Rusaliile: Duhul Sfânt ne face unici!

Biblia este o carte plină de suflare de vânt şi de drumuri. La fel cum este şi relatarea Rusaliilor, plină de suflare de vânt şi de drumuri care pornesc de la Ierusalim. Un vânt care zguduie casa, o umple şi iese afară; care aduce mireasmă de primăvară şi împrăștie praful; are aduce rodnicie şi dinamism în lucrurile care nu se mișcă, „acel vânt care face să se nască oameni căutători de Dumnezeu” (G. Vannucci).

„A umplut întreaga casă” în care discipolii erau împreună. Duhul nu se lasă sechestrat în anumite locuri pe care noi le numim sacre. Acum sfântă devine casa. A mea, a ta, şi toate casele sunt cerul lui Dumnezeu. Dumnezeu vine pe neaşteptate, iar ei sunt luaţi prin surprindere, nu erau pregătiți, nu era programat să fie aşa. Însă Duhul Sfânt nu suportă scheme, este un vânt de libertate, izvor de vieţi libere.

„Le-a apărut nişte limbi de foc, împărțindu-se şi punându-se peste fiecare dintre ei”. Peste fiecare, nimeni exclus, nicio distincție făcută. Duhul atinge orice viaţă, o animă şi face să se nască oameni creatori. 

Limbile de foc se împart şi fiecare luminează o persoană diferită, o interioritate unică. Fiecare se unește cu o libertate, afirmă o vocație, reînnoiește o existență unică. Avem nevoie de Duhul Sfânt, lumea noastră stagnată şi fără elan are nevoie de el. El este indispensabil unei Biserică ce trebuie să fie apărătoare de libertate şi de speranţă. Duhul Sfânt, cu darurile sale, dăruieşte fiecărui creştin o genialitate care îi este proprie. Şi avem extremă nevoie de discipoli geniali. Avem nevoie ca fiecare să creadă în propriul dar, în propria unicitate şi să pună în slujirea vieţii propria creativitate şi propriul curaj. 

După crearea fiecărui om Dumnezeu distruge forma pe care a folosit-o şi o aruncă. Duhul te face unic în modul tău de a iubi, în modul tău de a da speranţă. Unic, în modul de a alina şi de a întâlni persoanele; unic, în modul de a gusta dulceața locurilor şi frumuseţea persoanelor. Nimeni nu ştie să iubească mai bine de cum şti tu să o faci; nimeni nu are bucuria de a trăi pe care o ai tu, şi nimeni nu are darul de a înţelege lucrurile cum eşti tu capabil să le înţelegi. Aceasta este tocmai opera lui Dumnezeu: când va veni Duhul adevărului vă va călăuzi în tot adevărul. Isus, care nu are pretenția de a spune totul, aşa cum în schimb avem noi de prea multe ori, are umilinţa de a afirma: adevărul este în faţă, este un drum de făcut, o creștere, o devenire. Iată atunci bucuria de a simţii că discipolii Duhului aparțin unui proiect deschis, nu unui sistem închis, unde totul este deja prestabilit şi definit. Că în Dumnezeu se descoperă noi mări cu cât se navighează mai mult. Şi că nu va lipsi niciodată din pânzele bărcii mele vântul care să o împingă mai înainte.

după Ermes Ronchi, Quel vento di libertà che scuote i nostri schemi.