Ghid de discernere a vocației

   

  

  SCIVIAS

Cunoaște căile Domnului

Pr. Michael Zimmerman

Partea I: Cine sunt?

Ep.1-9

 

 

CUPRINS

 

Bun venit

Pag. 3

 Introducere

Vocația sfântului Petru

Pag. 4

 Episodul I

Binecuvântați cei cărora le este foame

Pag. 5

 Episodul II

Când îmi va răspunde Dumnezeu?

Pag. 7

 Episodul III

Ești cu adevărat liber?

Pag. 8

 Episodul IV

Simțul de sine

Pag. 10

 Episodul V

Speranța fericirii

Pag. 11

 Episodul VI

Sursa iubirii

Pag. 12

Episodul VII

Harul meu este suficient

Pag. 14

 Episodul VIII

Să nu-ți fie teamă

Pag. 15

Episodul IX

Integralitatea darului

Pag. 17

Concluzie

Bine ai venit & Cum să folosești acest ghid

 Bine ai venit în SCIVIAS: Cunoaște căile Domnului! Este vorba despre o serie de 27 de episoade, serie care te va ajuta să te cunoști cu adevărat pe tine însuți și să descoperi voința lui Dumnezeu cu privire la viața ta.

Numele acestui ghid de discernere a vocației se inspiră dintr-o scriere a unei călugărițe benedictine pe nume Hildegard von Bingen, o mistică care a trăit în Germania între anii 1098–1179, scriere intitulată Sci vias Domini (Cunoaște căile Domnului).

Acest ghid este inițiat de Oficiul pentru pastorația vocațională din Dieceza de Boston, SUA al cărui responsabil este părintele Michael Zimmerman. În reflecțiile pe care le expune în acest ghid, părintele Michael se inspiră și din experiențele pe care le-a avut până să devină preot. Prin intermediul acestui ghid, părintele Michael dorește să-i însoțească pe tinerii care doresc să facă un discernământ vocațional, dar mai ales pe cei care doresc să intre în Seminar pentru Sfânta Preoție.

 Câteva sfaturi pentru a parcurge acest ghid:

 1.     Vizionează expunerile video. Acestea oferă un ajutor vizual important și te vor ajuta să descoperi bucuria, frumusețea și surprinderea în a urma voința lui Dumnezeu. Fiecare expunere video durează cinci minute, ceea ce te va ajuta să le vizionezi cu ușurință. Pentru a le accesa trebuie doar să intri pe youtube și să cauți SCIVIAS.

2.  Folosește acest ghid. Poți urmări expunerile video dacă dorești, dar să fii atent să nu fie doar o vizionare pe fugă, ele se doresc mai curând a fi meditate. De aceea, acest ghid conține rezumatul fiecărui episod pentru a-ți reaminti ceea ce s-a discutat. De asemenea, acest ghid include întrebări pentru a reflecta și pasaje din Sfânta Scriptură pentru a te ruga.

3.     Roagă-te. Te încurajez să petreci între 30-60 de minute pe zi rugându-te după fiecare episod parcurs, de preferat în prezența Preasfântului Sacrament. O relație nu poate fi grăbită. Fii sincer cu Dumnezeu. Nu spune doar niște cuvinte pioase pe care crezi că Dumnezeu ar dori să le audă de la tine. Spune-i lui Dumnezeu adevărul, descoperă-ți inima în fața lui. Spune-i lui Dumnezeu ceea ce merge sau nu în viața ta, ceea ce gândești și simți. Dumnezeu dorește să te întâlnească acolo unde te găsești, așadar fii sincer cu el dar și cu tine.

O viață de rugăciune este importantă pentru un discernământ serios. Indiferent de cât de mult timp petreci pentru a parcurge fiecare episod, lăsându-te provocat de întrebările și pasajele biblice, dacă dorești într-adevăr să discerni voința lui Dumnezeu cu privire la vocația ta, atunci vei acorda cel puțin 30 de minute de rugăciune, de tăcere în prezența lui Dumnezeu. Îți recomand să participi zilnic la sfânta Liturghie și să te rogi sfântul Rozariu pentru aflarea vocației tale. Pe măsură ce vei crește în rugăciune poate în dorința de a te consacra lui Dumnezeu, poți continua apoi cu Liturgia Orelor. Dacă totuși este un salt prea mare pentru tine, începe cu pași mici, consistența este mai importantă decât intensitatea.

 

4.     Ajutorul din exterior. Nu te închide în tine însuți. Vorbește cu un director spiritual sau duhovnic. Vorbește cu el despre ceea ce simți parcurgând acest discernământ, el te va ajuta să-ți clarifici gândurile, sentimentele precum și vocea lui Dumnezeu. Direcțiunea spirituală te va ajuta mult mai mult decât te vei aștepta, așadar lasă-te însoțit în a recunoaște vocea lui Dumnezeu.

 

Doresc ca acest ghid să te ajute să cunoști ceea ce Dumnezeu Tatăl dorește de la tine. Pentru aceasta invoc binecuvântarea sa asupra vieții tale. Îți mulțumesc pentru generozitatea și curajul de a lua în serios voința lui Dumnezeu. Te însoțesc cu rugăciunile mele.

 

Material preluat, adaptat și propus tinerilor

de către Oficiul pentru vocații al Diecezei de Iași

 

 

Introducere

Vocația lui Petru

 Când a primit Sfântul Petru vocația sa? Pe malurile mării Galileii a auzit invitația lui Isus: Vino și vezi – Urmează-mă!. Dar nu aceasta a fost vocația sfântului Petru, nu acesta era planul lui Dumnezeu pentru viața sa.

 Isus i-a chemat pe mulți discipoli pentru a-l urma – noi toți suntem chemați pentru a fi discipolii lui Isus, o chemare care ne conduce la sfințenie. Este chemarea universală la sfințenie pe care toți o primim prin botez. În ceea ce-l privește pe Petru, vocația și misiunea sa vin mai târziu, pe la mijlocul evangheliei.

 

La Cezareea lui Filip Isus îi întreabă pe ucenicii săi: Cine spune lumea că sunt eu? Ei au răspuns: unii spun că ești Ioan Botezătorul, alții Ilie sau unul dintre profeți. Apoi Isus i-a întrebat: Dar voi, cine spuneți că sunt eu?

 În acest moment Petru ajunge să-l cunoască pe Isus și să se încreadă în el. L-a auzit cum predica, i-a văzut minunile, chiar a mers pe apă și a fost salvat în momentul când se scufunda. În acest moment el răspunde în numele grupului: Tu ești Cristos, Fiul Dumnezeului cel viu.

 În acest moment, când Petru a ajuns să-l recunoască pe Isus și să se încreadă în el, l-a auzit pe Isus spunându-i: Tu ești Petru, și pe această piatră voi zidi Biserica mea, și porțile iadului nu o vor birui. Ție îți voi da cheile împărăției cerurilor: dacă vei lega [ceva] pe pământ, va fi legat în ceruri, iar dacă vei dezlega [ceva] pe pământ, va fi dezlegat în ceruri.

 În acest moment, odată ce Petru a ajuns să-l cunoască pe Isus și să se încreadă în el, el învață ceea ce vrea Dumnezeu ca el să fie și care este rolul său în Biserică, în planul de mântuire a lui Dumnezeu.

 În această serie de meditații te voi ajuta să-ți cunoști propria vocație, să te însoțesc pentru a-l cunoaște pe Isus și să te încrezi în el.

 Întrebări pentru reflecție

 1.       Cât de mult îl cunoști pe Isus? 1-10

Cât de mult te încrezi în Isus? 1-10

2.       Cine este Isus pentru tine?

3.       Cine spune Isus că ești tu?

Să ne rugăm cu Sfânta Scriptură

 Mt 16, 13-20: Imaginează-te că ești în locul sfântului Petru, auzind cuvintele pe care Isus i le adresează.

 Video: https://www.youtube.com/watch?v=iIMvDQf9-7E

 

Episodul I

Fericiți cei cărora le este foame

 Era odată un om care dorea să-l cunoască mai mult pe Dumnezeu, să afle cum putea să se roage mai bine, de aceea s-a dus la un călugăr pentru a-i cere ajutorul. I-a spus călugărului dorința sa, iar acesta l-a ascultat dar nu i-a spus nimic, ci l-a invitat la o plimbare pe malul mării. Ce frumoasă este natura, creația lui Dumnezeu!, exclamă omul. Au continuat plimbarea și au intrat în apă. Trebuie să intru în apă ca să simt harul lui Dumnezeu!, se gândea căutătorul de Dumnezeu. Au continuat să se afunde în apă până la gât cu gândul de a se scufunda în iubirea lui Dumnezeu. Atunci călugărul îl prinde de cap și îl bagă cu totul în apă și îl ține câteva momente, provocând o agitație din partea omului pentru că rămăsese fără aer.

Călugărul îl eliberează, omul își trage aerul și îl întreabă pe călugăr de ce a făcut aceasta. Călugărul se uită la el și îi răspunde: până nu îl dorești pe Dumnezeu așa cum doreai o gură de aer, nu vei ști cum să te rogi (din prezentarea video).

 Până nu-l dorești pe Dumnezeu la fel de mult ca o picătură de apă când ești însetat într-un deșert arzător, sau la fel de mult ca o gură de aer atunci când te îneci, sau la fel de mult ca viața însăși, până nu îl vei dori pe Dumnezeu astfel, nu vei ști cum să te rogi; până nu vei cunoaște și împlini voința lui, nu-l vei putea descoperi.

A dori să-ți cunoști scopul tău, voința lui Dumnezeu pentru viața ta, este o motivație excelentă de a te ruga cu adevărat. Ai întrebări profunde în sufletul tău și doar Dumnezeu îți poate oferi răspunsul, și pentru aceasta îl implori să îți reveleze răspunsul. Această implorare a lui Dumnezeu ne împinge să vorbim, să ascultăm, să învățăm să-l iubim din ce în ce mai mult.

 Dacă nu te interesează care este vocația ta, care este voința lui Dumnezeu, sau chiar faptul dacă ești chemat să fii preot, atunci acest ghid nu este pentru tine. Totuși îl poți ruga pe Dumnezeu să îți insufle această dorință sau să te gândești la ea mai târziu. Dar dacă în tine se află această dorință, chiar dacă îți este teamă, atunci te afli pe drumul cel bun.

 Iată câteva ajutoare fundamentale care să te ajute pentru discernământ:

1.       Trăiește o viață după morala creștină. Modul cel mai concret de a face voința lui Dumnezeu este de a nu păcătui. Așadar, dacă vrei să cunoști voința lui Dumnezeu trebuie să lupți împotriva păcatului. Unul dintre cele mai mari obstacole în discernământ astăzi sunt păcatele sexuale, în special pornografia și masturbarea. Acestea nu doar că ne rup de Dumnezeu, dar ne omoară sufletele din punct de vedere emoțional și de aceea suntem inconștienți asupra a ceea ce simțim și dorim cu adevărat. Chiar dacă discernământul poate trece prin diferite lupte, totuși este mai bine să fii prudent și să progresezi în acest sens.

 

2.       Abstinența. Asemenea păcatului, prea mult zgomot face dificil discernământul. Închide televizorul, calculatorul, telefonul și intră în deșert. Oprește întâlnirile sau discuțiile îndelungate cu persoanele feminine. Consideră aceasta ca o mortificare săptămânală, ca pe un post, fă dușuri reci, dormi pe podea etc. Poate părea ceva absurd, dar toate acestea pentru a te elibera și a crea spațiu pentru Dumnezeu în viața ta și pentru a-ți dezvolta concentrarea spirituală. În câteva luni, vei ajunge să te cunoști pe tine și pe Dumnezeu mai bine decât înainte.

 3.       Rugăciunea. E nevoie să petreci timp cu Dumnezeu și să-i asculți vocea, cel puțin 30 de minute în fiecare zi, de recomandat în fața Preasfântului Sacrament. Dacă dorești să afli voința lui Dumnezeu, spune-i aceasta în rugăciune și continuă astfel. Îți recomand să te rogi zilnic sfântul Rozariu, să participi zilnic la sfânta Liturghie și apoi să continui cu rugăciunea Breviarului, după ce te-ai obișnuit cu rugăciunea.

 4.       Vorbește cu cineva. În discernământul vocațional nu ești singur, te poți lăsa însoțit de un director spiritual, de un preot pe care îl cunoști sau pe care ți l-a recomandat cineva.

 Întrebări pentru reflecție

1.                   Dorești să cunoști care este voința lui Dumnezeu cu privire la vocația ta? Această dorință este la fel de mare precum spunea călugărul din pilda de la început? Cât de mult se vede ea în deciziile tale de fiecare zi? Când și cum l-ai întrebat pe Dumnezeu care este voința sa?

2.                   Dorești să crești în cunoașterea voinței lui Dumnezeu? Cum poți întreține această dorință?

3.                   Când ți se pare greu să-l întrebi pe Dumnezeu care este voința sa? Când îl ignori?

4.                   De ce Dumnezeu pare a fi reținut în a-ți descoperi care este vocația ta?

5.                   Cum arată viața ta de rugăciune?

6.                   În viața ta există vreun comportament imoral care ar avea nevoie de convertire?

Roagă-te cu Sfânta Scriptură

 Ef 5, 1-21: Identifică lucrurile imorale din viața ta care te țin departe de sfințenie și mergi la spovadă, o poți face lunar și oridecâte ori este nevoie.

1Tes 5, 16-24: Obișnuiește-te să te rogi zilnic.

Prov 11,14; 12,15; 19, 20-21: Întâlnește-te lunar cu un director spiritual.

 Video: https://www.youtube.com/watch?v=CyyvzWD7cJw

 

Episodul II

Când îmi răspunde Dumnezeu?

 Încerci să trăiești o viață virtuoasă, te rogi și dorești să cunoști voința lui Dumnezeu, atunci de ce răspunsul lui întârzie să apară? La un moment dat i-am oferit totul Domnului, dar totuși continuă să mă sperii din cauza întrebării pe care tot o aud din partea lui: dar despre viitorul tău? Dar despre prietena ta?

 Spunem că dorim să facem voința lui Dumnezeu, dar inima noastră este adesea divizată deoarece iubim alte lucruri la care nu suntem gata să renunțăm. Nu facem experiența detașării. Datașarea înseamnă că nu sunt atașat unui lucru particular, că sunt dispus să fac oricând voința lui Dumnezeu deoarece aceasta dorește el de la mine.

 Da, dorești să faci voința lui, dar cât de nedivizată este inima ta? Dorești cu adevărat să faci voința sa mai presus de alte lucruri? Atunci de ce te plângi? Sau de ce îți este frică de viitor? Sau îți dorești iubire, confort, o soție, copii, o carieră, sex, mai mult decât a cunoaște și împlini voința lui Dumnezeu? Acestea pot fi lucruri bune, dar așa cum Isus îi zice lui Petru: mă iubești mai mult decât aceștia? (In 21,15)

 Isus îți cere o iubire mai mare, ești liber să îi spui da? Ai încredere în el?

El dorește ca tu să fii fericit și sfânt și doar el îți poate satisface dorințele profunde ale inimii tale, totuși fricile pe care le ai te pot împiedica să-i spui da.

 Când îți va vorbi Dumnezeu despre vocația ta? Când vei fi pregătit să îl asculți. El va fi gata să îți reveleze voința sa când vei fi capabil să-i spui da.

 Întrebări pentru reflecție

 1.         Întrebările despre vocație te sperie? De ce da, de ce nu? De ce ți-e teamă de a-l întreba pe Dumnezeu despre vocația ta?

2.         Ți-a fost frică de ceea ce Dumnezeu ar putea să-ți ceară? I-ai cerut să te lumineze, sau te-ai retras?

3.         Cum ai clasifica relația ta cu Dumnezeu? De la 0 la 10. De ce?

4.         Care ar fi cel mai mare lucru care îți provoacă neîncredere cu privire la Dumnezeu?

5.         Care ar fi acel lucru care îți provoacă teamă în a te încrede în Isus? Dacă i-ai oferi această teamă lui Isus, crezi că el ar putea să te elibereze? Dacă da, îți este greu să i-o oferi? Dacă da, de ce ar lua-o?

6.         Pentru tine, Dumnezeu este un Tată autoritar care te pedepsește dacă greșești, sau un Tată care te cunoaște, te iubește și vrea să te binecuvânteze?

 Să ne rugăm cu Sfânta Scriptură

 1In 4, 18-19: Spune-i lui Isus că s-ar putea să îți fie teamă să-ți cunoști vocația, dar tocmai de aceea dorești să te încrezi în el oricum.

2Tim 1,7: Cere-i lui Isus curajul de a înfrunta cu curaj fricile tale.

1In 3,1-3: Cere-i lui Dumnezeu să îți reveleze iubirea sa

Roagă-te în fiecare zi a acestei săptămâni rugăciunea fericitului Charles de Foucauld:

 

Tatăl meu, mă abandonez ţie, fă din mine ceea ce-ţi va plăcea, orice ai face din mine îţi mulţumesc, sunt gata pentru orice, accept totul, pentru ca voința Ta să se împlinească în mine, în toate făpturile, nu doresc nimic altceva Dumnezeul meu.

Îmi încredinţez sufletul în mâinile tale, ți-l dăruiesc, o Dumnezeul meu, cu toată iubirea inimii mele, pentru că te iubesc, pentru că simt nevoia de a mă dărui, de a mă încredinţa mâinilor tale, fără măsură, cu o încredere infinită, căci tu eşti Tatăl meu. Amin.

 Video: https://www.youtube.com/watch?v=7sc43vzTUao

 

Episodul III

Ești cu adevărat liber?

 În acest episod am împărtășit cu tine cum am ajuns să-mi dau seama despre nesiguranțele mele pe când eram la colegiu. După o noapte de wresling petrecută în rugăciune cu Dumnezeu, am recunoscut că râvneam să mă afirm în mod constant într-un mod nesănătos și nerealistic. Nu-mi păsa dacă era bine sau ce gândeau cu adevărat oamenii despre mine, nu aveam încredere în ceea ce eram. Când eșuam la ceva sau eram criticat, mă apăram și deveneam nervos.

 Poate că și tu te confrunți cu nesiguranțe, poate și tu cauți să te afirmi, poate și tu te aperi atunci când ești criticat, poate că te bați singur când nu ajuți la țintă sau poate îi tragi pe alții în jos.

Pentru a fi capabil să-i spui DA lui Dumnezeu în mod liber, trebuie să ai încredere în tine, în ceea ce ești tu. Așadar, cine ești? Cum poți să ai încredere în tine, pentru a fi cu adevărat liber și nu dominat de vreo teamă? Primul și cel mai vital pas este de a deveni conștient de tine însuți. Poate că cel mai important sfat pe care ni-l oferă înțelepciunea greacă este acesta: Cunoaște-te pe tine însuți. În episoadele viitoare, vom explora trei zone prin care ne putem cunoaște mai bine:

1.       Simțul nostru de sine

2.       Speranța noastră de fericire

3.       Sursa noastră de iubire

 

Aceste subiecte constituie fundamentul care te va ajuta să ajungi la libertatea de care ai nevoie pentru a cunoaște și împlini voința lui Dumnezeu și te poate determina să acorzi mai mult timp rugăciunii pentru a scoate aceste lucruri la suprafață, deci, ia-ți timp pentru a reflecta și nu te grăbi să treci de la un subiect la altul.

 Întrebări pentru reflecție

 

1.         Te compari adesea cu alții? De ce o faci?

2.         De obicei te consideri mai bun sau mai rău decât ceilalți? În ce domeniu? De ce? Este realistă (adevărată) comparația ta cu ceilalți? Pe ce se bazează ea?

3.         Cauți să te afirmi în orice mod?

4.         Pe o scară de la 0 la 10, cât de bine te cunoști pe tine însuți?

5.         Te simți mai mult nesigur sau mai mult încrezător? În ultimii ani ai devenit mai mult sau mai puțin încrezător în tine însuți?

6.         Râvnești să te afirmi în fața celorlalți? Sau ce te face să fii mai încrezător în tine însuți?

 Să ne rugăm cu Sfânta Scriptură

 Ier 17,5-10: Roagă-l pe Duhul Sfânt pentru harul de a-ți cunoaște propria inimă.

Rom 7,21-8,39: Cere-i lui Isus să te elibereze de păcat și de teamă.

Gen 32; Lc 22, 39-46: Să nu-ți fie teamă să te agăți de Dumnezeu și să te lupți cu el chiar și ore întregi (chiar și noaptea) pentru a te cunoaște pe tine însuți și a face voința lui Dumnezeu.

Rom 12, 1-21: Fii atent când și de ce te superi (din cauza ta sau a celorlalți). De unde vine supărarea?

 Un examen de conștiință la sfârșitul fiecărei zile

 Atitudinea necesară: liniștește-ți mintea și pune-te în prezența lui Dumnezeu care te primește cu milostivire și iubire. Ascultă-l cum îți zice: te iubesc...

Primul pas: Cerere. Cere-i Domnului ca rugăciunea ta să aducă roade dincolo de experiența ta umană. Doamne, binecuvântează-mi rugăciunea, Duhul Sfânt să mă ghideze...

Pasul doi: Mulțumire. Mulțumește-i Domnului pentru toate binecuvântările pe care le-ai primit până acum. Recunoaște-le și mulțumește-i. Tată, îți mulțumesc pentru...

Pasul trei: Analiză. Cu ajutorul Duhului Sfânt, mergi înapoi cu 24 de ore, descoperă momentele de păcat dar și de har. Notează cum ai cooperat cu harul lui Dumnezeu sau cum i te-ai împotrivit (Adesea acestea ies la suprafață în timpul rugăciunii pentru ca tu să treci prin ele – fii încrezător, aceasta este lucrarea Duhului Sfânt care dorește să aducă lumină în viața ta).

Pasul patru: Iertare. Cere-i Domnului să te ierte pentru lipsa ta de cooperare cu harul său și pentru ca el să fie milostiv cu tine în ciuda păcatelor tale. Primește libertatea în iertarea lui și nu te opri asupra păcatelor din trecut.

Pasul cinci: Propunere. Ia un angajament hotărât pentru ziua următoare: poate fi o cooperare mai hotărâtă cu harul lui Dumnezeu într-o situație concretă, sau să reziști unui anumit păcat. Aceasta este puterea transformatoare a examenului de conștiință – după ce ai devenit conștient de experiențele spirituale din viața ta, le recunoști pentru ceea ce sunt, pentru ca apoi să le accepți sau să le respingi.

Încheiere: Așa cum ai început, sesizează prezența lui Dumnezeu și încheie cu rugăciunea Tatăl nostru.

 Video: https://www.youtube.com/watch?v=vEUbnIgXeoI

 

 

Episodul IV

Simțul de sine

 Când trebuie să vorbești despre tine, ce spui? Probabil spui lucrurile care îți plac sau la care ești bun: muzica, note mari la școală, meseria care te definește, un anumit tip de sport, cercul tău de prieteni, orașul de unde vii, etnia. În perioada liceului obișnuim să ne identificăm astfel, dar într-o anumită măsură o facem și după aceea, când ne considerăm isteți, distractivi, sportivi. Dar oare aceasta este adevărata noastră identitate?

 Când această identitate este provocată într-un anumit fel de un eșec sau când ești împiedicat să faci ceva la care te pricepi sau întâlnești pe cineva mai bun decât tine, cum te simți în aceste momente? Îți descoperi alte talente? Te consideri superior? Sau te disprețuiești?

Nesiguranța conduce la a te compara cu ceilalți și chiar la a te urâ pe tine și pe alții. Golul pe care îl simțim atunci când lucrurile la care ținem se schimbă, este un semn de a ne autodepăși, că aceste lucruri nu ne definesc în totalitate, că nu suntem ceea ce ar trebui să fim. Aceste lucruri nu ne satisfac căci suntem făcuți pentru mai mult, iar identitatea noastră se găsește în ceva mult mai profund. Așadar cine ești tu?

 Dacă îl uiți pe Dumnezeu, nu îți mai poți aminti că ești un fiu iubit de Dumnezeu și dacă nu știi cine ești, cum poți ști ce trebuie să faci cu viața ta? Darul credinței este o relație care îți permite să îl vezi pe Dumnezeu Tatăl și iubirea sa față de tine. Este ceea ce ești în adâncul ființei tale și această identitate nimeni nu o poate lua de la tine.

 Numele Isus înseamnă Domnul salvează. Misiunea sa decurge din identitatea sa. El ne conduce spre Tatăl pentru că este Fiul lui Dumnezeu. Vocația ta începe cu ceea ce ești tu. Acordă timp, roagă-te, meditează, și îndreaptă nevoile tale spre cunoașterea de sine, chiar dacă vei găsi acolo și bine și rău și, de asemenea, spre ceea ce îți spune Dumnezeu că ești. A lucra pentru a trece de la cunoașterea de sine la aceea a lui Dumnezeu necesită timp, dar aceasta te va ajuta să descoperi ceea ce Dumnezeu vrea ca tu să fii.

 Întrebări pentru reflecție

 1.       Ce spui despre tine însuți?

2.       Cum ți-ar place să fii? La ce ești bun? La ce nu te pricepi? Care este personalitatea ta? Cum te simți în ceea ce privește aspectul tău fizic și cel al sănătății? Cât de isteț ești? Care este starea ta socială? Ce relație este importantă pentru tine? Care este ocupația ta? Ești mai mult sau mai puțin spiritual decât ceilalți? Ce te distinge de ceilalți oameni, sau ce te face unic?

3.       Ce se întâmplă când lucrurile care te definesc se schimbă? Cum te simți în această situație? Care este atitudinea ta? Ce te enervează cel mai mult în viața ta? De ce?

4.       Care sunt primele cinci lucruri care te definesc? Enumără-le de la 5 la 1. Ce s-ar întâmpla dacă unul din ele ți-ar fi luate?

5.       Enumără un lucru de care ești mândru? Vorbești des despre el? De ce? Este vrun lucru pe care l-ai făcut și de care îți este rușine? S-a întâmplat ceva în viața ta care te-a speriat sau care te-a rănit? Care ar fi ? Te definește aceasta? Cum continuă să te afecteze?

6.       Cum crezi că te percep ceilalți? Cum crezi că te percepe Dumnezeu?

 

Roagă-te cu Sfânta Scriptură

 Gen 1-2,3; Gal 2,20; Ier 1,5; 1Pt 5,7; Mt 10,30: Citește și roagă-l pe Dumnezeu să-ți descopere modul cum te vede el.

 Mt 3, 13-17; Lc 9,2-7; In 12, 20-33: Cere-i lui Dumnezeu Tatăl să-ți vorbească precum unui fiu iubit, să-ți reveleze identitatea ta și să-ți dea putere pentru misiunea ta.

 Lc 5, 12-13: Cere-i lui Isus să vindece orice rană pe care o porți.

 Video: https://www.youtube.com/watch?v=DW-kIHQtWMU&t=36s

 

 

Episodul V

Speranța fericirii

 Speranța este dorința după ceva și așteptarea primirii lui. Așadar, la ce lucru speri pentru a fi fericit? Poate speri să te împlinești profesional, personal, relațional. Sau poate speri la plăceri imediate care să te satisfacă. Dar acele planuri și plăceri pot fi zadarnice. Viața ta se dizolvă deoarece vrei să devii un doctor dar pici la examene? Devii o prezență neplăcută deoarece cineva are alte planuri decât ceea ce propui tu pentru grupul de prieteni?

 Sau, poate, mai rău, când ajungem să ne împlinim planurile noastre, acestea ne lasă cu totul goi. Putem câștiga bani, celebritate, putere, dar la final să ne simțim goi. Premisa noastră de la care pornim atunci când ne stabilim un scop este aceasta: Voi fi fericit dacă voi ajunge la scopul dorit. Dar odată ajunși acolo constatăm că nu suntem, sau nu total, este doar o satisfacție trecătoare.

 Ne este foame de această fericire perfectă și Dumnezeu tocmai aceasta dorește să ne ofere, este destinul nostru în ceruri, speranța noastră de fericire. Dacă aceasta este adevărata noastră speranță, atunci toate suferințele și eșecurile vor deveni suportabile. Totul este spre binele celor care îl iubesc pe Dumnezeu, de ce să ne separe atunci de iubirea lui Cristos?

 Credința ne oferă simțul de sine, identitatea noastră ca fii iubiți ai lui Dumnezeu care este fundamentul sau punctul de start al vieții noastre. Destinul nostru este viața veșnică alături de Dumnezeu în ceruri. Iată cele două puncte ale călătoriei: 1. De unde vin? 2. Încotro mă îndrept? Când îmi sunt clare aceste două puncte, atunci pot începe să descopăr cursa, care este specificul călătoriei mele, a vocației mele, în ce mod mă cheamă Dumnezeu ca fiu iubit al său la sfințenie și paradis.

 Întrebări pentru reflecție

 1.       Ce speri să te facă fericit astăzi? Dar mâine? Dar în 10 ani? Dar la sfârșitul vieții tale? De ce anume ai nevoie pentru a fi fericit în viață: să te realizezi academic și profesional, să-ți asiguri nevoile fizice și diferite plăceri trupești, să te împlinești emoțional, relațional, spiritual?

2.       Cum te simți când planurile tale nu ajung până la capăt? Cum te împaci cu dezamăgirea?

3.       Când trebuie să colaborezi, te inserezi în planurile celorlalți sau îți vezi doar de planul tău?

4.       Lucrurile materiale te fac fericit? Când ești cel mai fericit? Cât a durat această fericire? Ești cu adevărat fericit sau îți dorești ceva mai mult? De ce? Îi mulțumești lui Dumnezeu pentru ceea ce el ți-a dat?

5.       Cum ți se pare Paradisul? Cât de mult îți dorești să ajungi în Paradis?

6.       Dumnezeu vrea ca tu să fii fericit? Poate Dumnezeu să te facă fericit? Crezi că vocația pe care el ți-o oferă (oricare ar fi ea) te poate face fericit?

 

Roagă-te cu Sfânta Scriptură

 In 4, 1-15: Cere-i lui Dumnezeu harul de a dori darurile cele mai mari.

Evr 11, 1-12.28: Cere-i lui Dumnezeu harul de a persevera în ciuda obstacolelor, chiar dacă nu primești o recompensă imediată.

Iac 1,16-18: Mulțumește-i lui Dumnezeu pentru darurile pe care ți le-a dat.

Is 40, 31; Ef 1,18; 1Pt 1,13; Ier 29, 11; Ps 33, 16-22: Cere-i lui Dumnezeu harul de a-ți pune speranța fericirii tale în el.

Ct 4,9-5,1; Ap 21-22,5: Contemplă bucuria cerească.

 Video: https://www.youtube.com/watch?v=3ezsFjW3aMc

 

Episodul VI

Sursa iubirii

 În evanghelii Isus întreabă mulțimea despre Ioan Botezătorul: Ce ați ieșit să vedeți în pustiu? O trestie legănată de vânt? Sau ce altceva ați ieșit să vedeți? Un om îmbrăcat în haine moi? (Mt 11,7-8). Desigur, nu pentru aceasta a ieșit mulțimea. Dar de ce totuși îl căuta? În cazul tău, ce anume cauți?

 De ce le-a cerut Isus discipolilor săi de a lăsa toate pentru a-l urma? Ce anume căutau acești discipoli, în cazul tău, de ce continui să parcurgi acest ghid, ce anume face această lume să continue să existe? Este căutarea iubirii. Cauți iubirea. Și deseori noi căutăm iubirea în locuri greșite. Nu neapărat în păcate și vicii, dar și în diferite lucruri considerate a fi bune.

 De exemplu, tind să fiu un workatholic, un catolic axat pe muncă. În subconștientul meu am această dorință de a munci cât mai mult și din greu pentru a obține rezultate și astfel să fiu apreciat, iubit de către ceilalți. Sau cred că prietenii mei mă iubesc pentru că sunt distractiv, sau prietena mea mă iubește pentru că arăt bine și sunt drăguț, sau părinții mei mă iubesc doar dacă iau note bune la școală sau obțin un serviciu bun. Încercăm astfel să îi facem pe alții să ne iubească, încercăm să câștigăm această iubire.

 Catehismul Bisericii Catolice ne spune că am fost creați de Dumnezeu pentru a-l cunoaște, a-l iubi și a-l sluji în viața noastră. Dar înainte de toate, am fost creați pentru a fi iubiți de Dumnezeu, fiecare în mod personal. Dumnezeu se bucură în tine. Același Dumnezeu care a făcut stelele, mările, munții, se gândește la tine și spune că lume are nevoie de cineva ca tine. A fi sfânt presupune, înainte de toate, a te lăsa iubit de Dumnezeu.

 Așadar, vocația noastră este, în primul rând, în ce mod suntem chemați să fim iubiți de Dumnezeu. Da-ul meu este răspunsul meu de iubire lui Dumnezeu care mă cheamă în iubire. Nu e nevoie de a câștiga sau de a demonstra iubirea lui Dumnezeu prin vocația ta, ci mai degrabă, de a descoperi originea vocației tale, de unde vine vocația ta. Vocația noastră corespunde cu ceea ce suntem, cu simțul de sine. Vocația ia în calcul speranța mea de fericire și va duce la îndeplinire cele mai adânci dorințe ale inimii mele. Vocația mea este ceea ce îmi permite cel mai mult pentru a fi iubit și de a oferi iubire în schimb.

Te încurajez să petreci mai mult timp cu Isus în fața Preasfântului Sacrament, nu pentru a câștiga iubirea sa, ci pentru a te lăsa iubit.

 Întrebări pentru reflecție

 1.       Pe cine iubești? Cine te iubește? De unde știi? De ce te iubesc ei pe tine? Crezi că poți fi iubit? De ce da, de ce nu?

2.       Poți câștiga iubirea? Ai încercat să o obții astfel? Cum arată ea? Iubirea ta pentru ceilalți este condiționată? Pe ce se bazează ea? Poți iubi pentru ca ceilalți să crească? Cum? Iubirea celorlalți te ajută să crești?

3.       Ți-e frică să-i dezamăgești pe cei ce te iubesc? De ce? Cum te simți când îi dezamăgești pe ceilalți? Cum te simți când iubirea ta este respinsă sau nu este reciprocă?

4.       Părinții sau unul dintre frați te favorizează? Ai simțit poate că profesorul, antrenorul, șeful, vreun prieten te preferă pe tine sau pe vreun altul? Ai fost vreodată trădat într-o relație de iubire? Te-ai simțit vreodată dorit? Ai făcut în așa fel încât să nu fii dorit?

5.       Crezi că Dumnezeu te iubește? De ce? În ce mod simți iubirea sa? A încetat Dumnezeu să te iubească? Îl iubești pe Dumnezeu? De ce?

 Să ne rugăm cu Sfânta Scriptură

 Gen 4,1-8: Cere-i lui Dumnezeu să purifice orice gelozie din inima ta.

1In 3,1-4,21: Cere-i lui Dumnezeu să îți deschidă inima pentru a primi iubirea lui.

Dt 7,6-8; Is 43,1-3; Ier 31,1-4; In 3,16-17: Mulțumește-i lui Dumnezeu pentru că te-a ales și pentru că te iubește.

Video: https://www.youtube.com/watch?v=1PM31l6zs44

Episodul VII

Harul meu îți este suficient

 În anul 1859 Charles Blondin traversa pentru prima dată Cascada Niagara pe o sârmă, pe o distanță de 300 de metri, iar pe parcursul distanței făcea diferite cascadorii. Mulțimile de oameni erau mereu dornice să îi admire talentul și curajul. Se spune că odată Charles i-a întrebat pe cei prezenți dacă cred că el este capabil să meargă pe sârmă? Și ei au răspuns: Credem că ești capabil. Atunci el a mers pe sârmă deasupra cascadei și s-a întors. A întrebat din nou: credeți că pot merge pe sârmă cu această roabă? Ei au răspuns: Credem că o poți face. Și el a mers cu roaba pe sârmă deasupra cascadei. Mulțimile erau uluite. Când s-a întors, i-a provocat din nou: Acum urmează cel mai periculos truc al meu: voi pune pe cineva în roabă și voi merge deasupra cascadei. Câți dintre voi credeți că voi reuși? Credem cu toții că vei reuși! au răspuns toți din mulțime. Atunci Charles le-a zis: Bine, atunci cine dorește să se ofere voluntar? S-a lăsat o liniște totală. Toți credeau că este în stare să ducă la îndeplinire acrobația, dar nimeni nu a crezut atât de mult încât să se încredințeze în mâinile lui, nu au crezut într-atât încât să se urce în roaba lui.

 Vorbim despre fundamentul vieții noastre: simțul de sine, speranța noastră de fericire și izvorul iubirii noastre. Știm că trebuie să ne încredem în Cristos în acest sens, dar încă continuăm să ne temem. Ne întrebăm: Pot fi fericit dacă îl urmez pe Isus? Voi fi iubit sau voi fi singur? Și dacă nu voi renunța, atunci cine voi fi și ce voi iubi?

Revin asupra a două puncte pentru a le clarifica.

1.       Nimic în afară de Cristos și iubirea sa pentru noi nu ne definește cu adevărat și nu ne va face fericiți. Dacă investim mai multă credință, speranță și iubire în lucruri sau în persoane decât în Dumnezeu, atunci ele vor deveni idoli falși și nu ne vor oferi o stabilitate pe care să ne construim viețile noastre.

 

2.       Isus Cristos ne este îndeajuns. El este piatra pe care ne putem construi viețile, harul său este suficient pentru noi. El ne va permite să fim ceea ce suntem, să fim cu adevărat fericiți, să fim iubiți și să iubim la rândul nostru. Nimic nu ne poate separa de iubirea sa, și este o iubire în care ne putem încrede și un fundament pe care să ne construim viața.

 Această fundamentare pe Cristos a vieților noastre este necesară pentru a răspunde oricărei vocații. Mulți sunt capabili să se căsătorească de tineri și să aibă copii deoarece se simt iubiți de Dumnezeu, o iubire veșnică, necondiționată care le dă puterea și siguranța necesară să se angajeze, să-și încredințeze viețile unul altuia.

 În rugăciunile tale din această săptămână, cere-i lui Isus să-ți dea harul unei detașări sănătoase de lucruri și pentru a crede cu adevărat că harul este suficient pentru tine.

 Întrebări pentru reflecție

 1.       Care este fundamentul pe care își construiești simțul de sine, speranța după fericire și izvorul iubirii tale? Este stabil acest fundament sau se clatină? Poți să iei decizii dacă îți este frică să te detașezi de fundamentul tău care poate se clatină?

Ce s-ar întâmpla dacă ai fi mai încrezător în identitatea ta, mai sigur pentru un viitor fericit și convins pentru o iubire necondiționată pentru tine?

2.       Crezi (la nivel intelectual) că acest fundament se poate clădi pe Dumnezeu? Crezi că ar trebui? Pui aceasta în practică? De ce ți se pare că este greu aceasta? Ai riscat vreodată pentru Dumnezeu și promisiunile sale?

 Să ne rugăm cu Sfânta Scriptură

 Mt 7, 24-27: Descoperă acele zone în care Cristos nu este piatra și fundamentul vieții tale. Cere-i harul să-ți construiești viața pe el.

Ps 118; Ef 2,19-22; 1Pt 2,4-10; Mt 6, 19-34; Evr 13, 5-6: Mulțumește-i lui Dumnezeu pentru că este demn de încredere.

 Roagă-te și reflectează asupra rugăciunii Sfintei Tereza de Avila: Nada te turbe.

Nimic să nu te tulbure

nimic să nu te înspăimânte;

totul trece.

Dumnezeu nu se schimbă;

răbdarea obţine totul;

celui care îl are pe Dumnezeu 

nu-i lipseşte nimic. 

Numai Dumnezeu este suficient!

 Video: https://www.youtube.com/watch?v=l3iQCtJV1vc

 

Episodul VIII

Să nu-ți fie frică

 Dacă îi spui lui Dumnezeu: Tot ce vrei, îți voi da, asta înseamnă că îi dai totul?

Când eram în liceu îmi plăcea să alerg în cadrul echipei de atletism. Dar oare aceasta înseamna vanitate? O pierdere de timp? Nu puteam să mă ofer în întregime lui Dumnezeu părăsind echipa? Îmi era teamă să-i adresez lui Dumnezeu aceste întrebări din cauza răspunsurilor pe care le-as fi putut primi, dar pornind de la acest punct al vieții mele, m-am încrezut în el și am știu că ceea ce mi-ar fi spus, ar fi fost cel mai bine pentru mine. În rugăciune, recunoscându-mi cu sinceritate temerile și dorințele, i-am spus: Doamne, dacă tu vrei, voi renunța la echipa de atletism pentru tine.

 Dar el nu mi-a cerut aceasta pentru că el avea un alt plan cu mine, acela de a sfinți numele său prin sportul pe care îl practicam, de aceea, continui chiar și astăzi să alerg cu o echipă de club. Dumnezeu nu vrea ca tu să fii nefericit. La unele lucruri trebuie să renunți, la altele nu, dar pentru a-ți cunoaște vocația, sau doar să-l urmezi pe Isus ca discipol al său, trebuie să ai acea libertate de a-i oferi lui totul, asemenea Sfintei Fecioare Maria și să-i spui: Da, fie mie după cuvântul tău!

Poziția noastră în fața lui Dumnezeu este aceea cu mâinile deschise. Când ne agățăm de ceva, palmele noastre se închid și nu mai primim ceea ce el dorește să ne ofere (dar să nu ne așteptăm să primim orice și oricum).

Cartea lui Iob spune: Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat! (Iob 1,21). Așadar roagă-te și meditează asupra vieții tale: Cum te definești pe tine însuți? Ce crezi că te face fericit? Unde îți cauți iubirea? Încearcă să-i oferi Domnului aceste întrebări cu mâinile deschise, pentru ca Domnul să-ți poată primi oferta iar el nu se va lăsa depășit în generozitate.

 Recunoscându-ne atașamentele și oferindu-le Domnului este o muncă grea, căci trebuie să revenim asupra întregii noastre vieți, înnoindu-ne în mod constant adeziunea față de Domnul, punându-l pe el pe primul loc în viețile noastre. O dată am încercat să fac aceasta printr-o scurtă rugăciune. Când mă rugam, mi-am imaginat cum îmi priveam inima, în adâncul ființei mele, iar pe ea se afla un tron, fixat acolo pentru un rege. Dar ce se găsea așezat pe tron? Poate ceva ce iubeam, sau un păcat în care mă zbăteam. Orice am descoperit stând pe acel tron, mi-am imaginat cum l-am alungat de acolo și l-am aruncat afară. Apoi l-am invitat pe Isus să vină, proclamând dreptul său de a domni în inima mea, așezându-se pe tronul care a fost făcut pentru el.

Sunt multe moduri de a reflecta și de a ne ruga pentru a descoperi atașamentele excesive din viața noastră. Oricum, pentru a fi liberi pentru a spune Da la tot ceea ce Dumnezeu ne cere, indiferent de vocația noastră, trebuie să ne examinăm pe noi înșine în mod constant și să-l lăsăm pe Isus să intre în noi.

Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea spunea aceste cuvinte: Să nu vă fie temă! Deschideți larg porțile lui Cristos! Isus bate și la ușa inimii tale, lasă-l să intre. Invită-l să intre în fiecare zonă a vieții tale.

 Întrebări pentru reflecție

 1.       Care ar fi acel lucru din viața ta la care Dumnezeu îți cere să renunți? Dacă ai renunța la el, crezi că ceva rău s-ar întâmpla? Ești dispuns să renunți la el dacă Dumnezeu ți-ar cere aceasta? Ești liber să-i oferi acest lucru și să-l întrebi ce dorește el pentru tine? Ești dispus să-i permiți să facă ce dorește el pentru viața ta?

2.       Ce dorește Isus cel mai mult de la tine?

3.       În ce zone ale vieții tale nu l-ai lăsat pe Isus să intre? De ce?

 

Să ne rugăm cu Sfânta Scriptură

 In 18, 33-37; 1Tim 6,11-19; Ap 17, 12-14; 1Cor 15, 12-28: Imaginează-ți inima ca pe un tron: cine sau ce se află pe tron ca rege al vieții tale? Cere-i lui Isus să vină ca un cuceritor, să înlăture orice uzurpator și să-și revendice dreptul de a domni ca rege al vieții tale.

2Cor 9, 6-10: Cere-i lui Dumnezeu să-ți descopere ce lucru din viața ta dorește ca tu să i-l oferi? Oferă-i-l și spune-i că vei face ceea ce el îți va cere.

Ap 3,20: Invită-l pe Isus în viața ta într-un mod în care nu l-ai făcut niciodată.

Lc 1,26-38: Cere-i Sfintei Fecioare Maria să te ajute să-i spui Da lui Dumnezeu.

 Video: https://www.youtube.com/watch?v=uZACGWioos4

 

 Episodul IX

Integralitatea darului

 Până acum ne-am concentrat atenția asupra cunoașterii de sine. Acum vom vedea cum să ne transformăm viața într-un dar, un dar al ființei noastre. Discernerea vocației noastre este răspunsul ultim la modul în care Dumnezeu ne chemă să ne dăruim pe noi înșine. Dar înainte de ajunge la acest punct, trebuie să vedem ceea ce unește aceste două lucruri: o neînțelegere de sine și dăruirea de sine.

Este vorba despre virtutea castității. Vă încurajez să citiți paragrafele 2337-2350 din Catehismul Bisericii Catolice. Pe scurt, aceste paragrafe ne spun că virtutea castității implică integritatea persoanei și integralitatea darului.

 Integritatea persoanei înseamnă că eu sunt un întreg, că am integritate, nu sunt divizat în mine însumi, că inima mea nu este despicată sau divizată în mai multe bucăți. Când eram tânăr mi-am dat seama că acționam diferit în relație cu diferite persoane. Pe de o parte era normală o astfel de atitudine, dar pe de altă parte, era înșelătoare, mă comportam cu două fețe, eram necinstit cu unii în cuvintele și faptele mele. Dar această atitudine nu este doar o divizare a persoanei mele publice, ci o divizare a întregii mele persoane, o divizare a inimii, a interiorului meu. Minciuna ne separă în două, orice fel de păcat provoacă același lucru, întrerupe relația noastră cu Dumnezeu și cu aproapele, dar divide și inima noastră. Am nevoie de har și de milostivire pentru a mă întregi din nou, pentru a fi un om al integrității, am nevoie de castitate.

 Fără un control de sine, fără o integritate a inimii, fără castitate, nu se poate vorbi de integralitatea darului, nu mă pot oferi pe mine în întregime și fără inhibații, chiar dacă îmi doresc acest lucru. Mulți bărbați doresc să se căsătorească și să-și iubească soțiile cu toată inima, dar ei continuă să poftească alte femei și să consume pornografie. Toate păcatele și atașamentele noastre dezordonate ne separă de o iubire totală.

 Suntem făcuți să ne oferim în totalitate pe noi înșine, este singura modalitate de a experimenta bucuria, pacea și fericirea, dar nu putem ajunge aici dacă nu ne cunoaștem mai întâi pe noi înșine și să-l punem pe Isus Cristos deasupra tuturor. De aceea acordăm atâta atenție cunoașterii de sine și, încercând să-l punem pe Cristos în centrul vieților noastre, să ne concentrăm apoi atenția pe cum putem să facem din viața noastră un dar sfânt, perfect, neîmpărțit. Pentru moment, gândește-te la ceea ce te reține, la ceea ce te împiedică să faci din viața ta un dar complet și roagă-l pe Isus să te purifice.

 Întrebări pentru reflecție

1.       Ai dorit să te oferi în întregime pentru ceva, să investești totul și să nu obții nimic în schimb? Pentru cine sau ce ai făcut aceasta? Dorești să te oferi pe tine în întregime? Ce te reține?

2.       Ai fost vreodată împărțit în două? Să acționezi diferit în fața unor persoane sau să gândești sau să spui un lucru, dar făcând sau simțind altceva? De ce faci sau simți aceasta? Te-ai simțit vreodată împărțit în dorințele tale? A dori două lucruri pare a fi ceva contradictoriu? Cum ai decis să faci?

3.       Ce nu înțelegi cu privire la virtutea castității? Cum te ajută castitatea să te oferi pe tine însuți în întregime?

Să ne rugăm cu Sfânta Scriptură

 Ex 19, 1-17; Mt 5, 1-48: Roagă-l pe Isus să purifice intențiile inimii tale.

1Cor 6, 9-20; Gal 5, 13-26: Roagă-l pe Duhul Sfânt să locuiască în tine și să te învețe să iubești.

Ps 24: Roagă-te sfântului Iosif să te ajute să fii cast, virtuos, pur și drept.

 Video: https://www.youtube.com/watch?v=8QpPFTiNLGk

 

Concluzie

Sfârșitul primei părți – Ne vedem în partea a doua

 Sper că această primă parte din SCIVIAS care este un ghid de discernere a vocației ți-a fost de folos pentru o mai mare cunoaștere de sine și libertate. Reflecțiile și întrebările pe care le-ai parcurs până aici implică un timp de rugăciune și de creștere, așadar nu te descuraja. Nu te simți ca și cum ai avea nevoie să descoperi totul dintr-o dată și să fii perfect fără a-l urma pe Dumnezeu, izvorul oricărei vocații. Începând acest drum de cunoaștere vei ajunge la o libertate mai mare și vei putea afla modul cum îți poate conduce Dumnezeu viața. În partea a doua din SCIVIAS ne vom concentra mai mult pe cele mai profunde dorințe a inimilor noastre pentru a vedea cum ne pot ajuta să facem din viața noastră un dar complet prin vocația noastră. Să ne rugăm unii pentru alții pentru a fi curajoși, pentru a ne confrunta cu temerile și dorințele noastre și pentru a ne oferi viața lui Dumnezeu.