Oamenii înfloresc când sunt în vocația lor corectă

 

 Vocația părintelui Sebastian Brière

 

Pr. Brett Brannen, specialist în îndrumare vocațională:

Cred cu tărie că una dintre problemele Bisericii de azi, este că multe persoane, sunt în vocația greșită. Mulți au ajuns adulți, fără să știe că au o vocație, și cu atât mia mult, fără să se roage lui Dumnezeu să le arate care este acea vocație. Și sunt mulți oameni nefericiți, , neîmpliniți și nemulțumiți în lume. Ca o regulă generală, oamenii înfloresc când sunt în vocația lor corectă. Când spun că înfloresc, nu înseamnă doar că sunt fericiți, ci și că înaintează constant în sfințenie, sunt împliniți, devin cee ace Dumnezeu dorește ca ei să fie și aduc roade.

Nimeni nu și-a imaginat că Sebastian Brière, fiul unic, timid și introvertit al unei familii franceze, indiferentă față de chestiunile credinței, va alege într-o zi să se consacre Domnului.

Mărturisește părintele Sebastian: acasă, doar bunica mea de pe mamă era credincioasă. Ea a insistat pe lângă părinții mei să fiu botezat. După 10 ani de insistențe din partea bunicii, părinții au fost de acord cu botezul. O însoțeam la biserică de Crăciun, de Florii, de Paște, dar fără să înțeleg nimic.

Nicio problemă existențială nu-l tulbura pe tânărul Sebastian, din contră, avea o viață liniștită, dorea să devină un arhitect peisagist. Totul se schimbă când unul dintre unchii săi, după ce s-a întors foarte impresionat dintr-un pelerinaj la Medjugorje, îi recomandă nepotului său să meargă și el acolo. Pentru a-i face plăcere unchiului, Sebastian se supune, gândindu-se ca la o excursie turistică.

Când a ajuns la Medjugorje, pe 23 decembrie 2002, a trebuit să bifeze pe o foaie participarea la sfânta liturghie. Cum biserica era plină de credincioși, gândul că trebuie să stea o oră în picioare, i-a adus o stare de disconfort. Când a sosit momentul consacrării, când toată adunarea s-a așezat în genunchi, deodată din ochii lui Sebastian a început să curgă un șuvoi de lacrimi, lacrimi care nu s-au oprit pe toată durata șederii lui acolo.

Nu înțelegeam ce mi se întâmplă, erau lacrimi de bucurie și nu de tristețe, mărturisește Sebastian.

Astfel Sebastian s-a întors în Franța total schimbat.

Eram foarte bucuros, și cu mare lejeritate m-am apucat să recit sfântul rozariu în fiecare zi și să merg la liturghie în fiecare duminică. Sfânta Fecioară Maria m-a luat de mână și m-a dus la Fiul ei. Prietenii mei au rămas uimiți de atitudinea mea, dar m-au respectat. Astăzi îmi dau seama de inițiativele un pic prozelitiste pe care le propuneam cu multă ardoare, mărturisește el.

În 2003 Sebastian a mers de mai multe ori la Medjugorje iar credința lui devenea tot mai solidă. În anul 2004 merge din nou la Medjugorje, dar de data aceasta cu logodnica sa, Izabela, care se întoarce și ea transformată din pelerinaj. Ea a fost cea care a descoperit vocația la preoție care germina în inima lui, în timp ce el se gândea la căsătorie.

Nu m-am gândit niciun moment la faptul de a deveni preot. Domnul s-a folosit de ea pentru a-mi descoperi aceasta. După un an de discernământ, am ales să răspund acestei chemări, un consimțământ care mi-a adus o mare pace, mărturisește părintele Sebastian.

Sebastian a fost hirotonit preot în anul 2011 în catedrala Sfânta Cruce din Orleans. În 2018 a fost numit rector al Bazilicii Notre Dame de Clery, unde se află o statuie miraculoasă a Sfintei Fecioare Maria, statuie ce datează din secolul al XIII-lea și este atracția multor pelerini. Părintele Sebastian recunoaște ocrotirea Sfintei Fecioare Maria și recomanda parohienilor lui în fiecare an un pelerinaj la Madjugorje, locul convertirii sale. (Sursa: Aleteia)

Oamenii înfloresc când sunt în vocația lor corectă.