O privire rapidă asupra lumii noastre

Dacă am putea reduce populația lumii (circa 7,6 miliarde de persoane) la un sătuc de 100 de locuitori, am avea această alcătuire:

• 60 de asiatici
• 10 europeni
• 13 americani (din sud, centru şi nord)
• 16 africani
• 1 din Oceania

Aceştia ar fi:

• 52 de femei şi 48 de bărbaţi
• 30 albi şi 70 ne-albi
• 30 creştini şi 70 necreştini
• 89 heterosexuali şi 11 homosexuali
• 6 persoane care posedă toată bogăţia şi toţi şase locuitori ai SUA
• 80 care locuiesc în case dărăpănate
• 70 analfabeţi
• 50 ar fi în condiţia de subdezvoltare
• 1 ar fi pe moarte
• 1 ar fi pe punctul să se nască
• 1 (da, exact, 1) ar fi student la universitate

A vedea lumea din acest unghi ar trebui să facă să se nască în noi dorinţa de înțelegere şi de a fi milostivi.

• Dacă în această dimineaţă te-ai trezit fără probleme de sănătate, ai avut o soartă mai bună decât milioane de oameni care în maxim o săptămână vor muri din cauza unei boli.

• Dacă nu ai trăit experienţa războiului, a izolării în închisoare, a torturii, sau nu ai simţit prea des crampele foamei, ai avut o viaţă mult mai bună decât 500 de milioane de persoane asemănătoare întru totul cu tine.

• Dacă poţi să mergi la biserică fără să te temi, fără să te simţi amenințat, violat sau ucis, ai un noroc pe care 3 miliarde de oameni nu îl au.

• Dacă ai un frigider cu ceva de mâncare, o haină pentru trup, un acoperiși pentru cap şi un loc pentru dormit, eşti deja mai bogat decât 75% dintre oamenii de pe pământ.

• Dacă ai bani la bancă sau în portofel aparții celor 8% dintre oamenii cei mai privilegiați de pe planeta noastră.

• Dacă în acest moment eşti în vacanță, pe un vapor sau într-un avion pentru a te îndrepta spre mările sudului, aparții celor 0,5% dintre oameni care se pot bucura de acest privilegiu; mulţi nici măcar nu pot să şi-l imagineze.

• Dacă citeşti aceste date eşti un om norocos, pentru că nu aparții celor 2 miliarde de oameni care nu ştiu să citească.

 O astfel de privire poate să ne facă grijulii. Sper că ne face şi recunoscători pentru că am primit în dar o ţară atât de bogată în care locuim. După ce înţelegem aceste lucruri, mai avem dorinţa de a  ne mai plânge de micile lucruri, de a mai bombănim, de a mai face viaţa cuiva cu ou şi cu oţet? Se naşte şi în noi, la acest început de an, dorinţa de a începe să aprindem lumina păcii şi mulţumită ei să privim cu ochi buni lumea? 

Din păcate, a aduce pace pe pământ nu este în puterea noastră. Dar a aprinde lumina păcii şi a dărui iertarea în familie, între prieteni şi colegi, aceasta este la îndemâna tuturor.

„Doresc cu adevărat ca fiecare dintre noi să poată deveni bogat şi să vadă, într-o zi, realizat tot ceea ce doreşte. Astfel va putea să îşi dea seama că nu acesta este răspunsul” (Jim Carry).

după Editorial, în „Tredimensioni”, 3/2018, 228-229.

Ai găsit Copilul?

Epifania, sărbătoarea căutătorilor de Dumnezeu, a celor care sunt departe, care au pornit la drum în urmarea unui profet interior, care are cuvinte asemănătoare cu cele ale lui Isaia. „Ridică-te, luminează-te”. Două verbe minunate: ridică ochii, priveşte în înălțimi şi împrejur, deschide ferestrele pentru ca şi în casa ta să se respire aer proaspăt. Priveşte, caută o fisură, un colț de cer, o stea polară, iar de acolo de sus interpretează viaţa, plecând de la obiective înalte.

Evanghelia relatează căutarea lui Dumnezeu ca o călătorie, pe ritmul caravanei, cu pasul unei mici comunități: merg împreună, atenți la stele şi atenţi unul la celălalt. Fixând cerul şi în acelaşi timp ochii celui alături de care călătorește, încetinind pasul după măsura pasului celuilalt, a celui care are mai multe dificultăți. Apoi vine momentul cel mai surprinzător: drumul Magilor este plin de erori; pierd steaua, găsesc marele oraș în locul micuțului sat; îl întreabă despre copil pe un ucigaş de copii; caută o curte regală şi găsesc o casă săracă. Dar au infinita răbdarea să reînceapă. Drama noastră nu este să cădem, dar să ne predăm în faţa căderilor.

Şi iată, au văzut copilul în brațele mamei, s-au prosternat şi i-au dăruit daruri. Darul cel mai prețios pe care magii l-au adus nu este aurul, este chiar călătoria lor. Un dar neprețuit sunt lunile petrecute în căutare, mergând şi continuând să meargă după o dorință mai puternică decât pustiul străbătut sau decât oboselile întâmpinate. Dumnezeu doreşte ca noi să îl dorim. Dumnezeu este însetat de setea noastră: darul nostru cel mai mare. 

Intrând în casă, au văzut copilul împreună cu Maria, mama lui. Căzând la pământ, l-au adorat. Adoră un copil. Ce lecție plină de mister: nu Omul de pe cruce, nici Înviatul glorios, nu un Om înțelept cu cuvinte de lumină, nici un Tânăr plin de vigoare. Dar pur şi simplu un copil. Crăciun Dumnezeu nu este doar asemenea nouă, nu este numai un Dumnezeu-cu-noi, însă este si un Dumnezeu micuţ între noi. Iar de el nu poţi să te temi; de un copil pe care îl iubeşti nu poţi să te îndepărtezi. 

„Mergeți şi informați-vă cu exactitate despre copil şi, când îl veţi fi găsit, faceți-mi cunoscut şi mie ca să merg şi eu să-l ador!” Irod este ucigătorul visurilor încă în fașă; el este şi în interiorul nostru, este acel cinism şi acel dispreț care distrug visuri şi speranțe. Cât aş vrea să răscumpăr şi să eliberez aceste cuvinte din profeția morţii şi să le repet prietenului meu cel mai bun, teologului, artistului, poetului, omului de știință, omului de pe stradă, fiecărui: Ai găsit copilul? Te rog, caută în continuare, cu grijă, în istorie, în cărți, în inima lucrurilor, în Evanghelie şi în persoane; caută în continuare, fixând abisurile cerului şi abisurile inimii, şi apoi spuneţi-mi şi mie cum să povestesc o istorie de iubire, pentru ca să merg şi eu şi să îl ador, cu visurile mele salvate din faţa tuturor Irozilor istoriei şi ai inimii. 

după Ermes Ronchi, "Il dono più prezioso dei Magi? Il loro stesso viaggio"

Invitaţie la Veghe de rugăciune vocaţională

Sâmbătă, 8 decembrie 2018, în Catedrala „Sfânta Fecioară Maria, Regină” va avea loc hirotonirea întru diaconat a seminariştilor din anul VI de la Institutul Teologic Romano Catolic „Sf. Iosif din Iaşi”.

Pentru o pregătire mai profundă a acestui moment, dar şi pentru a-i însoți mai îndeaproape pe noii diaconi, comunitatea Seminarului propune pentru seara de 7 decembrie, ora 19.00, în Catedrala „Sfânta Fecioară Maria, Regină”, un moment de rugăciune vocaţională pentru noii diaconi dar şi pentru toţi tinerii care discern chemarea Domnului în viaţa lor. Momentul se va încheia cu Profesiunea de Credinţă, Jurământul de fidelitate şi Declarația de asumare a obligațiilor vieţii preoţeşti, pe care candidații la diaconat, înaintea hirotonirii, sunt chemaţi să le facă în faţa comunităţii ecleziastice.

La acest moment ne vom ruga pentru viitorii diaconi:

Vor intra în slujirea Diecezei de Iaşi:  

 Ricardo Dominic Baciu (parohia „Fericitul Ieremia” Roman) 

Gabriel Balint (parohia Oituz) 

 Iulian Gabriel Cocianga (parohia Luizi-Călugăra) 

Cătălin Farcaş (parohia „Sf. Tereza” - Iaşi) 

Paul Alexandru Gabor (parohia Nicolae Bălcescu) 

Emil Daniel Gaşpar (parohia Lespezi) 

În slujirea Arhidiecezei de Bucureşti: 

Alexandru Abadi (parohia Mangalia) 

Octavian Constantin Enache (parohia „Adormirea Maicii Domnului” Bucureşti) 

În slujirea Diecezei de Chişinău: 

Gabriel Cochiorca (parohia Faraoani) 

În slujirea Congregației Sfântului Iosif (Iosefinii lui Murialdo) 

fr. Petru Ţurcanu (parohia Săbăoani) 

Toţi cei care doresc să ne însoțească sunt invitaţi să ni se alăture în rugăciune în acest moment solemn din viaţa Seminarului şi a Dieceze.

 Mons. Benone Farcaş

rector