionat de peste un million de ori pe
Youtube. Sora Kristina Gardner, realizatoarea principală a filmului, arată până
unde viața sorei Clara a reușit să inspire un mare număr de persoane.
Asemenea Anei
Gabriela Caron pentru care s-a început un proces de beatificare sau a
fericitului Carlo Acutis supranumit „tocilarul lui Isus”, și Clara Crockett
este un mare mărturisitor al secolului al XXI-lea. Ea ne arată cum lumina lui
Dumnezeu poate transfigura viețile noastre. Mărturia ei este un răspuns la
provocările actuale cu care se confruntă mai ales tinerii.
Chiar dacă nu
toată lumea poate să cânte precum sora Clara la chitară și la voce, sau
lipsește talentul actoricesc, totuși setea ei de Absolut poate fi și a noastră.
Putem să ne însușim o frază de-a ei și să o purtăm cu noi mereu.
Materialul video
cu subtitrare în limba română îl puteți găsi aici:
https://www.youtube.com/watch?v=sQv8db9xsks
joi, 31 martie 2022
Curajul de a răspunde mereu vocației
noastre
Curajul este un cuvânt-cheie al vocației, pe care îl
rostește Isus însuși în fața discipolilor înfricoșați: ”Curaj! Eu sunt, nu vă
temeți!” (Matei 14,27). Deseori, ceea ce ne împiedică să alegem calea pe care
Domnul o trasează pentru noi sunt fantasmele care se agită în inima noastră.
Când suntem chemați să lăsăm în urmă malul nostru sigur
și să îmbrățișăm o stare de viață – precum căsătoria, preoția sau viața
consacrată – prima reacție este reprezentată, deseori, de fantasmele
incredulității: nu este posibil ca această vocație să fie pentru mine; este
vorba oare de calea justă?
Domnul cere aceasta chiar de la mine?”. Da, în fața
alegerilor mari ale vieții, precum căsătoria sau consacrarea, Domnul știe că
este nevoie de curaj.
(Papa Francisc, din Mesajul pentru Ziua Mondială a
Vocațiilor din 2019)
Pentru a urma o vocație și în a rămâne fidel acesteia se
cere mereu curaj. Curajul este o formă de manifestare acredinței. În diferitele situații pe care ni
le pune la dispoziție exercitarea vocației noastre va trebui să arătăm credința
noastră sub forma curajului. Iată un exemplu:
Aflat în vacanță cu prietenii, părintele Liam
Ryan, un preot australian, a salvat de la moarte un surfer atacat de un rechin
alb. El a atribuit acest curaj Providenței Divine.
Istoria s-a petrecut la 31 iulie 2020. Phil
Mummert, un surfer în vârstă de 28 de ani, se afla la 100 de metri de plaja de
la Bunker Bay, situată la trei ore de mers cu mașina de orașul Midland, unde
își desfășoară activitatea părintele Liam Ryan, capelan la Spitalul public
Sfântul Ioan al lui Dumnezeu.
Providența a dorit ca în acea zi părintele Ryan
să fie în vacanță pe acea plajă cu prietenul său cel mai bun Jess și familia
acestuia. Ambii sunt surferi cu experiență. În acea zi au decis să facă un tur
de surf pe apele de la Bunker Bay. Povestește părintele Liam: Eram în apă de
puțin timp și vâsleam să prindem al doilea val când am observat un mare rechina
lb de cinci metri la suprafața apei că urmărea un surfer.
Ceea ce a urmat a fost teribil. Rechinul s-a
aruncat asupra lui, mușcând din placa sa de surf și din partea de jos a
piciorului și aruncându-l în apă. Surferul atacat a avut un reflex bun. A
reușit să se apere cu placa sa pe care rechinul a mușcat-o de la jumătate.
Surferul era terorizat de imensul rechin care îl înconjura. Toți ceilalți
surferi prezenți au fugit imediat pe plajă. Totuși,
părintele Ryan cu prietenul său Jess și un alt surfer, Alex Oliver, plini de
curaj au mers în direcția celui rănit și au reușit să-l salveze, fără îndoială,
datorită intervenției divine. Spune părintele Liam: Phil a avut mare noroc,
am aflat mai târziu că puțin i-a lipsit rechinului să-i atingă artera
principală. Voi puteți să numiți aceasta noroc, dar eu o consider că a fost
Providență.
Pentru această faptă eroică părintele Liam Ryan
și ceilalți doi surferi au primit distincția Bravery Medal. Această medalie
prestigioasă este acordată doar cetățenilor care și-au pus viața în pericol în
mod dezinteresat pentru a proteja viața altora.
Cu bucurie și modestie, după ce a primit această
distincție a spus că a acționat din instinct și că a fost însoțit de Providență.
În urma acestei salvări reușite părintele Ryan și Phil au devenit prieteni
apropiați, iar prietenia lor continuă și la doi ani de la această întâmplare.
Cum îmi manifest eu curajul?
Reprezintă pentru mine curajul o formă de
credință?
Cum îmi abordez eu vocația? Cu curaj sau
cu indiferență?
Zile de formare pentru animatorii vocaţionali şi pentru tineri
Vineri, 11 martie 2022, la Centrul "Gaudium et Spes" din Traian, şi sâmbătă, 12 martie, la Institutul Teologic Franciscan din Roman, au avut loc două întâlniri de formare pe tematică vocaţională pentru preoţi şi persoane consacrate respectiv pentru tineri. Animatorul acestor zile a fost pr. Iulian Budău, SJ, paroh al Parohiei "Inima Preasfântă a lui Isus" Calvaria din Satu Mare. Aceste două zile de formare au fost organizate de Oficiul pentru Vocaţii în colaborare cu Oficiul pentru Pastoraţia Tineretului.
Prima zi
În prima prelegere, care a avut ca titlu "Vocaţia: între chemare şi răspuns. Alegerea: între îmbrăţişare şi renunţare", părintele Iulian a scos în evidenţă câteva provocări actuale cu care se confruntă tinerii în mod special, dar şi animatorii vocaţionali. Redau câteva provocări:
Adolescenţii şi tinerii de astăzi aparţin generaţiei "aici şi acum", o generaţie clădită pe lumea on-line, pe lumea virtualului, a vitezei, unde modul de relaţionare este un altul decât cel fizic, o lume în care răbdarea şi atenţia scad din ce în ce mai mult, iar ca rezultat apare din ce în ce mai multă furie şi violenţă.
Tinerii de astăzi aparţin unei generaţii pentru care sacrificiul nu mai înseamnă nimic şi de aceea alegerile sunt foarte greu de făcut. Vocaţia înseamnă a face o alegere liberă, a îmbrăţişa ceva şi a renunţa la altceva, or, această alegere este dificilă acum.
Anxietatea s-a acutizat, tinerii cred tot mai puţin în viaţa veşnică şi de aici apar multe drame, iar alegerile sunt foarte greu de făcut.
În ultimii doi ani adolescenţii şi tinerii au luat tot mai mult contact cu moartea, iar aceasta a condus la tot mai multă teamă.
Ca răspuns la aceste provocări, părintele Iulian i-a făcut conştienţi pe animatorii vocaţionali de rolul important pe care îl au în relaţie cu tinerii. În acest sens el a subliniat patru aspecte:
Tinerii îşi fac iluzii mai greu.
A nu da cu prea mult fard propria vocaţie.
A da dovadă de umanitate în relaţie cu tinerii, a fi oameni.
A nu ne prezenta forma de viaţă mai mult decât este.
La încheierea prelegerii, părintele i-a provocat pe cei prezenţi la un timp de meditaţie. Pornind de la versetul din Mc 6, 31: "Veniţi voi singuri, într-un loc retras, şi odihniţi-vă puţin!", animatorii trebuiau să mediteze asupra a trei întrebări: Unde îmi găsesc liniştea? Cum îi pot ajuta pe tineri să îşi găsească liniştea? Cum mă inspiră vocaţiile altora?
În discuţiile care au urmat după un timp de meditaţie au rezultat mai multe idei care pot fi de folos în pastoraţia tinerilor:
A-i ajuta pe tineri să înţeleagă pentru ce trăiesc, să descopere vocaţia la viaţă, la a iubi propria viaţă, iar pentru aceasta este nevoie de mărturia plină de bucurie din partea animatorilor vocaţionali.
Îmi găsesc liniştea când sunt prezent în tot ceea ce fac.
Este important să dăm un nume neliniştii, să recunoaştem ceea ce provoacă neliniştea noastră.
A te "certa" cu Dumnezeu este o formă de umanitate şi este permisă.
Realitatea ne afectează şi pe noi, animatorii vocaţionali, nu doar pe tineri.
Cât de greu este să-l asculţi pe un tânăr aşa cum este el!
Să dăm voie tinerilor să ne surprindă.
Fidelitatea în lucrurile mici este foarte importantă.
A-i aprecia pe tineri în calităţile lor, nu doar a le scoate în evidenţă defectele.
În partea a doua a întâlnirii, în urma celor meditate şi discutate, părintele Iulian a ţinut să accentueze mai multe puncte:
Cultul trupului care ridică sănătatea la nivel de idolatrie, în care toate valorile devin pur imanente, în care fericirea trebuie trăită aici pe pământ, în care scopul vieţii este pur imanent.
Este importantă mărturia de grup: animatorii vocaţionali trebuie să colaboreze pentru o pastoraţie vocaţională rodnică.
Să învăţăm de la tineri. Cei mai buni promotori vocaţionali sunt tinerii.
Disponibilitate bucuroasă în a face mereu binele, în a-i întâlni pe tineri.
A fi exigenţi în lucrurile care contează.
Contactul cu natura este foarte important. "Tavanele joase şi camerele mici înrăiesc sufletele şi sufocă geniile", spunea Feodor Dostoievski. Să organizăm exerciţii spirituale cu tinerii în natură. În căutarea liniştii, să le oferim mediul necesar. Tinerii caută liniştea, dar nu ştiu unde să o caute.
Pandemia, războiul, suferinţa sunt ocazii de a ne apropia de oameni.
Ascultarea activă: a-i asculta pe tineri ca şi cum ai privi o floare. Dacă porneşti din start cu ideea de a-l ajuta pe cineva, nu-l mai poţi asculta activ.
Revolta faţă de Dumnezeu este permisă, iar Cartea psalmilor ne poate ajuta să ne exprimăm această revoltă.
Cultivarea simţului umorului reprezintă o igienă mentală obligatorie.
După aceste puncte, părintele Iulian a ţinut o a doua prelegere care s-a intitulat: Misionarismul prin atracţie marca Papa Francisc". În cadrul acestei prelegeri părintele a scos în evidenţă câteva aspecte:
Atracţia iubirii mântuitoare a lui Dumnezeu.
Biserica - spital de campanie care vindecă rănile.
Avem nevoie de limbaje care să transmită, de mesaje care să atragă, de milostivire.
O Biserică cu uşile deschise.
O teologie atentă/sensibilă la context într-o limbă care să arate noutatea neschimbătoare.
Admiterea greşelilor este un risc, dar trebuie asumat.
La sfârşitul prelegerii părintele Iulian i-a introdus pe cei prezenţi în meditaţia ghidată îndreptându-le atenţia asupra lui Cristos răstignit pe cruce şi a relaţiei personale cu el.
Câteva impresii ale celor prezenţi:
Prezentare punctuală, practică, cu o capacitate unică şi reală de citire a situaţiei în care trăim. Program echilibrat. Pregătirea relatorului.
Radiografia contextului a fost prezentată în mod concret. Toate persoanele prezente şi-au manifestat îngrijorarea pentru situaţia delicată, fragilă, în care se află tinerii dar şi noi. Program relaxant. Prezentarea relatorului în mod dinamic.
Prezentarea făcută de părintele Iulian a fost una foarte realistă, concretă şi folositoare pentru a conştientiza cum ne provoacă viaţa şi situaţiile pe care le trăim astăzi.
Simplitate, autenticitate din partea părintelui relator Iulian şi spiritul senin şi deschis din partea animatorilor prezenţi. Ambient plăcut.
Prezentarea părintelui a fost una amplă, a atins realitatea concretă atât a persoanelor consacrate cât şi a tinerilor. Mărturia personală şi mărturia de grup. Aspectul vocaţiei-chemarea este un dar.
A doua zi
În prima parte a întâlnirii părintele Iulian i-a provocat pe tineri prin câteva puncte de meditaţie: De ce mi-e teamă să fiu chemat? De ce mi-e greu să aleg? Astfel tinerii au descoperit că sunt responsabili unul de celălalt, mai ales în momentele de criză, au descoperit moduri de a-şi afla liniştea, au descoperit că liniştea, bucuria trebuie cultivate.
Câteva impresii:
Am întâlnit un trebuincios sentiment de multă bucurie, m-am încărcat cu seninătate care mă va ajuta să cresc în mărturisirea credinţei.
Oameni primitori, ascultători, originali.
Tot ce s-a întâmplat a fost foarte frumos. Preoţii au fost super tari cu noi, deschişi, zâmbitori şi plini de un "vibe" foarte bun. Mai vrem oameni deschişi.
Discuţii libere. Umorul ca model de trăire a vocaţiei. O prezentare ieşită din tiparul obişnuit.
Bucuria de a fi împreună şi a ne cunoaşte. Prezentarea temelor potrivite vârstei noastre.
A fost foarte frumoasă această întâlnire. Pr. Iulian este un om minunat a vorbit foarte frumos. A fost o zi de neuitat.
Fraternitate, energie pozitivă, amuzament, lucruri noi.
Propunere: să continuaţi să invitaţi personalităţi carismatice care să îi ajute pe tineri să rămână cu picioarele pe pământ. Să reunească minţi adulte şi minţi tinere care să se ghideze unele pe altele.
Oficiul pentru Pastorația Vocațională în colaborare cu Oficiul pentru Pastorația Tineretului invită adolescenții și tinerii să participe la Calea crucii pentru a trăi în profunzime și în comuniune timpul Postului Mare.
Momentele de rugăciune și de meditare a pătimirilor lui Cristos vor avea loc în următoarele zile și locuri:
Sâmbătă, 2 aprilie, Dealul Cireșoaia, ora 14.00 plecare din fața bisericii din Cireșoaia;
Sâmbătă, 9 aprilie, Mănăstirea Carmelitană de la Luncani, ora 15.00;
Sâmbătă, 9 aprilie, Sagna, ora 15.00 plecare din fața bisericii din Sagna;
Marți, 12 aprilie, Iași – Dealul Cetățuia, ora 20.00.
În Exortația apostolică postsinodală Christus vivit, papa Francisc îi îndeamnă pe tineri să contemple jertfa Mântuitorului: „Acel Cristos care ne-a mântuit pe cruce de păcatele noastre, cu aceeași putere a totalei sale dăruiri de sine continuă să ne mântuiască și să ne răscumpere astăzi. Privește crucea sa, prinde-te de el, lasă-te mântuit, pentru că «aceia care se lasă mântuiți de el sunt eliberați de păcat, de tristețe, de golul interior, de izolare». Și, dacă păcătuiești și te îndepărtezi, el te ridică din nou cu puterea crucii sale.”
Aceste momente de rugăciune au menirea de a întări comuniunea dintre tinerii din diferite comunități ale diecezei noastre și de a fi o mărturie de credință.
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
