Evanghelia din această duminică ni l-a prezentat pe Isus căutând ucenicii săi. Îi cheamă pe primii patru: Petru şi Andrei, Iacob şi Ioan. Primii discipoli dintr-o serie nesfârșită de oameni fascinați de Învățătorul lor şi capabili să renunțe la mrejele lor pentru a primi în mâini un dar mult mai mare: Evanghelia, vestea cea bună, Împărăția cerurilor inaugurată pe pământ de Cristos.
Isus trece, iar în urma lui rămâne o
dâră de polen de primăvară, un ecou în care vibrează mireasma frumoasă şi bună
a bucuriei: este posibilă fericirea, o altă istorie, o altă lume este posibilă.
Acel om pare să îi cunoască secretul.
Vestea cea bună care începe să se
răspândească prin Galileea este relatată astfel: împărăţia lui Dumnezeu (lumea
aşa cum o visează Dumnezeu) este aproape. Pentru că Dumnezeu s-a apropiat, ne-a
ajuns, este aici. Dar care Dumnezeu? Isus îi arată chipul, imediat, prin modul
său de a acţiona: eliberază, vindecă, purifică, iartă, dă la o parte barierele,
redă tuturor plinătatea de a se realiza, chiar şi celor marcaţi de excludere.
Un Dumnezeu expert în naşteri, expert în viaţă.
Pentru a-l primi, sugerează Isus: convertiţi-vă şi credeţi în Evanghelie.
Convertirea nu ca o exigenţă morală, dar o conștientizare că s-a greşit strada,
că fericirea este în altă parte. Convertiți-vă, atunci, îndreptați-vă spre
lumină, aşa cum floarea soarelui pornește la fiecare răsărit pe urmele
soarelui, pentru că lumina când este aici când este dincolo.
Credeţi în Evanghelie, nu doar ce
spune Evanghelia, ci în Evanghelie. Adică, aruncați-vă cu totul în ea, cu o
încredere pe care nu o mai oferiți nimeni şi nimănui.
Trecând
pe lângă Marea Galileii, i-a văzut… Merge fără grabă şi fără nicio teamă;
merge pe mal, în acel loc intermediar dintre pământ şi apă, care cunoaşte
plecări şi întoarceri, despărțiri şi întâlniri, şi cheamă patru pescari să
meargă cu el.
Îl vede pe Simon şi în el îl intuiește
pe Petru, Stânca. Îl vede pe Ioan şi în el îl vede pe discipolul cu cele mai frumoase
cuvinte de Iubire. Într-o zi va privi spre femeia păcătoasă, târâtă cu forţa în
faţa lui, şi în ea va vedea femeia capabilă de a iubi bine şi din nou.
Învăţătorul mă priveşte şi pe mine, iar în iernile mele vede grâul care
încolţeşte, generozitatea pe care nu ştiam că o am, capacitate la care nu mă
aşteptam; privirea lui Isus face inima spaţioasă. Dumnezeu are faţă de mine
încrederea celui care contemplă stelele mai înainte ca ele să răsară.
Vă
voi face pescari de oameni, vă voi face pescari de umanitate, căutători a
ceea ce este cel mai uman, frumos, măreţ, luminos, în inima fiecărui fiu al lui
Dumnezeu.
Urmaţi-mă, veniţi după mine. Isus nu
se pierde în motivaţii, pentru că motivul este el, care îţi pune între mâini
Împărăţia abia născută. Şi o spune cu o frază inedită: vă voi face pescari de
oameni. Ca şi cum ar spune, te voi face căutător de comori. Comoara mea, ca şi
a voastră sunt oamenii. Îi veţi scoate din întuneric, aşa cum peștii sunt scoși
de din adânc la suprafaţa apelor. Îi veți purta de la o viaţă trăită în
adâncime la o viaţă trăită la soare. Arătați că este posibil să trăieşti mai
bine, pentru toţi, şi că Evanghelia posedă cheia acesteia viețuiri mai bune.
pr. Pius Petru Iancu
după E. Ronchi, "E una notizia percorse la Galilea: un altro mondo è possibile",
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu