Viaţa noastră porneşte la drum, înaintează, merge, urmează o dorinţă
puternică ce se naşte dintr-o absenţă sau dintr-un gol care cere să fie umplut.
Ce le lipsea celor patru pescari de pe lac pentru a-i convinge să abandoneze
bărcile şi mrejele şi să pornească la drum după acel necunoscut, fără să întrebe
nici măcar unde i-ar fi condus?
Aveau de muncă, aveau sănătate, aveau o casă, o familie, credinţă, tot ceea ce este
necesar pentru a trăi, ţi totuşi, le lipsea ceva. Şi nu era o etică mai bună,
sau un sistem de gândire mai evoluat. Le lipsea un vis. Isus este apărătorul
visurilor omenirii: a visat pentru toţi ceruri noi şi pământ nou.
Pescarii știau pe de rost harta cu traseul lacului, acel cotidian mic, acel
zilnic şi mic cabotaj între Betsaida, Cafarnaum şi Magdala, urmărind mişcarea peștilor.
Însă simțeau îi ei dorinţa de mai mult, chemarea unei vieți cu respiraţia mai
amplă. Isus le oferă lor harta lumii, ba mai mult o altă lume posibilă; oferă o
altă navigare: aceea care duce la inima umanității „vă voi face pescari de
oameni”, îi veţi scoate la suprafaţă de acolo unde cred că trăiesc, dar nu
trăiesc, îi veţi aduna pentru viaţă şi le veţi arăta că sunt creați pentru o
altă respirație, o altă lumină, un alt orizont. Veţi fi în viaţă dătători de
mai multă viaţă.
Isus se adresează de trei ori lui Simon:
- roagă să se desprindă de mal: îl roagă, cere un favor, el este Domnul
care nu se impune niciodată, nu invadează viaţa;
- aruncă mrejele: Simon în interiorul său poate că voia doar să se întoarcă
la mal pentru a se odihni, dar ceva îl face să spună: bine, a cuvântul tău, voi arunca năvoadele. Ce îl
determină pe Petru să se încreadă? Nu sunt discursuri pe barcă, doar priviri,
însă pentru Isus a privi o persoană şi a o iubi sunt acelaşi lucru. Simon se
simte iubit.
- nu te teme, tu vei fi: şi este viitorul care se deschide; Isus mă vede pe
mine dincolo de mine, vede primăverile în iernile noastre şi viitorul care deja
încolțește.
Iar năvoadele se umplu. Simon, în faţa minunii, se simte copleșit: Doamne Îndepărtează-te de mine, căci sunt un om păcătos.
Isus răspunde cu o reacţie minunată care mă încântă: nu neagă aceasta, dar el
nu se lasă impresionat de defectele nimănui, în prezent el caută viitorul. Şi
abandonate bărcile pline cu mica lor comoară, tocmai în momentul în care ar avea
cel mai mult sens să rămână, îl urmează pe Învățător spre o altă mare. Ei
sunt „inima viitorului”. Merg după el şi merg spre om, acea dublă direcţie care
singură conduce la inima vieţii.
Cel care a făcut asemenea lor, a experimentat că Dumnezeu umple năvoadele,
umple viaţă, înmulțește libertatea, curajul, rodnicia, nu fură nimic şi
dăruieşte totul. Că a renunța pentru El înseamnă a înflori.
după E. Ronchi, "Rinunciare per il Signore significa
fiorire riempie la vita"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu