Duminica a IV-a a Paştelui, Duminica „Bunului Păstor”, ne aminteşte
încă o dată că Isus este viu și acționează în mijlocul nostru. Nimeni nu ne
cunoaște inima mai bine decât Cristos, Păstorul cel Bun, și de aceea El știe și
înțelege îngrijirea de care fiecare dintre noi are nevoie. El este „Păstorul
cel Bun” care apără, călăuzește și își hrănește turma. El cunoaşte oile sale și
este dispus să-și dea viața pentru fiecare dintre ele.
Glasul Bunului Păstor îl cheamă pe fiecare creştin în parte, dar în
această Duminică ne gândim mai ales la preoţi, călugări, călugărițe…, adică la
cei pe care El îi cheamă pentru o misiune specială în Biserică. Pentru astfel
de vocaţii suntem invitaţi să ne rugăm. De fapt, Papa Francisc, în mesajul său
pentru ziua acestui an, ne amintește că fiecare creştin are o chemare! Să
răspundem! Pentru aceasta „este nevoie să ne predispunem la o ascultare
profundă a Cuvântului său şi a vieţii, să dăm atenţie chiar şi detaliilor cotidianității
noastre, să învăţăm să citim evenimentele cu ochii credinţei şi să ne menținem deschiși
la surprizele Duhului”.
În fiecare zi, în fiecare clipă, şi prin intermediul celor mai variate
mediații, evenimente şi persoane, Dumnezeu se face prezent în viaţa noastră. Nu
putem să îmbătrânim așteptând să răspundem: El a venit deja; să învăţăm să îl
recunoștem, să îi distingem vocea, să îi descifrăm cuvintele, să îi înţelegem
chemarea profundă, şi mai ales să conștientizăm acea iubire cu care, ca nimeni
altul, ne iubeşte.
Isus știe ce misiune i-a încredințat Tatăl; noi o cunoaștem pe a
noastră? Fiecare are vocația proprie, un drum cât se poate de personal, unic!
Să lăsăm Cuvântul Domnului să ne interpeleze; să-l întrebăm pe Cristos, Bunul
Păstor, la ce ne cheamă. El și-a dat viața pentru omenire și ne-a arătat
dragostea pe care Dumnezeu o are pentru noi. Ziua Mondială de Rugăciuni pentru Vocaţii vorbește tocmai despre
această iubire, pentru că vocaţia pe care Dumnezeu i-o oferă omului este
expresia aceleiași iubiri, a unei iubiri care se dăruieşte, care este oferită
cu generozitate absolută.
În luna octombrie, la Roma, va fi celebrat Sinodul Episcopilor dedicat
tinerilor și în special relației dintre tineri,
credință și vocație. Această Duminică este o oportunitate de a aprofunda chemarea
noastră. Ceea ce vrea Dumnezeu de la noi, planul pe care îl are cu unul fiecare
dintre noi şi care este adevărata noastră cale spre fericire.
În lumea noastră, plină de zgomote, vocea lui Dumnezeu este deseori
distorsionată. Grijile, și uneori tensiunile în mijlocul cărora trăim, nu ne
permit să-o auzim clar. Există mult zgomot în afara noastră, dar și în inimile
noastre. Prima datorie a noastră, ne spune papa Francisc în mesajul transmis cu
această ocazie, este să învăţăm să ascultăm,
pentru că ascultarea, importantă în toate momentele vieții, este esențială în
anii tinereții. Aceasta pentru că Dumnezeu „vine fără a face zgomot şi fără a
atrage atenţia, şi este posibil să-i percepem germenii numai atunci când, ca
profetul Ilie, ştim să intrăm în profunzimile sufletului nostru, lăsând ca el
să se deschidă la suflul imperceptibil al adierii divine”.
A doua mare datorie pe care o avem este discernământul spiritual. Procesul prin care persoana realizează în
dialog cu Domnul, și ascultând vocea Duhului, alegerile fundamentale ale vieții
sale. După cum ne-a amintit Papa Francisc: «Fiecare creştin ar trebui să poată
dezvolta capacitatea de „a citi înlăuntrul” vieţii şi de a percepe unde
şi la ce îl cheamă Domnul pentru a fi continuator al misiunii sale».
Iar a treia datorie a noastră este de „a trăi”. Bucuria Evangheliei, care ne deschide întâlnirea cu Dumnezeu
și cu frații noștri, «nu poate să aștepte încetinelile noastre şi lenea
noastră; nu ne atinge dacă rămânem să privim la fereastră, cu scuza de a aștepta
mereu un timp propice; nici nu se împlineşte pentru noi dacă nu ne asumăm chiar
astăzi riscul unei alegeri. Vocaţia este astăzi!»
La ce ne cheamă Isus, Bunul Păstor? La a împărtăși aceeași iubire și
aceeași grijă pe care El o are pentru oile sale; ele sunt familia Sa, sunt
totul pentru el. El le cheamă pe nume, le cunoaște iar ele îl recunosc. El
dorește să le adune şi pe cele care nu sunt încă cu el. Aceasta este misiunea
pe care a pregătit-o pentru noi, misiune pe care ne invită să o facem proprie.
Ne rugăm pentru vocații, recunoscând că sunt un dar și o misiune. Să ne
lăsăm provocaţi de cuvintele papei Francisc: «Domnul continuă astăzi să cheme
la urmarea Lui. Nu trebuie să așteptăm să fim perfecți pentru a răspunde cu
generosul nostru „iată-mă”, nici să ne înspăimântăm de limitele noastre şi de
păcatele noastre, ci să primim cu inimă deschisă glasul Domnului. A-l asculta,
a discerne misiunea noastră personală în Biserică şi în lume şi în sfârşit a o
trăi în prezentul pe care Dumnezeu ni-l dăruieşte».
Să-i cerem Domnului să nu lipsească vocațiile în Biserica sa, vocații
de consacrare specială, aşa cum sunt vocaţiile la viaţa de preoție și la viață
consacrată. Să ne rugăm să nu lipsească tineri care să se lase seduși de
Păstorul cel Bun şi care să-l urmeze mai îndeaproape.
Pr. Pius Petru Iancu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu