Rozariul pentru vocații

 În luna mai să ne rugăm pentru vocații

 

Sfântul Părinte Papa Francisc în mesajul său pentru cea de-a 53-a Zi Mondială de Rugăciune pentru Vocații (17 aprilie 2016) spune că Biserica este mamă a vocațiilor:

Toți credincioșii sunt chemați să devină conștienți de dinamismul eclezial al vocației, pentru ca, după exemplul Fecioarei Maria, comunitățile de credință să poată deveni sân matern care primește darul Duhului Sfânt (cf. Lc 1,35-38). Maternitatea Bisericii se exprimă prin rugăciunea perseverentă pentru vocații și cu acțiunea educativă și de însoțire pentru cei care percep chemarea lui Dumnezeu.

Încurajați de aceste cuvinte, oficiul pentru vocații al diecezei de Iași propune pentru luna mai, lună dedicată Sfintei Fecioare Maria, rozariul pentru vocații, cu invitația ca el să fie recitat cel puțin o dată pe săptămână de toți credincioșii diecezei de Iași.

Să o rugăm cu încredere și evlavie pe Sfânta Fecioară Maria, mama Bisericii, să mijlocească pentru dieceza noastră cât mai multe vocații la preoție, la viața consacrată și la căsătorie.

 

Rozariul pentru vocații

 Misterele de bucurie

 Primul mister: Vestirea arhanghelului: „Atunci Maria a spus: iată slujitoarea Domnului, fie mie după cuvântul tău. Și îngerul a plecat de la ea” (Lc 1, 38).

Marie, prin DA-ul tău spus îngerului, tu ai făcut posibilă venirea lui Isus în lume. Cu tine, Marie, îl rugăm pe Domnul secerișului pentru tinerii comunităților noastre, ai diecezei noastre și din toată Biserica, cărora Dumnezeu le adresează invitația de a-l urma. Te rugăm pentru părinții lor: ca ei să fie dispuși să accepte vocația pe care Domnul le-o oferă copiilor lor.

 Al doilea mister: Vizita Mariei la Elisabeta: „Când a auzit Elisabeta salutul Mariei, a tresăltat copilul în sânul ei, iar Elisabéta a fost umplută de Duhul Sfânt şi a strigat cu glas puternic: Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul sânului tău! Şi de unde îmi este [dată] mie aceasta ca să vină mama Domnului meu la mine?” (Lc 1,41-43)

Marie, datorită disponibilității tale, Elisabeta a putut să se lase atinsă de Domnul venit în lume și prezent în tine. Cu tine, Marie, îl rugăm pe Domnul secerișului pentru ca Biserică, ca ea să fie mereu deschisă oamenilor de astăzi. Să fim dispuși noi înșine să-i slujim pe frații noștri, mărturisind astfel bucuria de a-l urma pe fiul tău.

 Al treilea mister: Nașterea lui Isus: „Îngerul le-a spus: Nu vă temeţi, căci, iată, vă vestesc o mare bucurie care va fi pentru tot poporul: astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut Mântuitorul care este Cristos Domnul”. (Lc 2,10-11) 

Marie, în Isus, fiul tău, Dumnezeu s-a făcut om. Întruparea sa alungă orice teamă, fiindcă el este mereu prezent alături de noi. Cu tine, Marie, ne rugăm pentru a putea sesiza prezența lui Isus cel înviat în viața noastră și, astfel, prin cuvintele și faptele noastre, să putem construi o lume de pace și de dreptate.

 Al patrulea mister: Prezentarea la Templu: „Acum eliberează-l, pe slujitorul tău, Stăpâne, după cuvântul tău, în pace, căci au văzut ochii mei mântuirea ta pe care ai pregătit-o înaintea tuturor popoarelor, lumină spre luminarea neamurilor şi gloria poporului tău, Israel!” (Lc 2, 29-32).

Marie, împreună cu Iosif, soțul tău feciorelnic, l-ați prezentat pe Isus la Templu, iar bătrânul Simeon ni-l descoperă ca lumină a lumii. Cu tine, Marie, îl rugăm pe Domnul secerișului pentru toți cei care își consacră viața Domnului, ca ei să fie lumină și speranță pentru lumea de astăzi.

 Al cincilea mister: Regăsirea lui Isus: „El însă le-a spus: De ce m-aţi căutat? Nu ştiaţi că eu trebuie să fiu în casa Tatălui meu?. Însă ei n-au înţeles cuvântul pe care li-l spusese” (Lc 2, 49-50).

Marie, în timpul anilor petrecuți alături de fiul tău, ai trăit experiențe pe care nu ți le-ai imaginat niciodată. În ziua regăsirii lui Isus la Templu, tu nu ai înțeles cuvintele lui, totuși, te-ai încrezut în promisiunea Domnului la care meditai în inima ta. Cu tine, Marie, îl rugăm pe Domnul secerișului, să ne dea și nouă încrederea care te însuflețea, atunci când, asemenea ție, nu înțelegem planul său cu noi. Să avem curajul de a propune sau de a alege calea preoției, a vieții consacrate, dar și a căsătoriei într-o lume în care totul ni se pare atât de nesigur.

 Misterele de lumină

Primul mister: Botezul lui Isus: „În zilele acelea, a venit Isus din Nazaretul Galileii şi a fost botezat de Ioan în Iordan. Şi îndată ce s-a ridicat din apă, a văzut cerurile deschise şi Duhul, ca un porumbel, coborând spre el. Şi din cer a fost un glas: Tu eşti Fiul meu cel iubit, în tine mi-am găsit bucuria” (Mc 1,9-11).

Isus, lumina lumii, se prezintă cu umilință în fața lui Ioan Botezătorul pentru a fi botezat.Prin botezul său, Isus dorește să ne învețe că pentru a intra în Împărăția iubirii Tatălui, trebuie să te naști din apă și din Duhul Sfânt (cf. In 3,5). Porumbelul care coboară asupra lui Isus îl simbolizează pe Duhul Sfânt care ne este dăruit și nouă în timpul Botezului și care ne face copii ai lui Dumnezeu. Astfel îl putem numi pe Dumnezeu Tată. Fiecare dintre noi, prin credință, putem auzi același glas al Tatălui: Tu ești fiul meu cel iubit, în tine mi-am găsit bucuria.

Cu tine, Marie, ne rugăm Domnului secerișului să ne ajute să trăim ca adevărați copii ai lui Dumnezeu, trăind într-o continuă dorință de a ne sfinți.

 Al doilea mister: Manifestarea atotputerniciei lui Isus la nunta din Cana: „S-a făcut o nuntă în Cana Galileii şi mama lui Isus era acolo. A fost chemat şi Isus cu discipolii lui la nuntă. Lipsind vinul, mama lui Isus i-a zis: Nu [mai] au vin. Mama lui Isus le-a spus slujitorilor: Faceţi tot ce vă va spune!” (In 2, 1-5).

La Cana, în Galilea, la începutul activității sale publice, Isus transformă o mare cantitate de apă într-un vin savuros. Aceasta a avut loc datorită mijlocirii Mariei care se prezintă în fața fiului ei spunându-i de lipsa vinului. Maria mijlocește pentru o familie aflată într-o situație umilitoare. Prin minunea care se petrece, Isus își manifestă gloria sa, iar discipolii cred în el. După ce i-a chemat să-l urmeze, Isus îi invită pe ucenicii săi la o nuntă. De ce la o nuntă și nu o retragere în deșert pentru a se ruga? Pentru că Împărăția cerurilor se aseamănă unui ospăț de nuntă. Nunta din Cana face referire la nunta veșnică unde toți oamenii sunt invitați la masă, este vorba de noua alianță în Isus Cristos unde el este mirele divin.

Cu tine, Marie, ne rugăm Domnului secerisului, pentru familiile noastre, pentru ca ele să fie locul în care să fie trăită plenitudinea darului alianței, unde apa umanității noastre să poată fi transformată în vinul iubirii divine. Astfel, familiile noastre vor deveni locuri de sfințire și terenuri fertile roditoare de vocații.

Al treilea mister: Proclamarea împărăției lui Dumnezeu: „[Isus] străbătea toată Galileea, învăţând în sinagogile lor, predicând evanghelia împărăţiei şi vindecând orice boală şi orice suferinţă în popor. [...] Văzând mulţimile, [Isus] s-a urcat pe munte şi, după ce s-a aşezat, s-au apropiat de el discipolii săi. Şi, deschizându-şi gura, îi învăţa, zicând: Fericiţi cei săraci în duh, pentru că a lor este împărăţia cerurilor!” (Mt 4, 23; 5, 1-3)

Isus anunță sosirea Împărăției lui Dumnezeu și îi invită pe oameni la convertire, iertând păcatele celor care se apropie de el cu umilință.

Milostivirea lui Dumnezeu manifestată în Fiul său, Isus Cristos, continuă până la sfârșitul timpurilor. Slujirea săracilor este un act de evanghelizare în care persoanele consacrate îl reprezintă pe Isus ce anunță oamenilor Împărăția lui Dumnezeu, un Isus ce vindecă pe cei bolnavi și răniți, un Isus ce-i întoarce pe cei păcătoși pe calea binelui, un Isus ce binecuvântează copiii și face bine tuturor.

Cu tine, Marie, care ai fost primul ucenic ce te-ai pus printr-o dăruire totală în slujirea planului de mântuire a lui Dumnezeu, ne rugăm ca Domnul secerișului să trimită cât mai mulți lucrători în secerișul său.

 Al patrulea mister: Schimbarea la față: „După şase zile, Isus i-a luat pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan, fratele lui, i-a dus deoparte pe un munte înalt şi i s-a schimbat înfăţişarea înaintea lor: faţa lui a strălucit ca soarele şi hainele lui au devenit albe ca lumina. [și] iată că i-a învăluit un nor luminos şi iată că un glas din nor spunea: Acesta este Fiul meu cel iubit, în care este plăcerea mea; ascultaţi de el!” (Mt 17, 1-13).

Petru, Iacob și Ioan participă la evenimentul schimbării la față a lui Isus de pe muntele Tabor. În acest moment ei văd un Isus luminos, glorios, alături de două personaje importante ale Vechiului Testament, Moise și Ilie. Viața consacrată are misiunea de a-l arăta lumii pe Fiul lui Dumnezeu făcut om ca Splendoarea în fața căreia pălește orice altă lumină, ca pe Frumusețea infinită care singură poate umple inima omului. O tradiție creștină veche leagă viața contemplativă de rugăciunea lui Isus făcută pe acest munte al schimbării la față. Mesajul monahismului și al vieții contemplative dorește să spună că Dumnezeu pus pe primul loc oferă existenței umane o plenitudine de sens și de bucurie, căci omul este făcut pentru Dumnezeu și nu-și va afla liniștea până nu se va odihni în Dumnezeu, după cum spunea sfântul Augustin.

Cu tine, Marie, care ești reflecția Frumuseții divine, ne rugăm Domnului secerișului, de a fi mereu adoratori fascinați de splendoarea feței sale, astfel încât viața noastră să fie trasfigurată de contemplarea sa.

 Al cincilea mister: Instituirea sfintei Euharistii: „Domnul Isus, în noaptea în care era vândut, a luat pâinea şi, mulţumind, a frânt-o şi a zis: Acesta este trupul meu cel care este pentru voi. Faceţi aceasta în amintirea mea!. De asemenea, după cină, a luat potirul spunând: Acesta este potirul noului legământ în sângele meu. Faceţi aceasta, ori de câte ori beţi, în amintirea mea!”(1Cor 11,23-25)

Înainte de a părăsi lumea aceasta, Isus ne-a lăsat semnul prezenței sale permanente în mijlocul nostru: pâinea și vinul care, prin cuvintele preotului de la sfânta Liturghie, devin trupul și sângele lui Cristos. ,,Cine mănâncă trupul meu și bea sângele meu rămâne în mine și eu în el” (In 6,56). Euharistia, rod al sacrificiului lui Isus de pe cruce, ne descoperă dorința sa de a fi în mijlocul nostru ca un prieten. La rândul nostru, ca prieteni ai lui Isus, suntem invitați să trăim asemenea lui. Așa cum el a spălat cu umilință și cu iubire picioarele ucenicilor săi și noi suntem invitați să devenim slujitori unii altora în iubire, în iertare. Să devenim astfel o euharistie vie.

Cu tine, Marie, care ai fost prima care ai primit Trupul lui Isus, ne rugăm Domnului secerișului de a trezi în tineri vocații la sfânta Preoție pentru ca Pâinea vieții să nu lipsească niciodată poporului aflat în deșertul acestei lumi.

 Misterele de durere

 Primul mister: Agonia lui Isus: „[Isus] s-a îndepărtat de ei ca la o aruncătură de piatră şi, punându-se în genunchi, se ruga, spunând: Tată, dacă vrei, îndepărtează potirul acesta de la mine, dar nu voinţa mea, ci a ta să fie!”(Lc 22,41-42)

Marie, cu câteva ore înainte de moartea sa, fiul tău, Isus, trece prin proba îndoielii, dar este atât de unit cu Tatăl încât se abandonează voinței sale. Cu tine, Marie, ne rugăm Domnului secerișului pentru toți tinerii care doresc să-și construiască viața lor pe stânca solidă care este Isus Cristos, dar care se îndoiesc sau ezită de a se angaja în urmarea lui, ca ei să fie mereu disponibili Duhului Sfânt pentru a conștientiza că renunțarea pe care o cere urmarea lui Isus este puțin lucru în comparație cu ceea ce ei vor primi în schimb.

 Al doilea mister: Biciuirea lui Isus: „iar pe Isus, biciuindu-l, l-a dat ca să fie răstignit” (Mt 27,26)

Marie, trupul fiului tău este sfâșiat de loviturile de bici, totuși, el va spune puțin mai târziu: „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac” (Lc 23,33). În fața urii, singurul răspuns posibil este cel al iertării. Cu tine, Marie, ne rugăm Domnului secerișului pentru toți cei botezați care îndeplinesc o slujire particulară în Biserică, ca ei să fie martori animați de o iubire înflăcărată în lumea noastră adesea sfâșiată de loviturile urii și ale violenței.

 Al treilea mister: Încununarea cu spini: „Atunci, soldaţii guvernatorului l-au adus pe Isus în pretoriu şi au adunat în jurul lui toată cohorta şi, după ce l-au dezbrăcat, l‑au acoperit cu o mantie purpurie. Împletind o coroană de spini, i‑au pus-o pe cap, iar în mâna dreaptă o trestie şi, îngenunchind înaintea lui, îşi băteau joc de el, spunând: Bucură-te, rege al iudeilor!. Apoi, scuipându-l, îi luau trestia şi-l loveau peste cap” (Mt 27,27-30).

Marie, în acest moment, fiul tău, Isus, cunoaște umilința extremă: este considerat un rege de comedie, luat în râs, batjocorit. Astfel el devine însoțitorul celor care, de-a lungul timpului, au cunoscut persecuțiile pentru faptul că au făcut din Isus regele și salvatorul lor. Cu tine, Marie, ne rugăm Domnului secerișului pentru toți creștinii care și astăzi sunt persecutați. Uniți cu ei în rugăciune, să fim și noi constructori curajoși ai Împărăției pe care Isus a inaugurat-o prin venirea sa în lume.

 Al patrulea mister: Isus își duce crucea: ,,În timp ce ieşeau, au găsit un om din Cirene cu numele de Simon. Pe acesta l-au constrâns să-i ducă crucea” (Mt 27,32).

Marie, fiul tău nu este singur pe drumul crucii. Simon din Cirene este prezent și el pe acest drum pentru a-l ajuta pe Isus să-și poarte crucea pe drumul greu al Golgotei. Mulți tineri se angajează în diferite grupuri și asociații în Biserică, arătându-se disponibili invitației fiului tău, de a se pune în serviciul celor mici și săraci. Cu tine, Marie, ne rugăm Domnului secerișului pentru tinerii care se angajează pentru a-i sluji pe cei nevoiași în mod gratuit, pentru ca ei să recunoască în ceilalți prezența lui Cristos: „tot ce aţi făcut unuia dintre fraţii mei cei mai mici, mie mi‑aţi făcut” (Mt 25,40).

 Al cincilea mister: Moartea lui Isus pe cruce: „După aceasta, văzând Isus că toate s-au împlinit, ca să se împlinească Scriptura, a zis: Mi-e sete. Era acolo un vas plin cu oţet. Atunci, ei au pus în isop un burete îmbibat cu oţet şi i l-au apropiat de gură. După ce a luat oţetul, Isus a spus: S-a împlinit. Şi, plecându-şi capul, şi-a dat duhul” (In 19, 28-30).

Marie, fiul tău a ajuns până la iubirea maximă. A răspunde chemării fiului tău de a-l urma, înseamnă a ne dărui viața, pentru ca, împreună cu el, omenirea să meargă pe drumul învierii. Cu tine, Marie, ne rugăm Domnului secerișului pentru Sfântul Părinte Papa, pentru episcopi, preoți și diaconi care au misiunea de a conduce poporul lui Dumnezeu pe drumul învierii într-o lume deseori agitată și tulburată, ca ei să poată sustrage din relația cu Cristos cel viu forța necesară pentru a-și îndeplini slujirea lor, fiind susținuți în același timp și de colaborarea credincioșilor pe care îi păstoresc.

 Misterele de slavă

Primul mister: Învierea lui Isus: „Intrând în mormânt, au văzut un tânăr aşezat la dreapta, îmbrăcat cu o haină lungă, albă, şi au fost cuprinse de spaimă. Dar el le-a zis: Nu vă înspăimântaţi! Îl căutaţi pe Isus Nazarinéanul, cel răstignit. A înviat, nu este aici! Iată locul în care îl puseseră!” (Mc 16, 5-6).

Marie, în dimineața Paștelui, vestea îngerului pe care ai primit-o la Buna Vestire, capătă un sens nou: „sfântul care se va naşte va fi numit Fiul lui Dumnezeu” (Lc 1,35). Da, Isus, pe care tu l-ai purtat, crescut și însoțit în tăcere în anii copilăriei și tinereții sale în mijlocul oamenilor, este Fiul lui Dumnezeu care deschide umanității porțile vieții veșnice. Cu tine, Marie, ne rugăm Domnului secerișului pentru Sfânta Biserică, trupul lui Cristos înviat prezent în lume, ca ea să nu se lase atinsă de descurajare, iar cei botezați să-și amintească că sunt templele Duhului Celui înviat și să trăiască în lume ca oameni înnoiți și mărturisitori ai învierii.

 Al doilea mister: Înălțarea lui Isus: „Însă, când va veni Duhul Sfânt asupra voastră, voi veţi primi o putere şi îmi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea şi Samaria şi până la marginile pământului.  Şi spunând acestea, sub privirile lor, [Isus] a fost înălţat şi un nor l-a ascuns din ochii lor” (Fap 1, 8-9).

Marie, în dimineața înălțării, fiul tău, Isus, îi trimite pe ucenicii săi în misiune. Duhul Sfânt îi va conduce la întâlnirea cu toate popoarele. Cu tine, Marie, ne rugăm Domnului secerișului, pentru toți misionarii: preoți, presoane consacrate și laici care vestesc Evanghelia în diferite zone de misiune, ca ei să fie animați de curaj și bucurie în mărturisirea credinței în Isus Cristos și să fie un stimulent pentru întreaga Biserică de a fi misionară, de a fi deschisă să meargă la întâlnirea cu toți oamenii.

 Al treilea mister: Coborârea Duhului Sfânt: „Toţi au fost umpluţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum Duhul le dădea să vorbească”. (Fap 2,4)

Marie, în ziua Bunei Vestiri, îngerul Domnului ți-a spus să nu te temi căci ,,Duhul Sfânt va veni asupra ta și puterea Celui Preaînalt te va umbri” (Lc 1, 35). În ziua Rusaliilor, același Duh Sfânt este dăruit Bisericii, Duh care alungă orice teamă. Astfel, Biserica poate anunța cu încredere vestea cea bună a învierii. Cu tine, Marie, ne rugăm Domnului secerișului, pentru toți credincioșii din dieceza noastră care au primit sau vor primi sacramentul Mirului în acest an, ca rămânând fideli Duhului Sfânt pe care l-au primit, să răspundă cu curaj vocației lor creștine și să trăiască cu bucurie Evanghelia în viața lor.

Al patrulea mister: Ridicarea sfintei Fecioare Maria cu trupul și sufletul la cer: ,,căci mi-a făcut lucruri mari Cel Atotputernic şi numele lui e sfânt!” (Lc 1,49).

Marie, prin ridicarea ta la cer, noi te sărbătorim ca pe cea care călăzește și susține speranța Bisericii care se află pe pământ în drum spre mântuire. Cu tine, Marie, ne rugăm Domnului secerișului pentru Sfânta Biserică, ca ea să mărturisească faptele minunate ale lui Dumnezeu și să cheme cu încredere și bucurie lucrători pentru a vesti Evanghelia în mijlocul oamenilor.

 Al cincilea mister: Încoronarea sfintei Fecioare Maria în cer ca regină: „și s-a arătat în cer un semn mare: o Femeie îmbrăcată în soare; ea avea luna sub picioarele ei, iar pe cap o coroană de douăsprezece stele” (Ap 12,1).

Marie, ajunsă în fața lui Dumnezeu Tatăl, ești încoronată de glorie și onoare. Dintr-o copilă simplă din Palestina ai devenit mare în inima lui Dumnezeu pentru încrederea și disponibilitatea ta. Cu tine, Marie, ne rugăm Domnului secerișului ca, meditând aceste mistere de credință împreună cu tine, să fim mereu disponibili chemării de a-l urma pe fiul tău, Isus Cristos și, prin noi, această chemare să ajungă și la oamenii pe care îi întâlnim.

 

Să ne rugăm

 

Rugăciuni pentru vocații

 

Spre tine, Doamne, ne îndreptăm cu încredere!

Fiule al lui Dumnezeu, trimis de Tatăl la oamenii din toate timpurile și din toate părțile pământului!

Te invocăm prin mijlocirea Mariei, Maica ta și a noastră: fă ca în Biserică să nu lipsească vocațiile, în particular acelea dedicate în mod special împărăției tale. Isuse, Mântuitor unic al omului! Te rugăm pentru ai noștri frați și surori care au răspuns „da” chemării tale la preoție, la viața consacrată și la misiune.

Fă ca experiențele lor să se reînnoiască zi de zi, și să devină evanghelie vie. Doamne milostiv și sfânt, continuă să trimiți lucrători noi în secerișul împărăției tale!

Ajută-i pe aceia pe care îi chemi să te urmeze în acest timp al nostru: fă așa încât, contemplând chipul tău, să răspundă cu bucurie la misiunea minunată pe care le-o încredințezi spre binele poporului tău și al tuturor oamenilor.

Tu care ești Dumnezeu și viețuiești și domnești împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt în vecii vecilor. Amin.

Sf. Ioan Paul al II-lea

A XLI-a Zi Mondială de Rugăciune pentru Vocații

23 noiembrie 2003

 

Isuse, Fiul lui Dumnezeu, în care sălășluiește plinătatea divinității, tu chemi pe toți cei botezați „să înainteze în larg”, străbătând calea sfințeniei.

Trezește în inimile tinerilor dorința de a fi în lumea de azi mărturisitori ai puterii iubirii tale. Umple-i cu Duhul tău de tărie și prudență, ca să fie capabili să descopere adevărul deplin despre sine și despre vocația proprie.

Mântuitorul nostru, trimis de Tatăl pentru a ne arăta iubirea milostivă, fă Bisericii tale darul unor tineri pregătiți să înainteze în larg, pentru a fi printre frați manifestare a prezenței tale care reînnoiește și mântuiește.

Fecioară Marie, maica Mântuitorului, călăuză sigură pe drumul către Dumnezeu și aproapele, tu care ai păstrat cuvintele sale în intimitatea inimii, sprijină cu mijlocirea ta maternă familiile și comunitățile ecleziale, ca să-i ajute pe adolescenți și pe tineri să răspundă cu generozitate la chemarea Domnului. Amin.

Sf. Ioan Paul al II-lea,

A XLII-a Zi Mondială de Rugăciune pentru Vocații

17 aprilie 2005

 

O Tată, fă să răsară între creștini numeroase și sfinte vocații la preoție, care să mențină vie credința și să păstreze amintirea recunoscătoare a Fiului tău Isus prin predicarea cuvântului său și administrarea sacramentelor, cu care tu reînnoiești încontinuu pe credincioșii tăi.

Dă-ne slujitori sfinți ai altarului tău, care să fie păzitori atenți și zeloși ai Euharistiei, sacramentul darului suprem al lui Cristos pentru răscumpărarea lumii.

Cheamă slujitori ai milostivirii tale, care, prin sacramentul Reconcilierii să răspândească bucuria iertării tale.

Fă, o Tată, ca Biserica să primească cu bucurie numeroasele inspirații ale Duhului Fiului tău și, docilă față de învățăturile sale, să se îngrijească de vocațiile la slujirea preoțească și la viața consacrată.

Susține pe episcopi, pe preoți, pe diaconi, pe cei consacrați și pe toți cei botezați în Cristos, pentru ca să îndeplinească în mod fidel misiunea lor în slujba evangheliei.

Îți cerem aceasta prin Cristos Domnul nostru. Amin.

Marie, regina apostolilor, roagă-te pentru noi!

Papa emerit Benedict al XVI-lea

A XLIII-a Zi Mondială de Rugăciune pentru Vocații

7 mai 2006

 

Sfinte Iosif, tu care ai iubit-o pe Maria cu libertate şi ai ales să renunţi la imaginarul tău pentru a face spaţiu realităţii, ajută pe fiecare dintre noi să ne lăsăm surprinşi de Dumnezeu şi să primim viaţa nu ca pe un neprevăzut de care să ne apărăm, ci ca pe un mister care ascunde secretul bucuriei adevărate. Dobândeşte tuturor logodnicilor creştini bucuria şi radicalitatea, păstrând însă mereu conştiinţa că numai milostivirea şi iertarea fac posibilă iubirea. Amin.

 

Sfinte Iosif,tu care ai păzit legătura cu Maria și cu Isus, ajută-ne să avem grijă de relațiile din viața noastră. Nimeni să nu experimenteze acel sentiment de abandonare care vine din singurătate. Fiecare să se reconcilieze cu propria istorie, cu acela care l-a precedat, și să recunoască și în greșelile comise un mod prin care Providența și-a făcut drum, iar răul nu a avut ultimul cuvânt. Arată-te prieten pentru cel căruia îi este mai greu, și așa cu i-ai sprijinit pe Maria și pe Isus în momentele dificile, tot așa susține-ne și pe noi pe drumul nostru. Amin.

 

Sfinte Iosif, tu care ai avut mereu încredere în Dumnezeu și ai făcut alegerile tale condus de providența sa, învață-ne să nu ne bazăm atât pe proiectele noastre, cât mai ales pe planul său de iubire. Tu care vii din periferii, ajută-ne să convertim privirea noastră și să preferăm ceea ce lumea rebutează și pune la margini. Întărește pe cel care se simte singur și susține pe cel care se angajează în tăcere pentru a apăra viața și demnitatea umană. Amin.

 

Papa Francisc

 

 

 

 Bacău: Admiterea în clasa a IX-a la Seminarul Liceal "Sfântul Iosif" pentru anul şcolar 2022-2023

"În acest timp în care glasul lui Dumnezeu pare sufocat de «alte voci», iar propunerea de a-l urma pe Cristos, dăruindu-i întreaga viaţă, pare mult prea grea, fiecare comunitate creştină, fiecare credincios trebuie să-şi asume cu responsabilitate misiunea de a promova vocaţiile la preoţie şi la viaţa consacrată" (Mesajul Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea pentru a XLVIII-a Zi Mondială de Rugăciune pentru Vocaţii).

Conştienţi de responsabilitatea şi misiunea pe care o avem în Biserica noastră locală, vom organiza şi anul acesta concursul de admitere la Seminar pentru anul şcolar 2022-2023.

Ştim cu toţii că, în ultimii ani, opţiunile absolvenţilor clasei a VIII-a pentru Seminar sunt tot mai puţine, iar numărul scăzut al seminariştilor pune sub semnul întrebării viitorul acestei instituţii. În aceste condiţii, după discuţii repetate cu episcopii diecezei noastre şi după consultarea Consiliului Prezbiteral în data de 28 aprilie 2022, s-a decis deschiderea clasei a IX-a de seminar şi pentru elevii - băieţi - care vor să urmeze acest profil, fără a fi seminarişti. Pentru a putea completa o clasă, dorim să oferim posibilitatea băieţilor să frecventeze cursurile clasei a IX-a, profil teologic, de la Seminarul Liceal, fie ca elevi navetişti, fie ca elevi interni, având asigurate, contra cost, cazare şi masă. Precizăm încă o dată că aceşti tineri nu vor fi seminarişti, ci vor avea un program şi un regulament diferit.

Planul de şcolarizare prevede o clasă - 24 de locuri, profil teologic.

Înscrierile se fac în perioada 16-17 mai 2022, la secretariatul Seminarului Liceal "Sfântul Iosif" (Calea Moldovei, nr. 233, Bacău), între orele 9.00-16.00.

Candidaţii vor susţine probele de aptitudini miercuri, 18 mai 2022, începând cu ora 9.00.

Probele de aptitudini cuprind:

• un interviu/colocviu/probă orală, evaluate cu calificativ admis/respins

  • verificarea dicţiei prin rostirea unei rugăciuni/poezii, la alegerea candidatului;

  • motivarea alegerii unei unităţi de învăţământ vocaţional teologic;

• o probă de verificare a cunoştinţelor religioase evaluată cu notă

  • proba de verificare a cunoştinţelor religioase constă în calcularea, cu două zecimale, fără rotunjire, a mediei aritmetice a mediilor anuale la disciplina Religie din clasele V-VIII. Nota prin care se evaluează această probă constituie nota finală la probele de aptitudini;

  • Media minimă la proba de verificare a cunoştinţelor religioase la disciplina Religie trebuie să fie minimum 7 (şapte).

Comunicarea rezultatelor la probele de aptitudini - 23 mai 2022.

Rezultatele la probele de aptitudini nu sunt rezultate finale: absolvenţii clasei a VIII-a, inclusiv cei care s-au înscris la noi şi au susţinut şi promovat probele de aptitudini, vor susţine testele naţionale urmând ca în data de 8 iunie 2022 să fie actualizate listele şi să se comunice rezultatele finale.

Dosarul de înscriere va cuprinde următoarele acte:

1. anexa la fişa de înscriere - se eliberează de şcoala de provenienţă şi va fi dusă înapoi după probele de aptitudini, completată cu notele obţinute şi ştampilată de noi;

2. certificat de naştere - copie;

3. adeverinţă cu mediile anuale la disciplina Religie din clasele V-VIII;

4. fişa medicală în original;

5. declaraţie din partea candidatului şi a părintelui/reprezentantului legal al acestuia că au luat la cunoştinţă Regulamentul de Ordine Interioară şi că sunt de acord să îl respecte;

6. caracterizare-recomandare din partea părintelui paroh.

Pentru mai multe detalii puteţi contacta unul dintre următoarele numere de telefon: 0741.911.527 - pr. Tarciziu Grădinaru, 0741.330.066 - pr. Raimond-Tiberiu Iancu, 0741.616.832 - pr. Liviu Focioroş.

Pr. dr. Anton Săboanu,
director

Colegiul Naţional Catolic "Sfântul Iosif" Bacău
Calea Moldovei, 233, 600353-Bacău
tel. 0234.550.467, 0234.550.468;
tel. director: 0234.574.513
fax 0234.579.642
cod fiscal 19122190
www.colegiulcatolicbacau.ro

Rugăciune pentru vocații

 

Totul sau nimic

 

Pentru aprofundarea Zilei Mondiale a Vocațiilor, Oficiul pentru vocații Iași recomandă mai ales grupurilor de tineri vizionarea mărturiei vocațională a sorei Clara Crockett.

 Clara Crockett sau căutarea Absolutului

 „Deviza vieții mele a fost totul sau nimic, a deveni o actriță celebră sau nimic. Alb sau negru. Pot spune că am căutat iubirea în locuri în care nu am găsi-o. Am avut iubiți, prieteni și prietene, mult succes în lumea teatrului, am jucat într-un film, am fost prezentatoare etc. Și cu toate acestea mă simțeam neîmplinită”.

 

Clara Crockett, o soră cu un temperament de clown, a trecut la Domnul în 2016 la vârsta de doar 33 de ani după ce un cutremur de pământ a făcut ca locuința în care se afla cu câteva tinere cărora le preda lecții de chitară, să cadă peste ea. Sora Clara a lăsat în urma ei o mărturie de viață impresionantă: „Domnul m-a învățat un lucru: cel care își pierde viața și care se uită pe sine, cel care moare pentru sine, este fericit și acesta este adevărul”.

 

Clara s-a născut în 1982 în Irlanda de Nord într-o familie catolică nepracticantă. Orașul său natal, Derry, era marcat de conflicte politice, violența și ura prezentă în societate ajung să rănească inima ei. Cu toate acestea ea reușește să anime atmosfera în sala sa de clasă imitând într-un mod foarte vesel vreun profesor sau făcând temele colegilor ei în schimbul câtorva țigări. Visul ei era acela de a deveni o actriță cu renume mondial. Astfel ea scrie piese și joacă teatru. Datorită talentului ei ajunge în televiziune la vârsta de 15 ani, unde prezintă două emisiuni la două posturi importante. Tot la această vârstă ea încetează să mai participe la Sfânta Liturghie.

 

În anul 2000, prietena ei, Sharon, o invită să meargă în Spania, călătoria fiind gratuită. Clara în vârsta de 17 ani credea că va merge la plajă și în cluburi, dar mai apoi își va da seama că era vorba despre un pelerinaj chiar în plină Săptămână Sfântă. Cu toate acestea Clara nu renunță să meargă, numele său fiind deja pe biletul de călătorie. Programul spiritual era organizat de Casa Mamei, o cumunitate religioasă recunoscută în 1994 de episcopul de Cuenca, Mons. José Guerra Campos. În primele zile ale prezenței sale în Spania, Clara pare că se plicitisește. Ajunge în Vinerea Sfântă unde participă la celebrarea pătimirii Domnului. Se așază undeva în spatele bisericii și așteaptă sfârșitul celebrării pentru a servi cina.

 

În timpul procesiunii pentru venerarea crucii se pune și ea în rând cu mâinile în buzunar. Când a venit momentul să sărute crucea, Clara a simțit un electroșoc spiritual, în acel moment a înțeles că Dumnezeu și-a dat viața în mod real pentru ea și că singurul mod de a-i răspunde este de a se oferi lui pe sine însăși. Câteva minute mai târziu ea îi mărturisește părintelui Rafael Alonso, fondatorul comunității, dorința sa de a deveni călugăriță. Totuși cum ea dorea să fie celebră, Clara se gândește la cele două „vocații” spunându-și că poate deveni o soră celebră. Domnul îi va asculta această dorință.

 

Reținem de aici o primă învățătură. Domnul a intervenit în viața ei într-un mod surprinzător, totuși, fără invitația prietenei sale, Sharon, Clara nu ar fi participat la pelerinajul organizat de comunitatea în care ea va intra câteva luni mai târziu. Inițiativele surprinzătoare ale lui Dumnezeu nu sunt pentru noi o încurajare la o lipsă de elan misionar.

După aceste zile intense, Clara se întoarce în Irlanda și aici participă la turnarea unui film. Lumea cinematografică o conduce spre alcool, țigări, droguri, relații. Ea va explica mai târziu: „credeam că nu mă voi putea opri din toate acestea. Simțeam că nu aveam puterea necesară…evident că nu aveam forța necesară, căci nu-l rugasem pe Domnul să mă ajute. Voiam să fac totul prin forțele mele. Ea va recunoaște mai apoi această stare de păcat de moarte în care a trăit, departe de harul lui Dumnezeu.

 

Asemenea Sfintei Faustina care s-a întâlnit cu Cristos în timpul unui bal, Clara primește și ea o a doua chemare divină în plină discotecă, chiar când băuse alcool peste măsură. Domnul i s-a făcut prezent și îi pune această întrebare: „De ce continui să mă rănești?”

La câteva zile după, în camera unui hotel din Londra în care se pregătea pentru turnarea unui film, ea simte foarte puternic un gol interior al existenței sale. Clara înțelege atunci că viața sa nu are sens decât dacă ea i se oferă lui Cristos.

 

Acest lucru se petrece în 2001 când intră în comunitatea surorilor Slujitoarele „Casei Mamei”, unde ea începuse itinerariul spiritual. Cu toate acestea continuă să fie deranjată de apelurile managerului său care o cheamă din nou pe platourile de filmare iar vechiul anturaj continuă să o descurajeze în urmarea dorinței sale de consacrare lui Dumnezeu. Pentru a scăpa de toate acestea și a se oferi în întregime lui Dumnezeu, Clara decide să părăsească Irlanda pentru a merge în Spania.

Aici găsim o a doua învîțătură: nu putem să ne convertim doar prin propriile forțe. Pe lângă voința proprie de a lupta împotriva păcatului, este nevoie și de necesitatea de a-i cere lui Dumnezeu ajutorul conștienți fiind de cuvintele lui Cristos: „Fără mine nu puteți face nimic” (In 15, 5).

Marele sacrificiu al vieții sale a fost acela de a renunța la visul ei de a ajunge o actriță faimoasă la Hollywood: „La început aveam ispita de a privi înapoi și de a mă plânge, dar am înțeles apoi că am găsit o iubire mai mare”, spune ea.

Debutul său în viața religioasă nu a fost simplu. Inima sa rănită de violențele din Derry trebuia vindecată printr-un balsam de pace și de caritate. Efortul psihic o obosea foarte mult. Îi plăcea să atragă atenția, făcându-și intrarea solemnă în sala de mese zicând: „Iată-mă!”. Treptat, harul a ajuns să depășească această dorință de afirmare.

Toată viața sa, tot temperamentul său a condus spre dorința de a parcurge tot mai mult calea sfințeniei, iar această dorință de sfințenie a făcut să dispară toată zgura din persoanlitatea sa.

Clara pronunță primele sale voturi în anul 2006, luând numele de sora Clara Maria a Sfintei Treimi și a Inimii Mariei. În anul 2010 pronunță voturile pe viață, la 10 ani de la prima ei chemare.

De-a lungul anilor, ea desfășoară o activitate intensă în mai multe case ale comunității, în Spania, în Florida și în Ecuador. De apostolatul său beneficiază tinerii săraci care fac parte din familii în dificultate. De asemenea, participă și la alte activități cum ar fi apostolatul bolnavilor în fază terminală în perioada petrecută la Valencia.

Sora Clara avea un dar special de a atinge sufletele copiilor și a adolescenților. Un tânăr care a întâlnit-o pe sora Clara mărturisește: „Primul lucru care îmi atrăgea atenția la sora Clara, pe lângă simțul umorului și afecțiunea cu care ne primea, era modul în care ea vorbea cu Domnul”. Chiar dacă făcea o mie de mimici când spunea o glumă, atunci când se ruga, ochii ei erau asemenea unei îndrăgostite care pronunța plină de respect: „Domnul nostru”. Clara le spunea tuturor că trebuie să începi prin a fi în starea harului sfințitor, altfel restul nu servește la nimic.

O tânără își amintește despre o situație când a întâlnit-o pentru prima dată pe sora Clara atunci când ea era încă novice: „Cine este această soră ciudată cu un accent irlandez și nebună? Aceasta a fost prima mea impresie despre ea. După ce am cunoscut-o mai îndeaproape, am descoperit că a fi sfânt și a fi „cool” sunt compatibile și constituie un mod minunat de a trăi”.

 

Umorul era modul ei de a schimba o situație tensionată. De exemplu, la finalul unui campus responsabilii au cerut să se facă curățenie și acest lucru a creat o mică tensiune. Atunci Clara pentru a da exemplu și a detensiona situația a luat o mătură și a început să joace rolul unui clown.

Virtuțile sale reies clar din mărturia uneia dintre superioarele sale: „Nu știam mereu ce anume îi plăcea să facă și ce nu, trebuia eu să ghicesc. Când îi ceream un lucru, ea mereu răspundea: Desigur!”

O virtute de-a sa poate fi aceea a generozității. Ea scria aceste cuvinte cu un an înainte de a muri: „Nu pot să explic această bucurie și această dorință plină de entuziasm de a suferi pentru Domnul. Totul mi se pare derizoriu: privarea de somn, postul, căldura, slujirea celorlalți. Tot ceea ce mă costă mă umple de bucurie deoarece aceasta mă apropie de Domnul”.

Câteva luni mai târziu ea scria aceste cuvinte: „Sunt fericită! Fericită! Fericită! Chiar dacă sunt zile când multe lucruri sunt grele de împlinit. Toate acestea merită efortul de a-mi da viața pentru Dumnezeu care este atât de mare. Este ceea ce inima mea a dorit mereu și ceea ce nicio iubire umană, niciun proiect, niciun alt lucru nu a putut să mă umple. Este un alt lucru pe care Domnul mi-l amintește deseori. Sunt soră de 14 ani, iar eu cer harul de a fi slujitoare, căci, cred cu sinceritate că încă nu am ajuns să fiu astfel. Domnul îmi cere să-l iubesc cu mai multă intensitate și de a-l lăsa să-mi purufice sufletul. Rugați-vă pentru mine pentru ca că nu-i refuz nimic”.

Un cutremur de pământ petrecut pe când ea era în Ecuador a fost cel care a pus capăt pelerinajul său pe acest pământ, cutremur care s-a petrecut la 16 aprilie 2016. Clara a fost găsită sub dărămături cu o bucată de chitară în mână, aproape un rezumat al modului ei de a vedea viața.

Domnul poate a permis o viață atât de scurtă deoarece Clara nu a avut nevoie de mult timp pentru a atinge vârful vieții spirituale. Putem crede că moartea sa a permis ca strălucirea Clarei să se răspândească fără oprire. Astfel, filmul „Totul sau nimic” care povestește viața ei a fost vizionat de peste un million de ori pe Youtube. Sora Kristina Gardner, realizatoarea principală a filmului, arată până unde viața sorei Clara a reușit să inspire un mare număr de persoane.

 

Asemenea Anei Gabriela Caron pentru care s-a început un proces de beatificare sau a fericitului Carlo Acutis supranumit „tocilarul lui Isus”, și Clara Crockett este un mare mărturisitor al secolului al XXI-lea. Ea ne arată cum lumina lui Dumnezeu poate transfigura viețile noastre. Mărturia ei este un răspuns la provocările actuale cu care se confruntă mai ales tinerii.

Chiar dacă nu toată lumea poate să cânte precum sora Clara la chitară și la voce, sau lipsește talentul actoricesc, totuși setea ei de Absolut poate fi și a noastră. Putem să ne însușim o frază de-a ei și să o purtăm cu noi mereu.

 

Sursa : Clare Crockett, ou la recherche de l’absolu (magazine-zelie.com)

 

Materialul video cu subtitrare în limba română îl puteți găsi aici:

https://www.youtube.com/watch?v=sQv8db9xsks