Oficiul pentru Vocaţii

 Zile de formare pentru animatorii vocaţionali şi pentru tineri

Vineri, 11 martie 2022, la Centrul "Gaudium et Spes" din Traian, şi sâmbătă, 12 martie, la Institutul Teologic Franciscan din Roman, au avut loc două întâlniri de formare pe tematică vocaţională pentru preoţi şi persoane consacrate respectiv pentru tineri. Animatorul acestor zile a fost pr. Iulian Budău, SJ, paroh al Parohiei "Inima Preasfântă a lui Isus" Calvaria din Satu Mare. Aceste două zile de formare au fost organizate de Oficiul pentru Vocaţii în colaborare cu Oficiul pentru Pastoraţia Tineretului.

Prima zi

În prima prelegere, care a avut ca titlu "Vocaţia: între chemare şi răspuns. Alegerea: între îmbrăţişare şi renunţare", părintele Iulian a scos în evidenţă câteva provocări actuale cu care se confruntă tinerii în mod special, dar şi animatorii vocaţionali. Redau câteva provocări:

1. Adolescenţii şi tinerii de astăzi aparţin generaţiei "aici şi acum", o generaţie clădită pe lumea on-line, pe lumea virtualului, a vitezei, unde modul de relaţionare este un altul decât cel fizic, o lume în care răbdarea şi atenţia scad din ce în ce mai mult, iar ca rezultat apare din ce în ce mai multă furie şi violenţă.

2. Tinerii de astăzi aparţin unei generaţii pentru care sacrificiul nu mai înseamnă nimic şi de aceea alegerile sunt foarte greu de făcut. Vocaţia înseamnă a face o alegere liberă, a îmbrăţişa ceva şi a renunţa la altceva, or, această alegere este dificilă acum.

3. Anxietatea s-a acutizat, tinerii cred tot mai puţin în viaţa veşnică şi de aici apar multe drame, iar alegerile sunt foarte greu de făcut.

4. În ultimii doi ani adolescenţii şi tinerii au luat tot mai mult contact cu moartea, iar aceasta a condus la tot mai multă teamă.

Ca răspuns la aceste provocări, părintele Iulian i-a făcut conştienţi pe animatorii vocaţionali de rolul important pe care îl au în relaţie cu tinerii. În acest sens el a subliniat patru aspecte:

1. Tinerii îşi fac iluzii mai greu.

2. A nu da cu prea mult fard propria vocaţie.

3. A da dovadă de umanitate în relaţie cu tinerii, a fi oameni.

4. A nu ne prezenta forma de viaţă mai mult decât este.

La încheierea prelegerii, părintele i-a provocat pe cei prezenţi la un timp de meditaţie. Pornind de la versetul din Mc 6, 31: "Veniţi voi singuri, într-un loc retras, şi odihniţi-vă puţin!", animatorii trebuiau să mediteze asupra a trei întrebări: Unde îmi găsesc liniştea? Cum îi pot ajuta pe tineri să îşi găsească liniştea? Cum mă inspiră vocaţiile altora?

În discuţiile care au urmat după un timp de meditaţie au rezultat mai multe idei care pot fi de folos în pastoraţia tinerilor:

• A-i ajuta pe tineri să înţeleagă pentru ce trăiesc, să descopere vocaţia la viaţă, la a iubi propria viaţă, iar pentru aceasta este nevoie de mărturia plină de bucurie din partea animatorilor vocaţionali.

• Îmi găsesc liniştea când sunt prezent în tot ceea ce fac.

• Este important să dăm un nume neliniştii, să recunoaştem ceea ce provoacă neliniştea noastră.

• A te "certa" cu Dumnezeu este o formă de umanitate şi este permisă.

• Realitatea ne afectează şi pe noi, animatorii vocaţionali, nu doar pe tineri.

• Cât de greu este să-l asculţi pe un tânăr aşa cum este el!

• Să dăm voie tinerilor să ne surprindă.

• Fidelitatea în lucrurile mici este foarte importantă.

• A-i aprecia pe tineri în calităţile lor, nu doar a le scoate în evidenţă defectele.

În partea a doua a întâlnirii, în urma celor meditate şi discutate, părintele Iulian a ţinut să accentueze mai multe puncte:

1. Cultul trupului care ridică sănătatea la nivel de idolatrie, în care toate valorile devin pur imanente, în care fericirea trebuie trăită aici pe pământ, în care scopul vieţii este pur imanent.

2. Este importantă mărturia de grup: animatorii vocaţionali trebuie să colaboreze pentru o pastoraţie vocaţională rodnică.

3. Să învăţăm de la tineri. Cei mai buni promotori vocaţionali sunt tinerii.

4. Disponibilitate bucuroasă în a face mereu binele, în a-i întâlni pe tineri.

5. A fi exigenţi în lucrurile care contează.

6. Contactul cu natura este foarte important. "Tavanele joase şi camerele mici înrăiesc sufletele şi sufocă geniile", spunea Feodor Dostoievski. Să organizăm exerciţii spirituale cu tinerii în natură. În căutarea liniştii, să le oferim mediul necesar. Tinerii caută liniştea, dar nu ştiu unde să o caute.

7. Pandemia, războiul, suferinţa sunt ocazii de a ne apropia de oameni.

8. Ascultarea activă: a-i asculta pe tineri ca şi cum ai privi o floare. Dacă porneşti din start cu ideea de a-l ajuta pe cineva, nu-l mai poţi asculta activ.

9. Revolta faţă de Dumnezeu este permisă, iar Cartea psalmilor ne poate ajuta să ne exprimăm această revoltă.

10. Cultivarea simţului umorului reprezintă o igienă mentală obligatorie.

După aceste puncte, părintele Iulian a ţinut o a doua prelegere care s-a intitulat: Misionarismul prin atracţie marca Papa Francisc". În cadrul acestei prelegeri părintele a scos în evidenţă câteva aspecte:

1. Atracţia iubirii mântuitoare a lui Dumnezeu.

2. Biserica - spital de campanie care vindecă rănile.

3. Avem nevoie de limbaje care să transmită, de mesaje care să atragă, de milostivire.

4. O Biserică cu uşile deschise.

5. O teologie atentă/sensibilă la context într-o limbă care să arate noutatea neschimbătoare.

6. Admiterea greşelilor este un risc, dar trebuie asumat.

La sfârşitul prelegerii părintele Iulian i-a introdus pe cei prezenţi în meditaţia ghidată îndreptându-le atenţia asupra lui Cristos răstignit pe cruce şi a relaţiei personale cu el.

Câteva impresii ale celor prezenţi:

• Prezentare punctuală, practică, cu o capacitate unică şi reală de citire a situaţiei în care trăim. Program echilibrat. Pregătirea relatorului.

• Radiografia contextului a fost prezentată în mod concret. Toate persoanele prezente şi-au manifestat îngrijorarea pentru situaţia delicată, fragilă, în care se află tinerii dar şi noi. Program relaxant. Prezentarea relatorului în mod dinamic.

• Prezentarea făcută de părintele Iulian a fost una foarte realistă, concretă şi folositoare pentru a conştientiza cum ne provoacă viaţa şi situaţiile pe care le trăim astăzi.

• Simplitate, autenticitate din partea părintelui relator Iulian şi spiritul senin şi deschis din partea animatorilor prezenţi. Ambient plăcut.

• Prezentarea părintelui a fost una amplă, a atins realitatea concretă atât a persoanelor consacrate cât şi a tinerilor. Mărturia personală şi mărturia de grup. Aspectul vocaţiei-chemarea este un dar.

A doua zi

În prima parte a întâlnirii părintele Iulian i-a provocat pe tineri prin câteva puncte de meditaţie: De ce mi-e teamă să fiu chemat? De ce mi-e greu să aleg? Astfel tinerii au descoperit că sunt responsabili unul de celălalt, mai ales în momentele de criză, au descoperit moduri de a-şi afla liniştea, au descoperit că liniştea, bucuria trebuie cultivate.

Câteva impresii:

• Am întâlnit un trebuincios sentiment de multă bucurie, m-am încărcat cu seninătate care mă va ajuta să cresc în mărturisirea credinţei.

• Oameni primitori, ascultători, originali.

• Tot ce s-a întâmplat a fost foarte frumos. Preoţii au fost super tari cu noi, deschişi, zâmbitori şi plini de un "vibe" foarte bun. Mai vrem oameni deschişi.

• Discuţii libere. Umorul ca model de trăire a vocaţiei. O prezentare ieşită din tiparul obişnuit.

• Bucuria de a fi împreună şi a ne cunoaşte. Prezentarea temelor potrivite vârstei noastre.

• A fost foarte frumoasă această întâlnire. Pr. Iulian este un om minunat a vorbit foarte frumos. A fost o zi de neuitat.

• Fraternitate, energie pozitivă, amuzament, lucruri noi.

• Propunere: să continuaţi să invitaţi personalităţi carismatice care să îi ajute pe tineri să rămână cu picioarele pe pământ. Să reunească minţi adulte şi minţi tinere care să se ghideze unele pe altele.