Vocaţie!
Este cuvântul pe care ar trebui să îl iubeşti cel mai mult.
Pentru că este semnul a cât eşti de important în ochii lui
Dumnezeu.
Este semnul aprecierii sale faţă de viaţa ta fragilă.
Da, pentru că dacă te cheamă, înseamnă că te iubeşte.
Îi eşti la inimă, fără nicio îndoială.
Într-o mulțime nesfârșită de oameni răsună un nume: numele tău.
Uimire generală!
La tine nu se gândise nimeni.
El Da !
Mai mult decât „vocaţie”, pare o „evocaţie”.
Evocare din nimic.
Poţi spune tuturor: şi-a amintit de mine.
Iar în faţa microfoanelor istoriei (ţie ţi se pare că e în
secretul inimii tale)
îţi încredinţează o misiune pe care numai tu poţi să o
împlineşti.
Tu şi nimeni altcineva.
O misiune pe măsura… Lui.
Da, pentru El, nu pentru tine.
Mai mult decât o misiune, pare un pariu.
Un pariu pe sărăcia ta.
A scris „Te iubesc” pe stâncă, pe stâncă şi nu pe nisip, ca
în vechile cântece.
Iar alături a pus numele tău.
Poate că l-a visat în noapte. În noaptea ta.
Aleluia!
Poţi spune tuturor: nu s-a rușinat de mine.
Tonino Bello
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu