Mărturii despre Papa Benedict al XVI-lea

 

Dragă Benedict al XVI-lea...,

Vorbind despre vocații și discernământ vocațional, trebuie să amintim de diferite modele care ne pot însoți, de persoane care ne-au impresionat prin vocația lor și ne încurajează și pe noi în a ne trăi propria vocație.

Un astfel de model îl reprezintă papa Benedict al XVI-lea trecut la cele veșnice la 31 decembrie 2022 și înmormântat la 5 ianuarie 2023. Acest papă, considerat a fi unul dintre cei mai mari teologi ai Bisericii Catolice, a schimbat viața multor persoane prin prezența și scrierile sale.

Vreau să vă redau în continuare trei mărturii din partea unor persoane care au avut o legătură specială cu papa Benedict al XVI-lea. Ascultând aceste mărturii și noi ne putem lăsa însoțiți în vocația noastră de acest mare papă.

Prima mărturie aparține jurnalistei poloneze Marzena Devoud.

,,Spunând de la distanță ultimul meu adio papei emerit Benedict al XVI-lea, îmi aduc aminte de ziua când l-am întâlnit față în față și am descoperit în privirea sa o inimă care vede. Această privire a avut un impact spiritual în viața mea, un impact la care nu mă așteptam.

Benedict al XVI-lea nu era papa tinereții mele. Născută fiind la Cracovia în 1965, am făcut parte din generația papei Ioan Paul al II-lea. Mai mult, am avut bucuria să-l cunosc încă din copilărie prin diferite întâlniri și discuții care îmi rămân ca un reper pentru viața mea.

 Au fost lecturi ale scrierilor sale sau alte întâlniri cu prietenii și colaboratorii săi, printre care și tatăl meu, Ștefan Wilkanowicz. Am fost însoțită de o gratitudine infinită pentru faptul că papa Ioan Paul al II-lea a fost pentru noi, polonezii, un sprijin, un ghid, un mărturisitor al speranței în timpurile sumbre ale comunismului. Pe scurt, toate întrebările mele despre credință și despre alegerile mele de viață se îndreptau spre al meu papă, Ioan Paul al II-lea.

Cu toate acestea, când m-am aflat în data de 16 octombrie 2005 în Biblioteca Vaticanului în fața papei Benedict al XVI-lea, am fost fascinată de persoana sa, Jeseph Ratzinger îmi părea atât de diferit față de toate etichetele care îi erau puse.

Descoperind adevărata sa față, a fost pentru mine o experiență excepțională la care nu mă așteptam. Proaspăt ales, papa a acceptat să-i ofere tatălui meu premiul Ioan Paul al II-lea, din partea Institutului Drepturilor Omului a Muzeului Auschwitz-Birkenau.

Ceremonia decernării premiului a avut loc după rugăciunea Angelus, în palatul apostolic din Vatican. După partea oficială, la care au fost prezenți printre alții cardinalul Franciszek Macharski, arhiepiscop de Cracovia și Hanna Suchocka, ambasadoarea Poloniei pe lângă Sfântul Scaun, ne-am regăsit apoi un mic grup de vreo 15 persoane în biblioteca palatului unde papa Benedict al XVI-lea ne-a primit în audiență privată.

Un lucru mi-a atras atunci atenția: am avut impresia că am întâlnit pe cineva foarte apropiat, ca și cum ne cunoșteam dintotdeauna. Această legătură nu era creată de cuvinte ci de privirea sa caracterizată de blândețe, de profunzime și de bunătate care ilumina. Sfântul Părinte asculta cu foarte mare atenție și cu umilință. Fiul nostru, Carol, de șase ani, fiind curios de felul lui, alerga în toate direcțiile iar papa se uita cu blândețe la el. Delicatețea sa contrasta cu decorul impozant care părea că-l sufocă un pic. În timpul celor aproape 40 de minute, din persoana sa emana un fel de blândețe imensă și un tact spiritual față de toți cei cu îndoieli de credință sau care îl caută pe Dumnezeu.

La remarca cuiva care se plângea că mulți catolici merg la biserică doar cu ocazia marilor sărbători, Papa Benedict a răspuns: ,,Nu este chiar atât de grav, trebuie să ne bucurăm că totuși mai vin la biserică”. Ascultându-l, încercam să-i reîntâlnesc privirea care mă atinsese atât de profund. De ce acest lucru? L-am înțeles abia trei luni mai târziu, atunci când am citit prima sa enciclică Deus caritas est, Dumnezeu este iubire. Aici papa scrie: ,,Programul creștinului, programul bunului samaritean, programul lui Isus este o inimă care vede. Această inimă vede unde este nevoie de iubire și acționează în conformitate”. În privirea papei Benedict al XVI-lea, la acea întâlnire de pe 16 octombrie 2005 am văzut o inimă care vede”.

O a doua mărturie despre Papa Benedict al XVI-lea este aceea a jurnalistei Alexia Vidot.

Dacă ar fi să extragă un gând de-al papei, acesta ar fi cel din enciclica Deus caristas est: noi am crezut în iubirea lui Dumnezeu. Acest gând o animă zilnic pe Alexia care s-a convertit la vârsta de 20 de ani, exact la începutul pontificatului papei Benedict al XVI-lea. În cartea sa, Dragă Benedict al XVI-lea, apărută recent, autoarea dorește să-i aducă un omagiu Sfântului Părinte. Sub formă de scrisoare, ea se adresează pentru o ultimă dată papei. Ea scrie astfel:

,,Când am dorit să fac cunoscută familiei convertirea mea, m-am folosit de aceste cuvinte ale papei Benedict al XVI-lea: La originea faptului de a fi creștin, nu se află o decizie etică sau o mare idee, ci o întâlnire cu un eveniment, cu o persoană, care dă vieții un nou orizont și astfel o orientare decisivă”. Convertirea Alexiei s-a petrecut în anul 2008. Petrecând trei zile într-o mănăstire, ea a trăit experiența întâlnirii cu Dumnezeu. Spune ea: ,,Ajungând la mănăstire un pic din întâmplare, surorile care m-au primit mi-au dat să citesc enciclica papei Benedict al XVI-lea, Deus caritas est. Aveam o mare reticență în a o deschide. Nu prea îl apreciam pe papa la acel moment. Dar până la urmă am început să o citesc și dintr-o dată am fost sedusă de ea. Papa descria acolo ceea ce eu tocmai trăiam. Papa Benedict al XVI-lea mi-a descoperit mie însămi că sunt creștină. Din acel moment, Alexia a început să citească și alte texte de-ale papei pentru a-l cunoaște mai bine. Spune ea: ,,Lui îi datorez totul, căci el mă ajută să merg în noua mea viață de credință. Am impresia  că sunt însoțită spiritual de el. Este o prietenie și în același timp o paternitate spirituală”.

Continuă ea: ,,persoanele convertite, asemenea mie, foarte adesea sunt apoi un pic sentimentale. În acest sens, papa Benedict al XVI-lea vine și-mi modelează spiritul. Papa insistă pe această căutare continuă a convertirii, spunând că trebuie reînnoită mereu alegerea de a fi creștin, de a regăsi bucuria de a fi creștin. Pentru mine, papa Benedict al XVI-lea a recentrat inima creștinismului care este o persoană. Și acest Dumnezeu este în mod fundamental iubire. Datorită papei Benedict al XVI-lea am înțeles că creștinismul nu este o morală sau o ideologie, nici o afacere de sociologie ci este o relație de iubire”, încheie ea.

 

Cea de-a treia mărturie este a unui tânăr din Varșovia, Polonia, pe nume Grzegorz Polakiewicz, în vârstă de 30 de ani, influencer și autor a diferite lucrări. De câțiva ani el este handicapat, fiindu-i amputat un picior. Totuși, acest handicap nu l-a împiedicat să facă un pelerinaj pe jos în 2017 la mormântul Sfântului Iacob de Compostella în Spania, ca mulțumire de a-l fi avut ca papă pe Benedict al XVI-lea. Acest pelerinaj a avut loc exact când papa împlinea vârsta de 90 de ani. Doi ani mai târziu, la 11 noiembrie 2019, Grzegorz a avut bucuria de a-l întâlni personal pe papa Benedict al XVI-lea.

Spune Grzegorz: ,,când l-am văzut pe papa venind spre mine aflat într-un scaun rulant, eu care nu aveam un picior și fiind susținut de cele două cârje, am îngenunchiat în fața lui iar el și-a pus mâinile pe capul meu. Incapabil de a pronunța un singur cuvânt am început să plâng, iar el îmi mângâia capul”.

Tânărul i-a oferit papei jurnalul său de drum pe care l-a scris în timpul pelerinajului său la Sfântul Iacob. Papa a luat carnețelul, l-a privit pe tânăr și l-a întrebat: ,,Ai parcurs un drum atât de lung și dificil pentru mine? Ce am făcut pentru a merita aceasta?” Tânărul a rămas bulversat de umilința și modestia papei. În acel moment el a simțit un lucru care poate fi descoperit doar cu inima: faptul că este iubit așa cum este.

Pentru Grzegorz era greu de imaginat că se află lângă unul dintre cei mai mari teologi. Spune el: ,,Știam că am în fața mea un viitor doctor al Bisericii. Dar vedeam mai ales pe cineva care mă privește ca mai mult decât un visitator. El avea privirea unui sfânt. Iar atunci când m-a binecuvântat și înainte de a-mi spune la revedere, și-a ridicat mâna și mi-a spus: ne vom revedea în paradis. Te voi aștepta acolo”, încheie tânărul mărturia sa.

Ascultând aceste mărturii frumoase despre Papa Benedict al XVI-lea, cred că ar fi frumos și ne-ar ajuta și pe noi dacă am face rost de prima sa enciclică Deus Caritas est și am citi-o. Am înțelege mai bine credința și am fi mai hotărâți în urmarea vocației noastre.

Sursa: aleteia.org